Art. 196. Vătămarea corporală din culpă.

Codul actual

”(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespec­tării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)‑(3) s‑au produs faţă de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majo­rează cu o treime.

(5) Dacă nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de pre­vedere sau desfăşurarea activităţii care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(6) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

Art. 194. Vătămarea corporală. ”(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:

a) o infirmitate;

b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au nece­sitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;

c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;

d) avortul;

e) punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre conse­­cinţele prevăzute în alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

(3) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseşte.”

Art. 4. Aplicarea legii penale de dezincriminare. Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevă­zute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi[2].

Codul vechi

Art. 184. Vătămarea corporală din culpă. ”(1) Fapta prevăzută la art. 180 alin. (2) şi (2¹), care a pricinuit o vătă­mare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea prevăzută în art. 181, săvârşite din culpă, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

(2) Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. (1) sau (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

(3) Când săvârşirea faptei prevăzute în alin. (1) este urmarea neres­pectării dispo­ziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

(4) Fapta prevăzută în alin. (2) dacă este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(4¹) Dacă faptele prevăzute la alin. (3) şi (4) sunt săvârşite de către o per­soană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. (3), şi închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. (4).

(5) Pentru faptele prevăzute în alin. (1) şi (3), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea păr­ţilor înlătură răspunderea penală.

(6) Pentru faptele prevăzute la alin. (2) şi (4), împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală”[3].

Art. 182. Vătămarea corporală gravă. ”(1) Fapta prin care s‑a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedep­seşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate perma­nentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani.

(3) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii consecinţelor prevăzute la alin. (1) şi (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

(4) Tentativa faptei prevăzute în alin. (3) se pedepseşte”.

Raportul general între noua și vechea reglementare (o dezincriminare parțială)

Noul Cod penal incriminează vătămarea corporală din culpă prin art. 196. Infracţiunea este restructurată în acord cu noua configuraţie a infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi vătămare corporală. În paralel cu simplificarea incriminării se poate constata și o reducere a sferei de aplicare a acesteia. Astfel, potrivit vechiului text, în varianta tip, se putea pune problema vătămării corporale din culpă pentru leziuni ce necesitau pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, fără vreo altă condiționare. Conform variantei tip a noii structuri a infracțiunii (art. 196 alin. 1), se poate pune problema vătămării corporale din culpă în cazul în care există îngrijiri medicale, chiar sub limita de 10 zile din reglementarea anterioară, dar numai în condițiile anume stabilite de legiuitor, respectiv: ca fapta să fi fost comisă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive, sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune.

Ies de sub incidența legii penale acele fapte prin care s-a produs, din culpă, o vătămare ce a necesitat între 10 și 90 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu sunt întrunite condițiile mai sus amintite, fapte ce puteau fi sancționate sub legea veche, după caz, în baza art. 184 alin. 1), 2), 3) sau 4). Deci, ies de sub incidența legii penale inclusiv accidentele de circulație, care au produs vătămări ce necesită până la 90 de zile de îngrijiri medicale, inclusiv.

În aceste ipoteze sunt incidente dispozițiile art. 4 C. pen. privind aplicarea legii penale de dezincriminare, astfel cum aceste dispoziții trebuie interpretate în lumina art. 3 din Legea nr. 187/2012: „(1) Dispoziţiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii…”. În cazul de față, elementul constitutiv al infracțiunii, care a fost modificat, este un element al laturii obiective a infracțiunii, anume urmarea imediată, respectiv cuantumul numărului de zile de îngrijiri medicale.

Rațiunea acestei dezincriminări este dată de faptul că, în aceste situații, sancțiunea ce operează prin antrenarea răspunderii civile delictuale este nu numai necesară, dar și suficientă[4].

Au fost și rămân sub incidența legii penale (art. 196 alin. 2) acele fapte prin care s-a produs, din culpă, o vătămare ce a avut drept consecință: o infirmitate (aceasta include „pierderea unui simţ sau organ” şi „înce­tarea funcţionării acestora” din vechea reglementare); leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane (îmbolnăviri), care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale (adică începând cu 91 de zile), un prejudiciu estetic grav și permanent (ce acoperă sluțirea din vechea reglementare); avortul; punerea în primejdie a vieții.

În cazul concret al accidentelor de circulație, faptele având consecințele amintite anterior erau incriminate în baza art. 184 alin. (2) și (4) pe vechiul Cod și rămân incriminate în baza art. 196 alin. (2) și (3) pe noul Cod. În aceste ipoteze, în situațiile tranzitorii, legea mai favorabilă este noul Cod penal, deoarece, pe lângă pedeapsa cu închisoarea, care este identică (de la 6 luni la 3 ani), prevede ca alternativă pedeapsa amenzii.

Rezumând, cu raportare strictă la art. 184 alin. (2) teza I și alin. (4) din vechiul Cod, se poate afirma că au fost dezincriminate numai acele fapte care au produs vătămări ce au necesitat pentru îngrijire între 61 de zile și 90 de zile, inclusiv. Rămân incriminate acele fapte care au produs vătămări ce necesită mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale (începând cu 91 de zile). Este vorba, deci, despre o dezincriminare parțială.