Salariat MAPN, campanie de defaimare. 20.000 lei daune morale.

Dosar nr(...)

(2217/2008)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A III A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 425 A

Şedinţa publică de la 02.07.2009.

Curtea constituită din :

PREŞEDINTE - (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...) (...)

GREFIER - (...) (...)

* * * * * * * * * * *

Pe rol se află soluţionarea cererilor de apel formulate de apelantul reclamant P. N. F., de apelanţii pârâţi S.C. S. ROMÂNIA S.R.L. şi N. N., de apelantul pârât J. N. S. şi de către apelantul pârât J. O. E., împotriva sentinţei civile nr. 875 din 06.05.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a V a Civilă, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Ş. F., D. H. şi EVENIMENTUL ZILEI.

Dezbaterile în fond şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc la termenul de judecată din data de 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunţarea cauzei la data de 18.06.2009, la data de 25.06.2009, apoi la data 02.07.2009, când a decis următoarele :

C U R T E A

Asupra apelului civil de faţă, deliberând reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 875 din 06 mai 2005, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a V a Civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului K. Evenimentul Zilei; a respins cererea formulată de reclamantul P. (...) F., în contradictoriu cu pârâtul jurnalul Evenimentul Zilei, pentru lipsa capacităţii procesuale pasive a pârâtului; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ş. F. şi D. H.; a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii Ş. F. şi D. H., ca fiind îndreptată împotriva unor persoane rară calitate procesuală pasivă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului J. S.;

a admis, în parte, cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii N. N., J. S. şi J. E. O.; a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a unor despăgubiri, pentru daune morale cauzate, în sumă de 20.000 lei;

a obligat pârâta SC S. România SRL, în calitate de editor al jurnalului Evenimentul Zilei, să publice în acest jurnal, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, dispozitivul hotărârii, cu respectarea reproducerii în ziar la scara 9:1 a dimensiunilor formatului de pagină A4 cu titlul „Editorul Evenimentul Zilei obligat la despăgubiri în proces cu (...) P.”, având caractere identice ca format şi dimensiune cu titlurile articolelor denigratoare, publicarea urmând să se facă pe prima pagină şi, eventual, pe cele următoare, pentru reproducerea integrală a textului dispozitivului, în întreg tirajul jurnalului, pe parcursul a 5 (cinci) numere consecutive;

a obligat pârâţii N. N., SC S. România SRL, J. S. şi J. E. O. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în sumă de 1.270 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i – Secţia a V a Civilă la data de 21 decembrie 2006, sub nr(...), rectificată la primul termen de judecată, reclamantul P. (...) F. a chemat în judecată pe pârâţii N. N. (ziarist la K. „Evenimentul Zilei”), Ş. F. (şef secţie investigaţii la acelaşi Jurnal), D. H. (redactor şef adjunct „Evenimentul Zilei”), J. S. (redactor şef „Evenimentul Zilei”), K. Evenimentul Zilei prin reprezentanţi legali, U. S. România SRL (în calitate de editor al cotidianului „Evenimentul Zilei”), prin reprezentant legal, precum şi pe pârâtul J. E. O., solicitând obligarea pârâţilor, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 1.000.000 lei; obligarea redacţiei şi editorului ziarului Evenimentul Zilei la publicarea integrală a dispozitivului hotărârii care se va pronunţa, cu respectarea reproducerii în ziar la scara 1:1 a dimensiunilor formatului de pagină pe care Tribunalul va redacta hotărârea (format A4), cu următorul titlu: „Evenimentul Zilei obligat la despăgubiri în procesul cu (...) P.”, având caractere identice ca format şi dimensiuni cu titlurile articolelor denigratoare, publicarea urmând să se facă pe prima pagină şi în cele imediat următoare pentru reproducerea integrală a textului dispozitivului hotărârii judecătoreşti, în întreg tirajul şi în toate ediţiile teritoriale, pe parcursul a cinci numere consecutiv (reprezentând egalul numerelor de ziar în care reclamantul a fost denigrat), pe cheltuiala pârâţilor; obligarea redacţiei şi editorului Evenimentului Zilei ca publicarea, în condiţiile anterior menţionate, să se facă în termen de maxim trei zile de la momentul luării la cunoştinţă de conţinutul dispozitivului hotărârii rămasă definitivă şi irevocabilă, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 10.000 lei pe fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea întocmai a obligaţiei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este de profesie inginer, specializat în electronică şi telecomunicaţii, ofiţer al Ministerului Apărării Naţionale, în prezent în rezervă, cu gradul de general N.. De-a lungul timpului a deţinut funcţii în domeniul cercetării, învăţământului, funcţii de demnitate publică, vând o bogată activitate ştiinţifică şi editorială, precum şi activităţi şi proiecte ştiinţifice reflectate şi în plan legislativ, în domenii tehnologice de vârf şi cu impact major şi aplicabilitate internaţională, cum ar fi: analiză şi evaluare trasee energetice, securizarea frontierelor şi managementul crizelor. Nu a fost şi nu este ofiţer acoperit al niciunui serviciu de informaţii.

Începând cu numărul 4.647 din data de 28 noiembrie 2006, cotidianul Evenimentul Zilei, sub semnătura lui N. N., a demarat o campanie de presă cu titluri în majuscule pe prima pagină şi fotografii sugestive (preluate din site-ul personal al reclamantului), campanie menită să îl denigreze pe reclamant din punct de vedere al imaginii sociale şi să îl supună oprobriului public dar şi să furnizeze instituţiilor specializate ale statului indicii care, dacă ar fi adevărate, ar genera cercetarea şi condamnarea penală a reclamantului pentru fapte de o gravitate extremă, cum sunt: traficul de arme şi muniţii, crima organizată, corupţie şi spălare de bani.

Sub umbrela unui demers jurnalistic şi al libertăţii presei, în mod iresponsabil, redacţia Evenimentul Zilei a efectuat o anchetă jurnalistică, fără verificarea împrejurărilor la care se referă şi pe care le prezintă ca adevăruri certe, invocând fapte abominabile, a căror prevenire şi sancţionare se constituie într-o preocupare majoră pentru autorităţile oricărui stat şi care creează un impact major asupra opiniei publice. Folosind titluri şi subtitluri incendiare: „Drumul armelor”, „Noi vindem moarte”, „Bani albiţi din traficul de arme”, „N. spălării şpăgilor din tranzacţiile ilegale cu armament românesc”, „E. elveţian corupt pentru P.”, „D. generalilor”, reclamantul este calificat drept capul unei reţele de dimensiuni internaţionale, având ca obiect traficul de arme şi muniţii în ţări aflate sub embargo, spălarea de bani, coruperea unui bancher elveţian, respectiv folosirea în scopuri criminale a unei „caracatiţe” constituită din generali, ofiţeri ai unor servicii secrete şi oameni de afaceri presupus controversaţi.

Ca fundament al acestor grave acuzaţii se folosesc afirmaţiile elucubrante ale pârâtului J. E. O., aflat probabil sub influenţa băuturilor alcoolice. Acesta are dublă cetăţenie română şi elveţiană, fiind naturalizat în Elveţia înainte de anul 1989 şi asociat cu reclamantul în firma „Global Finance & J. H.”, înfiinţată în Elveţia în scopul realizării unor afaceri imobiliare în România. La înfiinţarea firmei a fost cooptat şi un cetăţean elveţian – K. T., soţia unui funcţionar bancar de la o sucursală a băncii V. din E./E.. Această firmă nu a desfăşurat nici un fel de activitate.

Pe parcursul numerelor ziarului Evenimentul Zilei din datele de 29 noiembrie precum şi 1, 5 şi 6 decembrie s-a continuat seria aşa-ziselor dezvăluiri, fiind invocate numele unor persoane cu responsabilităţi în domeniul comerţului cu produse speciale şi cu putere de decizie în instituţiile statului, insinuându-se existenta unei reţele supersofisticate în domeniul crimei organizate.

Astfel, în numărul din 28 noiembrie 2006, sub titlul „Drumul armelor” şi însoţit de două fotografii sugestive, sub pretextul unei investigaţii incognito demarată de Evenimentul Zilei în Elveţia, se afirmă că va fi prezentată „reţeta tranzacţiilor cu arme româneşti ajunse în ţări din lumea a treia aflate sub embargo”, iar „banii câştigaţi din afacere urmau să fie spălaţi prin firma unui general S.T.S. în rezervă, (...) P.”. În paginile 4 şi 5 ale aceluiaşi număr de ziar sunt prezentate, în subtitlul „E.” „mecanismul spălării şpăgilor din tranzacţiile ilegale cu armament romanesc ... devoalat într-o investigaţie sub acoperire, derulata în Elveţia şi în România”, alături de subtitlu fiind prezentată o fotografie în al cărei prim plan se afla persoana reclamantului, cu insinuarea unei structuri militare, fotografie care, culeasă fiind de pe site-ul personal, era făcuta în T.-N., aşa-zisa trupă militară din spate, fiind în fapt fanfara în uniformă oficială a acestui stat, fără nici o legătura cu conţinutul articolelor.

Se insinuează existenţa unei reţele „de trafic cu arme şi muniţii”, circuitul banilor, persoanele implicate în activităţi de crimă organizată.

Titlurile şi subtitlurile folosite sunt prezentate ca fiind adevăruri incontestabile şi dovedite deşi nu au nici un minim suport în realitate.

În numărul 4.648 din 29 noiembrie 2006, cu titlul pe prima pagină „E. elveţian corupt pentru P.” şi cu subtitlul şi fotografiile de rigoare, se afirmă: „Lui N. T., unul dintre directorii V. din E./E., i s-a cumpărat tăcerea”. S. Evenimentul Zilei îl acuză pe reclamant, fără dubiu, de mituirea unui funcţionar bancar în scopul protejării activităţilor criminale, iresponsabilitatea jurnaliştilor faţă de consecinţele unei asemenea învinuiri fiind evidentă. T. „T. elveţiană” sugerează, la rândul său, că reclamantul, prin firma „Global Finance & J. H.” şi prin intermediul bancherului şi al băncii în discuţie, spală banii proveniţi din tranzacţiile ilegale cu armament şi muniţii.

Nici de această dată, Evenimentul Zilei nu produce nici cea mai mică dovadă a insinuărilor publicate ca fiind adevăruri certe, singura „probă” a aşa-zisei demonstraţii constituind-o aceleaşi fabulaţii ale pârâtului E. O. J., ale cărui spuse au fost înregistrate de jurnaliştii „de bună – credinţă” şi prezentate sub forma unor dezvăluiri „incendiare”.

În numărul 4.650 din 01 decembrie 2006, Evenimentul Zilei continuă serialul intitulat „Drumul B.”" cu articolul „D. H.”, pe prima pagină fiind prezentată fotografia reclamantului în prim plan, cu comentariul aferent: „Şeful cupolei, (...) P. a privatizat informaţiile militare”.

Sunt folosite scenarii fanteziste, care sugerează o organizaţie subversivă, având ca scop derularea unor afaceri ilegale, în care au fost cooptaţi actuali şi foşti generali, demnitari militari, cu funcţii importante în diverse structuri militare şi civile. S. ziarului statuează în mod clar, că „drumul armelor” este susţinut de o organizaţie ocultă cu infiltrări la cele mai înalte niveluri în stat şi în serviciile de informaţii. Nu se invocă în sprijinul afirmaţiilor făcute, nici o probă, nici un element de fapt, nici un argument, lăsându-se totul la libera imaginaţie a cititorilor.

În numărul 4.654 din 05 decembrie 2006, i se atribuie porecla „generalul – mitralieră”, fiind calificat în pagina cinci a aceluiaşi număr, drept „samsar de tehnică militară”, iar într-un alt subtitlu: „Minciuni de general. A uitat de bancherul corupt” se reiterează ideea unor acte de corupţie săvârşite în complicitate cu funcţionarul băncii elveţiene.

Repetarea obsesivă a acestor aberaţii este de natură a induce în conştiinţa publică imaginea reclamantului că infractor de cel mai înalt nivel şi cea mai joasă speţă.

În numărul 4.655 din 06 decembrie 2006, făcându-se un „rezumat” al articolelor defăimătoare publicate până la acea dată, se statuează că: „...Evenimentul Zilei a dezvăluit practicile de corupţie prin care acesta din urmă ((...) P.) îşi derulează afacerile în Elveţia”, inducându¬-se astfel ideea dovedirii certe a ilegalităţilor pretins săvârşite de reclamant. Prin insistenţa reveniri asupra faptelor imputate, redacţia Evenimentul Zilei a acţionat în mod conştient în scopul că acuzele aduse să aibă un impact cât mai puternic asupra opiniei publice, chiar şi asupra cititorilor care nu parcurseseră articolele din primele numere ale serialului defăimător.

S-a atribuit calitatea de adevăr, susţinerii că: „Evenimentul Zilei a demonstrat coruperea unui bancher elveţian în interesul lui (...) P. şi faptul că firma acestuia din Ţ. D. este un bun „vehicul” pentru spălarea banilor obţinuţi din traficul de arme”.

B. campaniei desfăşurate prin serialul mai sus-arătat, în lipsa oricărei probe a verităţii, a generat efecte devastatoare pentru reclamant, în plan personal, familial şi al mediului de afaceri, calificativele atribuite în articolele de presă prejudiciindu-i integral imaginea de om de ştiinţă, de ofiţer şi de cetăţean onest.

Evenimentul Zilei afirmă cert că reclamantul este un traficant de arme şi muniţii, care vinde moarte în B.; spală bani murdari, obţinuţi din tranzacţii ilegale cu arme şi muniţii în ţări aflate sub embargo internaţional; corupe funcţionari bancari elveţieni în realizarea activităţilor sale de crimă organizată; este un mincinos; a privatizat Serviciile de informaţii în beneficiul lui şi cu scopul de a desfăşura activităţi de crimă organizată; are legături bolnăvicioase cu directori de ziare (T. S. T.).

Însă toate aceste concluzii incriminatoare transpuse în paginile Evenimentului Zilei, în format de dimensiuni care să atragă atenţia şi să rămână în memoria opiniei publice, nu sunt susţinute nici măcar cu o singură dovadă, cititorilor neoferindu-li-se decât o înşiruire de nume, denumiri de societăţi, oraşe, regiuni, state etc.

Aşa-zisa demonstraţie a jurnaliştilor Evenimentul Zilei este lipsită de dovezi reale, acţionându-se în mod rău – voitor.

S. concrete la cele publicate în Evenimentul Zilei sunt evidente şi în forumul acestui cotidian.

Reclamantul a redactat un drept la replică, care însă i-a fost refuzat de redacţia cotidianului sub pretextul că „... nu are legătură cu conţinutul articolelor publicate”.

Aceasta l-a determinat pe reclamant să se adreseze redacţiilor mai multor ziare centrale şi posturi de televiziune, pentru a-şi clama nevinovăţia. Demersurile sale care furnizau susţineri temeinice şi verificabile în sensul că nu are nici o legătura cu faptele incriminate în campania ce se dorea a fi o „bombă de presă” au rămas fără efect, ziarul Evenimentul Zilei continuând, în mod şi mai virulent, atacurile.

Prin refuzul dreptului la replică de către redacţia şi editorul Evenimentului Zilei i-au fost încălcate drepturile prevăzute în art. 30 alin. 6 şi 8 din Constituţia României, precum şi cele prevăzute de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Acţiunile repetate, concertate şi de rea – credinţă ale pârâţilor, aşa cum au fost indicate, sunt în mod evident circumscrise răspunderii civile delictuale.

Susţinerile incriminatorii la adresa reclamantului nu au ca temei nici un fel de probă, în nici o împrejurare pârâţii nefurnizând elemente certe, obiective, verificabile, care să ateste pretinsele acte de crimă organizată, spălare de bani, trafic de arme şi corupere a unui funcţionar bancar.

Consecinţele acestor acţiuni sunt evidente, certe şi directe, sub aspectul prejudiciului.

Reaua – credinţă şi intenţia clară de prejudiciere morală şi patrimonială a reclamantului de către patronatul şi redacţia Evenimentul Zilei sunt dovedite în mod direct şi prin însuşi conţinutul articolului publicat de „Evenimentul Zilei” în nr. 4.654 din 05 decembrie 2006, în care redacţia recunoaşte implicit sub titlul „H. P., „albit” în spălătoria lui S. T.” şi subtitlul: „Ziua şi J. D. „lustruiesc” imaginea unui samsar de tehnică militară”, ca, per a contraria, campania Evenimentului Zilei a avut menirea să „înnegrească” moral şi patrimonial persoana reclamantului. În continuare, conţinutul articolului evidenţiază conştientizarea de către redacţie a faptului că publicarea materialului a afectat cel puţin imaginea publică a reclamantului, atitudine în care s-a perseverat pe tot parcursul campaniei jurnalistice, intenţia delictuală fiind evidentă.

La rândul său, pârâtul J. E. O., în mod iresponsabil, prin afirmaţiile făcute, fără nici un suport real, contribuie alături de ceilalţi pârâţi la prejudicierea persoanei reclamantului, atât moral cât şi patrimonial. E. într-un important om de afaceri, cu relaţii la cele mai înalte niveluri, profund cunoscător al modului de derulare a unor tranzacţii oculte, inclusiv cele cu armament şi muniţie, pârâtul se erijează într-o persoană cu depline puteri de decizie într-o firmă care îi aparţine în proporţie de 15% şi care nu poate funcţiona fără acordul reclamantului. Afirmaţiile sale îl conturează ca aventurier mental, lipsit de orice responsabilitate.

Afirmaţiile pârâtului J. E. O., în primul număr al serialului denigrator din Evenimentul Zilei, reprezintă o formă de justificare pentru redacţia „Evenimentul Zilei”, într-o încercare subtilă de transpunere a responsabilităţii pe seama acestui pârât, deşi jurnaliştii, cel puţin în raport de dimensiunea şi periculozitatea afirmaţiilor pârâtului, aveau obligaţia de a proceda la o minimă verificare a spuselor acestuia. În numerele următoare însă, prin conţinutul articolelor şi al susţinerilor redacţiei, intenţiile jurnaliştilor devin evidente, intenţia de atac la persoana reclamantului fiind neîndoielnică.

Reclamantul nu deţine o funcţie de demnitate publică care, în spiritul transparenţei, ar fi justificat parţial campania redacţiei Evenimentul Zilei, calitatea de persoană privată, cu o imagine onorabilă şi aflată în derularea unor afaceri legale de mare anvergură, la nivel internaţional, în domenii ştiinţifice şi economice de vârf, nu mai conferă nici un fel de justificare în sensul unei presupuse transparente sub motivaţia dezvăluirii unor activităţi în afara legilor naţionale şi internaţionale.

F. în mediile sociale, ştiinţifice şi economice, ale căror prime semnale le-a şi recepţionat, sunt de neevaluat. Se impun a fi conştientizate şi consecinţele morale grave, suferite în plan personal şi familial.

Pentru aceste motive, consideră că este justificat cuantumul prejudiciului de 1.000.000 lei/ron, pe care îi pretinde, ca pe o minimă reparaţie pentru suferinţele morale, sufleteşti şi psihice, fără a mai lua în considerare perspectiva imediată a producerii unor însemnate pagube materiale.

În drept au fost invocate prevederile art. 998, 999 şi 1000 alin. 3 şi art. 1003 Cod civil, art. 30 alin. 6 şi 8 din Constituţia României, prin care legiuitorul stabileşte limitele libertăţii de exprimare, în sensul asigurării protecţiei demnităţii, onoarei, vieţii particulare a persoanei şi dreptului la propria imagine, sub sancţiunea angajării răspunderii civile a editorului şi autorului unui material de presă, prin care sunt înfrânte aceste libertăţi cetăţeneşti, art. 10 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, potrivit cărora exercitarea libertăţii de exprimare comportă îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la protecţia sănătăţii, moralei, reputaţiei sau a drepturilor celor vizaţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:

În ediţiile jurnalului Evenimentul Zilei apărute în datele de 28 şi 29 noiembrie precum şi 1, 5 şi 6 decembrie 2006 au fost publicate, sub semnătura autorului, pârât în cauză, N. N., o serie de articole privindu-l pe reclamant.

În numărul din 28 noiembrie 2006 se afirma că, printr-o investigaţie a jurnalistului (desfăşurată incognito) „este devoalat mecanismul spălării şpăgilor din tranzacţiile ilegale cu armament românesc”. Unul dintre personajele principale ale investigaţiei este reclamantul P. (...). E., în această investigaţie, „a aranjat” un transport (tranzacţie) de arme româneşti pe ruta România – Coasta de G. (în ţări aflate sub embargo) transport negociat cu pârâtul J. E. O., banii câştigaţi din afacere urmând să fie spălaţi prin firma reclamantului din Elveţia, „Global Finance & J. H.”. Despre pârâtul J. E. O. se afirmă că este fost ofiţer T. stabilit în Elveţia în oraşul E./E., unde spală bani pentru reclamant. E.-i-se tranzacţia sus-menţionată (în numele unei firme P. D.) pârâtul se arată dispus la colaborare, indicând firma „Global Finance & J. H.”, în care era asociat cu reclamantul, ca fiind cea mai potrivită pentru a intermedia respectiva afacere, şi prin prisma faptului că cel de-al treilea asociat în firmă era soţia unui director al sucursalei V. din E./E., bancă la care societatea avea deschise conturile. E. a cerut opinia reclamantului asupra susţinerilor pârâtului J. E. O., iar reclamantul i-a arătat că afirmaţiile respective au fost făcute fără ştirea sa, că societatea anterior menţionată nu a desfăşurat nici o activitate şi ar urma să fie lichidată şi că nu este implicat în afaceri cu armament.

În numărul publicaţiei din 29 noiembrie se afirmă că directorul sucursalei V., N. T. a fost „corupt de omul lui P.” prin cooptarea în societatea „Global Finance & J. H.” a soţiei acestuia, pârâtul J. E. O. afirmând că relaţia cu directorul V. este un real avantaj, în condiţiile în care experţii elveţieni în spălarea banilor urmăresc cu atenţie sporită tranzacţiile româneşti. Reclamantul este prezentat ca personaj făcând parte din „suveica elveţiană”.

În numărul din 01 decembrie reclamantul este prezentat ca „şef al unei cupole a generalilor”, fiind prezentate relaţiile acestuia (de prietenie sau afaceri) cu actuali sau foşti ofiţeri de informaţii şi din M.Ap.N.

În numerele următoare ale publicaţiei sunt prezentate astfel de legături ale reclamantului şi cu alte persoane. În numărul din 05 decembrie este prezentată relaţia de prietenie a reclamantului cu ziaristul T. S. T., care l-ar fi ajutat ,să-şi „lustruiască imaginea”, prin alte mijloace mass-media (în urma articolelor apărute în Evenimentul E.. Reclamantul este numit „samsar de tehnică militară”. Din conţinutul articolului rezultă că redactorul-şef al publicaţiei Evenimentul Zilei, J. S., avea cunoştinţă atât despre conţinutul articolelor cât şi despre poziţia reclamantului faţă de acestea. Reclamantul i-a transmis redactorului-şef poziţia sa faţă de primul articol apărut în 28 noiembrie, solicitând publicarea acestuia, cu titlu de drept la replică, publicare care însă nu a avut loc.

În numărul din 06 decembrie se afirmă că Evenimentul Zilei a dezvăluit practicile de corupţie prin care reclamantul îşi derulează afacerile în Elveţia şi a demonstrat coruperea unui bancher elveţian în interesul reclamantului, precum şi faptul că firma acestuia din Elveţia este un bun vehicul pentru spălarea banilor obţinuţi din trafic de arme.

Conform art. 30 alin. 1 din Constituţie, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel (inclusiv prin scris) sunt inviolabile. Conform alin. 6 al aceluiaşi articol, libertatea de exprimare nu poate prejudicia libertatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine, iar conform alin. 8, răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau autorului, în condiţiile legii.

Conform art. 69 alin. 1 din Legea nr. 3/1974, legea presei, libertatea presei nu poate fi folosită în scopuri potrivnice ordinii de drept statornicite prin Constituţie şi prin celelalte legi ori în scopuri potrivnice drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice. Conform alin. 2 lit. j al aceluiaşi articol, în apărarea intereselor societăţii şi persoanelor împotriva folosirii abuzive a dreptului de exprimare prin presă, se interzice publicarea şi difuzarea prin presă a materialelor care cuprind date sau fapte neadevărate, de natură a vătăma interesele legitime şi a ştirbi demnitatea, onoarea sau reputaţia unei persoane, prestigiul sau social sau profesional, ori prin care se proferează insulte şi calomnii.

Conform art. 70, răspunderea pentru respectarea dispoziţiilor art. 69 de către fiecare organ de presă revine consiliului de conducere, colegiului de redacţie, redactorului-şef al acestuia.

Articolul 72 din lege reglementează dreptul la replica al persoanei fizice sau juridice, lezată prin afirmaţii făcute în presă, pe care le consideră neadevărate, care poate cere organului de presă să publice un răspuns sub formă de replică, rectificare ori declaraţie, în termen de 30 de zile.

Conforma art. 76, ziaristul poartă deplină răspundere pentru respectarea dispoziţiilor art. 69, atât în materialele proprii pe care le publică cât şi în cele de a căror publicare răspunde în cadrul obligaţiilor de serviciu. E. răspunde pentru exactitatea informaţiilor şi datelor relatate şi pentru interpretarea lor obiectivă, aceeaşi răspundere revenind şi colaboratorilor neîncadraţi la organul de presă şi care publică sub semnătura proprie informaţii sau date.

Conform art. 77, redactorul-şef răspunde pentru încălcarea dispoziţiilor legii presei de către cei prevăzuţi la art. 76, dacă săvârşirea faptelor acestora a fost posibilă din cauza neîndeplinirii ori îndeplinirii necorespunzătoare de către el a îndatoririlor de serviciu.

Conform art. 90, încălcarea dispoziţiilor legii atrage, printre altele, răspunderea civilă a persoanei vinovate.

Conform art. 54 din Decretul nr. 31/1954, persoana care a suferit o atingere în dreptul său la onoare şi reputaţie, va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea săvârşirii faptei care aduce atingerea drepturilor mai sus arătate. Totodată, cel care a suferit o asemenea atingere va putea cere ca instanţa judecătoreasca să oblige pe autorul faptei săvârşite fără drept, să publice, pe socoteala acestuia, în condiţiile stabilite de instanţă, hotărârea pronunţată ori să îndeplinească alte fapte destinate să restabilească dreptul atins.

Conform art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara. Art. 1003 Cod civil stabileşte că atunci când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, ele sunt ţinute solidar pentru despăgubire.

Articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului statuează că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice. Exercitarea acestor libertăţi însă, comportă îndatoriri şi responsabilităţi şi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului jurnalul Evenimentul Zilei:

Evenimentul Zilei este o publicaţie (marcă înregistrată) a editorului SC S. România SRL. Nefiind o persoană juridică, în raport de dispoziţiile art. 41 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul a constatat întemeiată excepţia, urmând să o admită şi să respingă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul K. Evenimentul Zilei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă, care nu poate avea obligaţii generate de dreptul civil, material sau procesual.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ş. F., D. H. şi J. S.:

Aceştia erau, la vremea apariţiei articolelor, şef secţie investigaţii, redactor-şef adjunct şi, respectiv, redactor-şef la publicaţia Evenimentul Zilei.

Ţinând seama de dispoziţiile legale anterior citate respectiv art. 30 alin. 8 din Constituţie coroborat cu art. 76 din Legea nr. 3/1973, a rezultat că răspunderea civilă pentru conţinutul articolelor anterior menţionate revine pârâtului N. N., în calitate de autor (indiferent de calitatea sa de ziarist angajat al editorului său colaborator) şi editorului de presă SC S. România SRL, în cazul acestuia din urmă art. 30 alin. 8 din Constituţie instituind o răspundere directă iar nu în calitate de comitent pentru prepusul ziarist. Prin urmare, în cazul de faţă, în mod fondat reclamantul a făcut referire în cererea introductivă la răspunderea directă pentru faptă delictuală a editorului, invocând inclusiv prevederile art. 1003 Cod civil referitoare la solidaritatea răspunderii.

Răspunderea civilă a editorului pârât în cauză a fost analizată prin raport la invocata faptă delictuală proprie (editarea articolelor) iar nu la calitatea de comitent, pe care pârâtul a încercat să o nege invocând statutul de colaborator al jurnalistului N. N., fără însă să fi şi dovedit acest statut.

Cât priveşte pe pârâtul J. S., acesta având calitatea de redactor-şef al publicaţiei, are, la rândul său, o răspundere pentru conţinutul articolelor de presă, conform art. 76 alin. 1 şi art. 77 din Legea nr. 3/1973. În cauză s-a dovedit, prin înscrisurile depuse de reclamant şi chiar prin cuprinsul articolului apărut în 05 decembrie 2006, că reclamantul a solicitat şi comunicat redactorului-şef al Evenimentului Zilei un drept la replică care însă nu a fost publicat. Deci, prin prisma răspunderii care-i revine redactorului-şef în publicarea articolelor ca şi în exercitarea dreptului la replică al reclamantului (prevăzut de art. 72 din Legea nr. 3/1973) se justifică calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în cauză, respectiv faţă de acesta urmând a fi analizată, de asemenea, întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie.

Nu acelaşi este cazul pârâţilor Ş. şi D., care nu au legătură cu articolele de presă vizate de cererea introductivă şi pentru care nu s-a invocat nici eventuala lor calitate de membrii în consiliul de conducere sau colegiul de redacţie al publicaţiei (la care face referire art. 70 din Legea nr. 3/1973). Deci, nu este dovedit că, prin fapte proprii, cei doi pârâţi au contribuit la apariţia, publicarea articolelor.

Pentru aceste argumente, tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celor doi pârâţi, respingând cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu aceştia, pe temeiul lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul J. S..

Asupra fondului cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâţii N. N., SC S. România SRL, J. S., şi J. E. O., tribunalul a reţinut următoarele:

Articolele de presă vizate de cererea introductivă reprezintă un demers jurnalistic plasat, fără îndoială, în contextul unei teme de interes general public: invocatul trafic cu arme de producţie autohtona în ţări din B., aflate sub embargo.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pus accentul pe dreptul opiniei publice de a fi informată cu privire la chestiunile care prezintă un interes public. Acestui drept îi corespunde o „obligaţie” a jurnaliştilor de a răspândi informaţii şi idei, îndeplinindu-şi astfel rolul de „câine de pază al democraţiei”. Însă comunicarea informaţiilor şi ideilor asupra unor teme de interes general nu trebuie să depăşească anumite limite. Când s-a invocat existenţa unor fapte, adevărul lor trebuie să fie demonstrat. E. realităţii, realizată cu rea – credinţă, depăşeşte limitele criticii acceptabile.

În cazul de faţă, jurnalistul pârât N. N., plecând de la discuţia reală purtată cu pârâtul J. E. O. (al cărei conţinut a fost anterior menţionat), l-a plasat pe reclamant, fără să existe un suport real factual, în centrul proiectatei tranzacţii cu armament, generalizând apoi, prin implicarea reclamantului în „mecanismul spălării şpăgilor din tranzacţiile ilegale cu armament românesc”, numindu-l „samsar de tehnică militară”, acuzându-l de spălare de bani în Elveţia, prin intermediul pârâtului J. E. O. şi de coruperea unui funcţionar al unei bănci elveţiene, tocmai în scopul desfăşurării unor astfel de afaceri ilegale.

Aceste afirmaţii, care privesc fapte (iar nu judecăţi de valoare) au o gravitate extremă, afectând reputaţia reclamantului, prin crearea unei imagini eronate în ochii publicului şi, prin urmare, ar fi trebuit fundamentate pe o bază factuală precisă, fiabilă, solidă. Or, o astfel de bază factuală nu a fost dovedită să existe în cauză.

D. de jurnalist, chiar înainte de apariţia articolelor în Evenimentul Zilei, reclamantul s-a delimitat de afirmaţiile pârâtului J. E. O., arătând că firma „Global Finance & J. H.” nu este şi nu poate fi implicată în astfel de afaceri. În circumstanţele date, jurnalistul pârât nu a întreprins alte diligenţe, care ar fi fost necesare pentru verificarea autenticităţii afirmaţiilor pârâtului J. E. O. (referitoare la posibila implicare a reclamantului în proiectata tranzacţie, prin intermediul „Global Finance & J. H.”). Mai mult, a distorsionat informaţia, prezentând ca adevăruri certe implicarea reclamantului în traficul cu armament românesc, respectiv spălarea de bani proveniţi din astfel de tranzacţii.

Deci, dacă articolele de presă s-au bazat pe unele aspecte reale, cum ar fi: susţinerile pârâtului J. E. O., date despre existenţa firmelor invocate în conţinutul articolelor şi compunerea capitatului social al acestora, legăturile de prietenie sau afaceri ale reclamantului cu alte persoane, jurnalistul pârât N. a şi construit afirmaţii lipsite de suport probator, cu intenţie calomnioasă la adresa reclamantului.

Dacă unele exagerări sunt permise ziariştilor, mai ales în exprimarea unor judecăţi de valoare, iar anumite accente ale articolelor în cauză ar putea fi încadrate în categoria unor astfel de exagerări permise, nu acelaşi lucru se poate spune despre afirmarea unor fapte, date ca fiind certe şi care nu sunt dovedite, respectiv implicarea reclamantului în trafic de armament şi spălare de bani (se pretinde că a fost „aranjată” derularea tranzacţiei cu arme prin firma „Global Finance & J. H.”, aparţinând în proporţie de 75% reclamantului, reclamantul este prezentat ca „samsar de tehnică militară”, personaj făcând parte din „suveica elveţiană”, s-a arătat că au fost demonstrate practicile de corupţie prin care reclamantul îşi derulează afacerile).

Analizând întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale în persoana pârâţilor anterior menţionaţi, tribunalul a constatat că atât autorul articolelor, pârâtul N. N. cât şi editorul publicaţiei Evenimentul Zilei, SC S. România SRL şi redactorul-şef al publicaţiei, J. S. au săvârşit fapte ilicite de natură a atrage răspunderea lor civilă, constând în crearea, respectiv publicarea articolelor cu caracter defăimător la adresa reclamantului, precum şi neacordarea dreptului la replică solicitat de reclamant. Prejudiciul produs a constat în atingerea adusă demnităţii, onoarei, reputaţiei reclamantului, prin imputarea desfăşurării activităţilor ilegale anterior menţionate, printr-un mijloc de informare a publicului larg. M. de cauzalitate între fapte şi prejudiciu precum şi vinovăţia pârâţilor a rezultat cu claritate.

Pârâtul J. E. O., deşi nu a recunoscut integral că a făcut afirmaţiile puse pe seama sa în articolele anterior menţionate, nu s-a putut apăra arătând că nu-şi aminteşte, în parte, conţinutul discuţiilor purtate cu jurnalistul. Susţinerile sale în faţa jurnalistului se găsesc în anterioritatea legăturii de cauzalitate cu prejudiciul produs, întrucât au stat la baza publicării articolelor şi s-au constituit de asemenea, într-o faptă delictuală, în măsura în care au sugerat ca posibilă desfăşurarea unei tranzacţii cu armament prin firma „Global Finance & J. H.”, fără să fi avut acordul reclamantului în a-l implica în astfel de afirmaţii. Este lipsit de relevanţă aspectul invocat de acest pârât în sensul lipsei oricărei intenţii de a leza demnitatea şi reputaţia reclamantului prin afirmaţiile făcute, întrucât răspunderea civilă delictuală s-a angajat chiar şi pentru culpa simplă, conform art. 999 Cod civil.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a afirmat în repetate rânduri (spre exemplu, în cauza Nilsen şi Johnsen contra O.) ca afirmaţii referitoare la fapte determinate, care sunt susceptibile de a fi probate, făcute în absenţa oricăror dovezi care să le susţină şi care nu sunt susţinute nici de afirmaţiile pârtii vătămate, nu se bucură de protecţia art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Afirmaţiile extrem de serioase vizându-l pe reclamant impuneau diligenţe speciale din partea autorului articolelor, a redactorului-şef al publicaţiei dar şi a editorului, în a verifica adevărul declaraţiilor factuale.

Pe de altă parte, informaţiile primite de jurnalist de la pârâtul J. E. O. nu puteau fi calificate drept credibile, cât timp cealaltă parte a anchetei jurnalistice, atât cât a fost realizată, nu a susţinut aceste informaţii.

În aceste condiţii, se poate considera că articolele respective s-au constituit într-o campanie de defăimare a reclamantului, în măsura arătată anterior, care nu este protejată de dreptul constituţional la libertatea de exprimare, respectiv informare prin presă şi nici de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cât priveşte prejudiciul produs, el este unul de natură morală (aşa cum indică şi reclamantul în cererea sa), constând în atingerea adusă onoarei şi reputaţiei reclamantului. Doctrina şi practica judecătorească sunt unanime în a accepta posibilitatea acordării unor despăgubiri materiale (în bani) pentru prejudiciul moral produs, însă astfel de despăgubiri nu trebuie să devină un mijloc de îmbogăţire fără justă cauză a pârtii vătămate.

Articolul 54 din Decretul nr. 31/1954 prevede ca reparaţie pentru un astfel de prejudiciu moral îndeplinirea acelor fapte destinate să restabilească dreptul atins, aşa cum este, în cazul de faţă, solicitarea reclamantului de publicare în jurnalul Evenimentul Zilei, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, a dispozitivului hotărârii, cu respectarea reproducerii în ziar la scara 9:1 a dimensiunilor formatului de pagină A4 cu titlul „Editorul Evenimentul Zilei obligat la despăgubiri în proces cu (...) P.”, având caractere identice ca format şi dimensiune cu titlurile articolelor denigratoare, publicarea urmând să se facă pe prima pagină şi, eventual, pe cele următoare, pentru reproducerea integrală a textului dispozitivului, în întreg tirajul jurnalului, pe parcursul a 5 (cinci) numere consecutive. Considerând-o o reparaţie potrivită pentru restabilirea dreptului atins, tribunalul a primit solicitarea reclamantului, punând obligaţia în sarcina editorului publicaţiei, SC S. România SRL.

Este adevărat că, articolele publicate şi-au produs efectele în urmă cu aproximativ un an şi J, iar publicarea dispozitivului prezentei hotărâri, după trecerea unei astfel de perioade de timp, nu se mai poate constitui într-o reparaţie integrală a prejudiciului moral suferit.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că acest prejudiciu este susceptibil şi de o reparaţie pecuniară, în completarea celei anterior menţionate, însă nicidecum la nivelul solicitat de reclamant. În echitate, s-a apreciat că o despăgubire de 20.000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului produs.

Cât priveşte solicitarea ca publicarea anterior menţionată să se facă în termen de maxim trei zile de la momentul luării la cunoştinţă de către pârâtul editor asupra conţinutului dispozitivului hotărârii rămasă definitivă şi irevocabilă, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 10.000 lei pe fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea întocmai a obligaţiei, tribunalul a apreciat-o ca inutilă stabilirea termenului, întrucât hotărârea, sub aspectul publicării, va trebui executată, conform solicitării reclamantului, imediat după rămânerea irevocabilă, fără să mai fie necesară stabilirea unui termen.

Daunele cominatorii nu pot fi acordate în raport de dispoziţiile art. 5803 alin. 5 Cod de procedură civilă, coroborat şi cu art. 55 din Decretul nr. 31/1954, care prevăd, în cazul neconformării de către editorul pârât obligaţiei dispuse în sarcina sa, posibilitatea constrângerii la executare silită prin plata unei amenzi civile, respectiv plata unor despăgubiri în favoarea creditorului obligaţiei.

Pentru toate aceste argumente, în temeiul art. 998, 999 şi 1003 Cod civil, tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii N. N., SC S. România SRL, J. S. şi J. E. O., pe care i-a obligat în solidar, la plata către reclamant a unor despăgubiri, pentru daune morale cauzate, în sumă de 20.000 lei, obligând totodată pârâta SC S. România SRL, în calitate de editor al jurnalului Evenimentul Zilei, să facă publicarea anterior menţionată.

Cât priveşte cheltuieli de judecată, în raport de dispoziţiile art. 274 şi 276 Cod de procedură civilă, acestea au fost acordate în parte, în măsura admiterii cererii dar şi a dovedirii efectuării cheltuielilor de către reclamant, astfel încât pârâţii au fost obligaţi la plata sumei de 1.270 lei, reprezentând taxa de timbru achitată, în măsura pretenţiilor admise, nefiind acordat onorariul avocaţilor, în lipsa dovezii plăţii acestuia de către reclamant.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel P. (...) F., SC S. România SRL şi N. N., J. N. S. şi J. O. E..

Referitor la apelul formulat de P. (...) F. (filele 25 – 33 dosar).

În esenţă a motivat apelul în sensul că instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a cotidianului „Evenimentul Zilei” fără să motiveze soluţia şi în lipsa oricărei probe administrate de pârât şi fără indicarea oricărui temei juridic al acestuia.

Or, apelantul a înţeles să cheme în judecată publicaţia „Evenimentul Zilei” (jurnal ca atare) şi nu prin reprezentanţii săi legali, temeiul juridic constituindu-l art. 1, 7 şi 10 din Rezoluţia nr. 1033/1993 a Consiliului Europei şi art. 5 din Legea nr. 3/1974 respectiv art. 41 alin. 2 Cod de procedură civilă.

Motivul de apel nu poate fi primit.

Capacitatea procesuală semnifică aptitudinea persoanelor de a deveni părţi în procesul civil şi ea se analizează sub cele două aspecte: capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu.

Aşa cum corect a argumentat şi prima instanţă, potrivit art. 41 alin. 1 Cod de procedură civilă orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată. Legat de capacitatea persoanelor colective, pot fi discutate unele elemente specifice, constând în eventualele lor vocaţii de a sta în justiţie, chiar fără a fi înzestrate cu personalitate juridică (art. 41 alin. 2 Cod de procedură civilă).

Or, din felul cum este redactată acţiunea se pare că, sub aspect pur formal se face discuţie între jurnalul „Evenimentul Zilei” şi reprezentaţii săi legali. Or, „Evenimentul Zilei”este o publicaţie, care însă este concepută redactată de angajaţii săi, la rândul său publicaţia ca atare, fiind înglobată în SC S. România SRL.

Or, chemând în judecată şi SC „S. România” SRL implicit era inclusă şi publicaţia acesteia, pe fond delictul civil neputând fi scindat între publicaţie şi trustul ce deţine publicaţia.

Chiar dacă motivarea nu este amplă şi nu cuprinde în drept numeroase articole (inclusiv din legislaţia europeană) soluţia instanţei de fond este corectă, iar motivul de recurs neîntemeiat.

Se mai arată că aceiaşi situaţie se repetă şi în ce priveşte pe intimatul pârât D. H. şi pe intimata – pârâtă Ş. F..

Şi acest motiv de apel este neîntemeiat.

Este de observat din motivarea primei instanţe că referitor la cele două persoane fizice, se reţine că cei doi nu au legătură cu articolele de presă respective şi că nu au contribuit la apariţia şi publicarea articolelor.

Or, se reţine de instanţa de apel, faţă de motivarea primei instanţe că, în cauză există clar o interacţiune între „calitate” şi „interes” (cu toată existenţa lor autonomă), anume calitatea se apreciază în persoana reprezentantului iar interesul în persoana celui reprezentat. Or, în cauză cei doi nu puteau avea calitate în raport de această interconexiune „calitate” şi „interes” deoarece, nu aveau cu să contribuie nici la apariţie şi nici la publicarea articolelor din presă, iar soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.

Pe fond, apelantul susţine că deşi prima instanţă a admis acţiunea sa, de fapt a favorizat pârâţii.

De fapt, modul cum este formulat în scris apelul (fila 29 – 33 dosar) conduce mai mult la modul cum au fost apreciate probatoriile şi mai ales la stabilirea cuantumului daunelor morale, considerându-se că în raport de suma solicitată de 1.000.000 lei şi 20.000 lei, cea acordată, practic cea din urmă este derizorie.

Or, în ce priveşte daunele morale, prima instanţă trebuie să aibă în vedere mai multe criterii, care în opinia instanţei de apel sunt consecinţele negative suferite de reclamant, în plan fizic, psihic, afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acesta a fost lezat, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării şi altele.

Or, apelantul, dacă la excepţii invocă art. 1169 Cod civil în dovedirea de către cei în cauză a excepţiilor invocate, prin probatoriul administrat trebuie să convingă prima instanţă şi să argumenteze clar fiecare din acest aspect, indicarea unei sume (care poate fi apreciată uneori mică; alteori mare) depinde de modul cum aceste criterii sunt reflectate în probatorii.

Cu atât mai mult cu cât, cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare şi revine instanţei acest atribut în funcţie de probe dar şi de aprecierea sa.

Or, cercetând argumentaţia instanţei de fond şi faţă de criteriile mai sus-menţionate şi instanţa de apel consideră că această cuantificare a daunelor morale la 20.000 lei este corectă şi sentinţa este legală şi temeinică.

Se mai critică sentinţa în sensul că instanţa de fond a interpretat de o manieră proprie textele de lege (art. 55 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 5803 Cod de procedură civilă) referitor la daunele cominatorii de 10.000 lei pe zi de întârziere.

Se reţine în apel în raport de motivarea primei instanţe că motivul de apel este neîntemeiat şi că nu există o interpretare proprie (susţinerea că hotărârea nu ar fi susceptibilă de executare silită ar fi contrară acestui fapt) nefiind o motivare a instanţei, ci arătând posibilitatea pe care în redactarea sa art. 5803 Cod de procedură civilă prevede modalitatea în care se poate realiza obţinerea unei reparaţiuni în cazul în care eventuala sentinţă definitivă, nu T. executa de bună voie, fiind nevoie de executarea silită.

Ca atare nici acest motiv de apel nu poate fi primit.

Se mai face vorbire de „scara” în care se publică dispozitivul sentinţei la scară (de 1:1 iniţial în minuta din 06 mai 2008 ca apoi să se treacă în considerente şi dispozitiv 9:1) ceea ce ar friza penibilul.

Or, a face această critică ca fiind de esenţa netemeiniciei şi nelegalităţii sentinţei, când corect (fiind vorba de cifre este evident o eroare materială, nefiind o judecată de fond) nu poate fi reţinut ca motiv întemeiat de apel.

De asemenea, se mai critică sentinţa că nu s-au acordat cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) că nu ar fi existat dovada, când în realitate chitanţele erau la filele 58 şi 59 vol. II dosar fond.

Or, dacă s-a făcut o eroare în acest sens, aceste cheltuieli puteau fi oricând solicitate pe cale separată de apelant, deşi în considerente (fila 60 verso dosar fond se arată că nu s-a încasat onorariu de avocat).

Soluţia propusă de desfiinţare a sentinţei (pentru judecarea într-un termen rezonabil) cu trimitere spre rejudecare, nu face decât să mărească intervalul de timp în soluţionare.

Deşi ample şi argumentate laborios, analizând în ansamblul lor motivele de apel, se reţine că acestea nu sunt întemeiate şi apelul<