Prejudiciul de imagine trebuie sa atinga un anumit grad de gravitate.

Reclamantul MN a chemat în judecată pe pârâtul TD solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune pentru prejudicii de imagine. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a susținut că, în urma unei conversații pe facebook, pârâtul a făcut la adresa sa unele afirmații denigratoare, în sensul că este „prostovan”, incult și că nu știe să scrie, astfel că aceste afirmații i-au cauzat un prejudiciu de imagine față de persoanele care îl cunosc și îl urmăresc pe rețeaua de socializare.

Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr.1045/27.06.2017 a Judecătoriei Găești prin respingerea acțiunii. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.

Instanța de apel

”Analizând materialul probator, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:

Potrivit capturii de pe facebook – fila 8 dosar, pârâtul intimat i-a adresat apelantului cuvinte jignitoare: „prostovane”, „prost”, comunicându-i că nu știe să scrie și ar trebui să învețe.

Din declarațiile martorilor NC și CGI (filele 28-30 dosar fond) rezultă că în localitatea de domiciliu, reclamantul apelant se bucură de o bună reputație, după acest eveniment consătenii exprimându-și revolta față de atitudinea intimatului, fără însă ca vreo persoană să își fi schimba opinia în ceea ce privește persoana apelantului.

Potrivit art. 30 alin 6 din Constituția României:,, Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.”

Conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.4546/27.11.2014, pagina de facebook a unei instituții sau persoane fizice este considerată spațiu public.

Art.1357 și următoarele din Noul Cod civil stabilește faptul că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde și pentru cea mai ușoară culpă.

În privința faptei ilicite a intimatului, deși adresarea expresiilor și cuvintelor respective nu este conformă cu comportamentul unei persoane ce se pretinde a fi educată, ea nu se poate constitui într-o veritabilă faptă ilicită, neprezentând o gravitate care să conducă la concluzia vătămării dreptului subiectiv la demnitate, onoare și reputație.

Reacția consătenilor apelantului, respectiv revolta sau indignarea acestora este o reacție firească față de cuvintele adresate apelantului, reacție care însă, așa cum au arătat și martorii audiați, nu s-a constituit într-un prejudiciu de imagine, nefăcându-se dovada unei atingeri aduse reputației persoanei în cauză.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție (existența unui prejudiciu) instanța apreciază că, în această materie, din interpretarea dispoziției constituționale citată mai sus, rezultă că demnitatea, onoarea, viața particulară ale unei persoane precum și dreptul său la propria imagine, sunt valori ce trebuie respectate și că respectarea lor reprezintă limite ale libertății de exprimare. Deși reclamantul apelant nu este persoană publică, aceasta nu înseamnă că nu are dreptul la respectarea vieții private.

Instanța apreciază că încadrarea unei fapte (ce este exercitată cu ocazia unei exprimări) ca fiind una de natură a atinge valorile ocrotite de art. 30 alin 6 din Constituție și, pe cale de consecință, ca fiind de natură a crea un prejudiciu moral, trebuie să fie făcută în mod concret de la caz la caz.

Deci, instanța de judecata nu trebuie să se transforme in legiuitor pozitiv, ci trebuie sa aplice dispozițiile legale incidente în speță, într-un mod care sa asigure repararea adecvata a oricărui prejudiciu suferit de o persoana în urma constatării unei atingeri aduse reputației și onoarei.

În cauza de față, nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu de imagine, martorii audiați declarând că nu cunosc vreo persoană care să își fi schimbat părerea despre persoana reclamantului apelant.

Cerintele art. 1357 și următoarele Cod civil trebuie analizate in concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte, in special ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Dreptul aparat de articolul 10 din CEDO cuprinde atat libertatea de opinie, cat si, ceea ce intereseaza in cauza de fata, dreptul de a primi sau comunica informatii sau idei, sau libertatea de exprimare” ce constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice, una din conditiile primordiale ale progresului sau si ale implinirii individuale a membrilor sai” si acopera, nu numai informatiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau ingrijoreza statul sau un anumit segment al populatiei. Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis, in absenta carora nu exista societate democratica” (cauza Handyside contra Regatului Unit).

În asigurarea echilibrului dintre libertatea de exprimare și dreptul la protecția reputației unei persoane, ca parte a dreptului la respectarea vieții private protejat de art. 8 din Convenție, trebuie avut în vedere întregul conținut al noțiunii de „viață privată” și care acoperă integritatea fizică și psihică a unei persoane. Este dificil a aprecia asupra limitelor protecției reputației unei persoane în condițiile în care un discurs public poate fi considerat insultător în special de persoana expusă, fiind o chestiune subiectivă ce ține de impactul generat de publicație cât și de normele de conduită dintr-o societate.

Pentru a fi aplicabil art. 8 din Convenție sub acest aspect, un atac împotriva reputației unei persoane trebuie să atingă un anumit nivel de gravitate și să cauzeze un prejudiciu victimei prin atingerile aduse dreptului ei la respectul vieții private. (cauza A. c. Norvegiei, nr. xxxxx/06, hotărârea din 9 aprilie 2009, paragraf 64). De asemenea, reținem că potrivit art. 10 din Convenție libertatea de exprimare presupune libertatea de opinie și libertatea de a primi și comunica informații ori idei, fără a exista limite impuse de autoritățile publice, restrângerile fiind admisibile doar în măsura în care, printre altele, este necesară protecția reputației sau a altor drepturi ale persoanei vizate. (paragraful 2 art.10 Convenție)

În speță trebuie să se pună în balanță dreptul la liberă exprimare ce include dreptul de a informa publicul, cu dreptul la protecția reputației unei persoane și dreptul la imagine, prin luarea în considerare a interesului pentru problemele de interes general, dar și a circumstanțelor concrete în care au fost realizate postările pe facebook și a urmărilor generate de aceste fapte pentru persoana respectivă. În cazul reclamantului, pe de o parte informațiile cuprinse în postare nu reprezintă informații publice, iar pe de altă parte aceasta nu a probat existența unui prejudiciu de natură morală care să justifice acordarea unei reparații morale și/sau materiale. Pentru aceste considerente, tribunalul potrivit art.480 Codul de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.” (Tribunalul Dâmbovița, Decizia civilă nr. 1174 din 12 decembrie 2017, www.rolii.ro)