Plangeri penale nefondate. Daune morale.

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1487/2012

Drept civil – Acţiune în pretenţii – acordare daune morale

Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 29.11.2012 şi înregistrată sub nr. ....../202, reclamanţii I. A. şi I. V., ambii domiciliaţi în Călăraşi, jud. Călăraşi au chemat în judecată pe pârâta C. S., cu ultimul domiciliu cunoscut în Călăraşi, citată prin publicitate lărgită, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să fie obligată aceasta la plata sumei de câte 5000 lei pentru fiecare dintre reclamanţi, reprezentând daune morale rezultate ca efect al conduitei ilicite, constând în mai multe plângeri penale formulate fără temei şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că pârâta este vecina lor, şi în permanenţă le-a creat probleme, constând în aceea că, reclamantului I. A. i-a adresat expresii şi cuvinte jignitoare, în majoritatea timpului, în lipsa lui, fiind plecat în diverse misiuni în străinătate, iar faţă de reclamantul I. V., având un comportament similar, injurios, fără niciun motiv, a determinat agravarea stării de sănătate a acestuia. Au mai adăugat că, de altfel, acest comportament l-a avut pârâta şi faţă de ceilalţi vecini din zonă.

Au mai adăugat că primul fapt illicit al pârâtei îl constuie promovarea unei plângeri penale împotriva lor, pentru infracţiunile de distrugere prev. de art. 217 al. 1 C.p. şi tulburarea folosinţei locuinţei, prev. de art. 320 al. 1 C.p., fapte ce au făcut obiectul dosarului nr. ……./P/2009. Au mai arătat că în acest dosar s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ei, întrucât faptele nu au existat, condiţii în care la rândul lor au formulat împotriva pârâtei o plângere penală pentru infracţiunea de plângere calomnioasă, acesta formând obiectul dosarului nr………/P/2010, soluţia fiind sancţionarea pârâtei cu amendă administrativă în cuantum de 500 lei, ceea ce a presupus existenţa infracţiunii; că din punctul de vedere al acestei acţiuni, sancţiuna aplicată pârâtei, a presupus existenţa faptului ilicit, generator de prejudicii, prejudiciul moral încercat de ei în acest sens, nefiind acoperit până în prezent.

Au mai învederat că, a doua situaţie la care se raportează ca fapt ilicit, este adresarea de cuvinte jignitoare şi comportamentul de aceeaşi manieră, respectiv neprincipial şi jignitor, petrecut în cursul lunii septembrie 2009 şi constatată, prin adresa de răspuns a IPJ Călăraşi ( depusă la dosar în copie), din care reiese că pârâta a confirmat acest comportament şi a promis că pe viitor va avea o altă conduită. Au mai precizat că, la începutul anului 2011, pârâta le-a făcut o nouă reclamaţie la IPJ Călăraşi, cum că reclamantul I.V. i-ar fi adresat cuvinte jignitroare, iar reclamantul I. A., ar fi montat pe palierul etajului doi din bloc, cameră de luat vederi, fără autorizare; că nici de această dată aspectele reclamate de pârâtă nu s-au confirmat, astfel că s-a dispus clasarea acestei petiţii, ei fiind din nou obligaţi să se prezinte şi să dea declaraţii, cum de fiecare dată cu prilejul fiecărui fapt ilicit al pârâtei, au fost nevoiţi să se prezinte la poliţie şi să dea declaraţii; că astfel, li s-a creat o stare puternică de stres, pe fondul faptului că au fost întotdeauna cetăţeni oneşti care nu au ajuns la poliţie decât în acest mod, acuzaţi pe nedrept de fapte pe care nu le-au comis, situaţii care le-au creat probleme de sănătate şi de imagine, prejudicii ce urmează a fi reparate de pârâtă prin achitarea sumelor solicitate.

De asemenea, se menţionează că reclamantului I. V., aceste tracasări, citaţii şi deplasări la poliţie pentru declaraţii, i-au produs un puternic stres şi i-au afectat starea de sănătate precară, iar I. A., pe lângă stresul permanent produs, pentru a se deplasa în ţară să dea declaraţii după bunul plac al pârâtei, a fost nevoit să întrerupă mai multe contracte şi să piardă astfel sume importante de bani.

Au mai relatat că faptele ilicite sunt explicite şi demonstrate prin înscrisuri, acestea fiind săvârşite cu vinovăţie certă, că prejudiciul constă în afectarea imaginii lor publice, a prestigiului şi reputaţiei de carese bucură în societate, afectându-i şi pe plan profesional, legătura de cauzalitate între faptele ilicite şi prejudiciu fiind evidentă.

În dovedirea cererii lor, reclamanţii au înţeles să se folosească de proba interogatoriu, martori şi înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei, în copie, actele aflate la filele 8-14, respectiv rezoluţia Parchetului de lângă Judecătoria Călăraşi nr. ......../P/2009 de neîncepere a urmăririi penale şi dovada de comunicare a acesteia către reclamantul I. V., rezoluţia Parchetului de lângă Judecătoria Călăraşi nr. ......./II/2/2011 de respingere a plângerii, adresele IPJ Călăraşi nr. .../.... din 27.10.2009 şi nr. G-....... din 27.10.2011.

Intrucât citaţia pârâtei a fost restituită cu menţiunea « destinatar mutat de la adresă », instanţa dispus efectuarea unei adrese către persoana desemnată cu accesul la - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, din cadrul acestei instanţe, iar acesta a comunicat relaţiile solicitate, cu referatul nr. 28/16.12.2011, din care reiese că domiciliul actual al acesteia este cel indicat în acţiune.

Faţă de aceste aspecte şi de faptul că deşi li s-a pus în vedere reclamanţilor, prin apărător, să facă dovada citării prin publicitate lărgită a pârâtei, aceştia nu s-au conformat, la data de 11.01.2012, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 155 ind. 1 C.pr.civ.

La data de 22.02.2012, reclamanţii au depus la dosar o cerere prin care solicită repunerea pe rol a cauzei, menţionând că pârâta figurează în continuare cu domiciliul la adresa indicată, sens în care a depus adresa SPCLEP nr. E 1622/23.02.2012.

La data de 20.03.2012 reclamanţii au depus dovada achitării taxei de timbru şi timbru judiciar dispuse de instanţă, în cuantum de 353 lei, respectiv de 1,5 lei

La termenul de judecată din data de 25.04.2012, a fost depusă dovada citării prin publicitate lărgită a pârâtei. Au mai fost depuse, prin serviciul arhivă, un set de acte medicale privindu-l pe reclamantul I. V. (f. 44-47) şi o legitimaţie pe numele I. P. Prin apărător, reclamanţii au mai depus la dosar un set de acte, respectiv un certificat de securitate, o adeverinţă din 19.10.2011, rezoluţia parchetului de NUP şi nr. ……/2009 şi comunicarea emisă către reclamantul I. A., adresa nr. ……/P/2010 din data de 18.05.2011 şi dovada de comunicare (copie plic), citaţia nr. 3/17.11.2009, adresa nr. 52/1-160862 din 27.10.2009 emisă de Poliţia mun. Călăraşi, copie CI I. A. După strigarea dosarului a mai depus adresa nr. 1753 din 20.11.2009 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcţii - ITC Sud Muntenia nr. 5 jud. Călăraşi, proces verbal de control încheiat la data de 26.11.2010, factura fiscală nr. 32/29.11.2010 şi chitanţa 04586321/29.11.2010.

Instanţa a încuviinţat şi administrat probele cu înscrisurile existente la dosar şi cele depuse la acest termen de judecată, precum şi testimonială cu 2 martori prezenţi în instanţă, procedând la audierea martorilor G. C.tin C. şi C. C., declaraţiile date fiind consemnate în procese verbale separate ataşate la dosar.

În drept reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe disp. art.998, 999 C.civ. şi art. 1357 şi urm. NCC.

Deşi legal citată, prin publicitate lărgită, pârâta nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a depus întâmpinare prin care să propună probe în combaterea acţiunii reclamanţilor.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarele:

Între reclamanţi şi pârâtă a existat o stare conflictuală generată de comportamentul culpabil al pârâtei care a formulat o serie de sesizări penale atât împotriva lui I.V. cât şi împotriva lui I. A. care s-au finalizat prin soluţii de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. ……./P/2009.

Reclamanţii au formulat şi ei plângere penală împotriva pârâtei pentru denunţ calomnios, formând obiectul dosarului nr. ……/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, iar aceasta s-a soluţionat prin stabilirea vinovăţiei pârâtei şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. Deşi procesul penal nu s-a finalizat printr-o hotărâre penală definitivă, instanţa constată că în privinţa atitudinii culpabile a pârâtei aceasta a fost stabilită prin administratea probatoriului în faza de urmărire penală.

Astfel, fiind stabilită culpa pârâtei, instanţa va analiza raportul de cauzalitate dintre prejudiciul creat reclamanţilor şi întinderea prejudiciului cauzat acestora.

Din probele administrate în cauză rezultă că în urma numeroaselor sesizări penale nefondate făcute împotriva reclamanţilor aceştia au suferit prejudicii morale certe. Astfel reclamantului I.V. i s-a agravat starea de sănătate, rezultând din înscrisurile de la dosar că acesta avea afecţiuni cardiace care impuneau evitarea stărilor de tensiune şi de stres, iar din declaraţiile martorilor a rezultat fără echivoc faptul că acesta a avut de suferit de fiecare dată când era solicitat să meargă la organele de poliţie pentru a da declaraţii, fiind de altfel şi o persoană în vârstă.

Reclamantului I. A. i s-a creat de asemenea prejudicii morale, toate invitaţiile la organele de poliţie, cărora de altfel le-a şi dat curs, fiind de natură a-i crea stări tensionate, şi au determinat bulversarea activităţii profesionale care desfăşurându-se în străinătate a trebuit să fie întreruptă pentru a se prezenta la declaraţii.

Mai mult decât atât, declaraţiile martorilor au relevat că situaţia existentă în prezent este tot tensionată, pârâta neîncetând să aibă o atitudine agresivă, manifestată verbal, faţă de reclamanţi.

Este evident că legătura de cauzalitate între atitudinea culpabilă a pârâtei există iar prejudiciile morale aduse reclamanţilor există de asemenea şi trebuie reparate.

Acţiunea culpabilă a pârâtei efectuându-se înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, instanţa va califica acţiunea ca fiind întemeiată în drept pe art. 998 - 999 C. civil.

Conform textului de lege mai sus menţionat , orice faptă a omului , care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.

Instanţa apreciază că pentru prejudiciilor morale cauzate de pârâtă suma de 5000 lei solicitată de fiecare dintre reclamanţi reprezintă o reparaţie echitabilă şi suficientă care, pe de o parte să acopere suferinţele morale suferite de aceştia, iar pe de altă parte pentru a o determina pe pârâtă să înceteze activitatea sa delictuală civilă îndreptată împotriva lor.

Faţă de cele de mai sus, urmează a admite acţiunea reclamanţilor I. A. şi I.V., împotriva pârâtei C. S.

Urmează a obliga pârâta la plata către reclamantul I. A. a sumei de 5000 lei şi către reclamantul I. V. a sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale pentru ambii reclamanţi.

Deoarece reclamanţii au plătit taxe de timbru atât la promovarea acţiunii cât şi în urma repunerii pe rol a cauzei, în temeiul art. 24 lit. o din Legea nr. 146/1997, urmează a dispune restituirea taxelor de timbru în cuantum de 5 lei (chitanţa nr. 714435 (6)829.11.2011), 706 lei (chitanţa nr. 716569(59)/13.12.2011) ŞI 353 lei (chitanţa cu nr. 741233 (22)/20.03.2012) de către UAT Călăraşi-Serviciul impozite şi taxe locale din cadrul Primăriei Călăraşi, ca nedatorate.

În temeiul art. 274 C.p.c, cum pârâta a căzut în pretenţii, aceasta va fi obligată la plata către reclamanţi în solidar a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, apreciind că factura nr. 32/29.11.2010 nu poate fi valorificată în cauză cu acet titlu ci doar, cel mult, ca daune materiale care nu au constituit însă obiectul prezentului dosar.

1

Detalii: http://legeaz.net/spete-civil/drept-civil-actiune-in-pretentii-1487-2012