Denuntarea unui contract de comanda a unei opere viitoare.

Soluţionarea capătului acţiunii privind obligarea pârâtei-reclamantc SC S. SRL la restituirea sumei de 85.329.6938 RON (853.296.938 ROL), primită ca avans în data de 10 iunie 2003 ca efect al constatării rezoluţiunii de plin drept a contractului dintre părţi, impune a analiza incidenţa dispoziţiilor speciale ale art. 46 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, potrivit cărora „persoana care comandă opera are dreptul să denunţe contractul dacă opera nu îndeplineşte condiţiile stabilite. In caz de denunţare a contractului, sumele încasate de autor îi rămân acestuia".

Or. cum în speţă este vorba de achiziţia unui program informatic, care potrivit art. 7 lit. a) din Legea nr. 8/1996 face obiectul dreptului de autor, ce trebuia realizat, adaptat, implementat şi predat la cheie beneficiarului de către furnizor, la termenele şi condiţiile stipulate în licenţa de utilizare, specificaţia tehnică şi oferta comercială care au stat la baza selecţiei furnizorului de către beneficiar, este neîndoielnic că. din punct de vedere strict juridic, este vorba de un contract de comandă a unei opere viitoare supus. între altele, şi dispoziţiilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Prin urmare, nu au putut fi reţinute susţinerile reclamantei-pârâte SC A. SA, în sensul că am fi în prezenţa unui simplu contract de prestări de servicii, deoarece ar fi vorba nu de achiziţia unui program informatic nou, ci doar de adaptarea unui program deja existent, câtă vreme din probele administrate în cauză rezultă contrariul. De altfel, însăşi reclamanta-pârâtă SC A. SA susţine expressis verbis, în ultimele concluzii scrise privitoare la eventuala incidenţă a dispoziţiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, că în speţă „nu este vorba de o denunţare, de faptul că «opera nu îndeplineşte condiţiile stabilite», ci este vorba că aceasta nu s-a realizat (nu se pune problema unei funcţionări defectuoase a programului informatic, ci exclusiv de inexistenţa unui program informatic pentru cerinţele A.). în aceste condiţii, devin aplicabile regulile de drept comun în materie de rezoluţiune. De asemenea, potrivit anexei I la contractul nr. 03-486-01, ar fi trebuit ca A. să beneficieze de un drept de utilizare asupra produselor software.

Or. dreptul la utilizarea acestor produse nu s-a născut în favoarea societăţii A., deoarece era necesar ca aceste produse să existe". Or. dacă produsul informatic nu exista la data încheierii contractului, el trebuia creat de către furnizor, conform parametrilor şi termenilor conveniţi de către părţi. Aşadar, era vorba de un contract având un obiect viitor, iar nu de un contract privind un obiect deja existent.

Tocmai de aceea. Tribunalul arbitral a apreciat că, întrucât în speţă sunt incidente şi dispoziţiile speciale ale art. 46 alin. (3) din Legea nr. 8/1996. prevederile pactului comisoriu stipulat la art. 11.4 din contract, potrivit cărora. „în cazul în care la recepţia cantitativă şi calitativă a activităţii de instalarea serverului corc-portal life & non-life şi procesarea tuturor poliţelor non-life auto şi incendiu, după testarea sistemului, se constată că fie a fost depăşit graficul de implementare (conform anexei 4), cu maximum 10 zile lucrătoare, fie sistemul s-a dovedit nefuncţional, contractul se consideră reziliat de plin drept, fără punerea în întârziere şi fără îndeplinirea oricărci alte formalităţi prealabile, caz în care furnizorul este obligat la restituirea sumelor primite în avans”, nu pot fi aplicate tale quale, deoarecc ele ar contraveni în parte unor dispoziţii legale imperative instituite pentru protecţia autorilor unor opere viitoare şi de la care nu se poate deroga prin voinţa părţilor (art. 5 C. civ.). în consecinţă. în caz de „denunţare” sau „rezoluţiune (reziliere)" a unui contract de comandă, chiar în temeiul unui pact comisoriu expres, „sumele încasate de autor îi rămân acestuia” (art. 46 alin. (3) teza a ll-a din Legea nr. 8/1996], orice clauză contrară fiind lipsită de orice efecte.

In aceste condiţii. Tribunalul arbitral a dispus respingerea ca nefondată a cererii formulate de reclamantă cu privire la obligarea pârâtei-reclamante SC S. SRL la restituirea sumei de 85.329,6938 RON (853.296.938 ROL), primită ca avans în data de 10 iunie 2003, şi, pe cale de consecinţă, şi a cererii privind plata dobânzii legale aferente sumei plătite cu titlu de avans supus restituirii, calculată de la data de 15 iulie 2004 şi până la data de 1 martie 2003, în valoare de 105.856.511 ROL, şi în continuare până la achitarea integrală a debitului datorat.