Prestatie periodica pentru minor de 275 EUR/luna. Obligarea asiguratorului. Culpa comuna.

M i n i s t e r u l P u b l i c reprezentat de procuror J. D.

Pe rol judecarea recurilor declarate de inculpatul S. N. E. şi asigurătorul SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA-SUCURSALA I, împotriva deciziei penale nr. 59/09.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i în dosarul nr(...), având ca obiect infracţiunea de ucidere din culpă (art.178 C.p.).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică , lipsă părţile .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care :

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 27.10.2009 . susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi , parte integrantă a prezentei decizii , când din lipsă de timp pentru deliberare , instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 3.11.2009 , apoi pentru azi 10.11.2009 .

INSTANŢA

Analizând actele şi lucrările dosarului constată:

Prin sentinţa penală nr. 1887/12.06.2008 a J u d e c ă t o r i e i I a ş i, în baza art.11 pct. 2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedură penală a fost achitat inculpatul S. N.-E., fără antecedente penale pentru fapta de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2 Cod penal.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile D. T. suma de 3.000 Euro reprezentând daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata unei prestaţii periodice în favoarea minorului D. B.-H. de câte 275,26 euro lunar.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus prima instanţă a reţinut:

La data de 30.12.2006, autoutilitara marca Opel Combo, înmatriculată cu nr. IŞ-05-F., condusă de S. N. - E. se deplasa pe DN 28, în direcţia U.-I. La un moment dat, în timpul deplasării a observat pe partea dreaptă un moped marca „Aprilia” ce se deplasa în acelaşi sens de mers, condus de victima D. E.. Deoarece din sens opus nu se deplasa nici un vehicul S. N. -E. s-a angajat în depăşirea mopedului, a semnalizat şi în timpul manevrei de depăşire D. E. a virat brusc la stânga, impactul dintre cei doi fiind inevitabil.

Raportul de expertiză criminalistică concluzionează că inculpatul S. N. - E. putea evita accidentul dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de cel mult 79 km/h, însă pe sectorul de drum respectiv nu existau restricţii sau alte motive de reducere a vitezei la valoarea de 79 km/h, iar conducătorul mopedului, D. E. se deplasa regulamentar anterior efectuării virajului câtre stânga.

Se observă că şi la viteza de 90 km/h accidentul tot ar fi avut loc, depăşirea vitezei maxim legal admise cu 1 km/h neavând legătură de cauzalitate cu producerea accidentului.

Procesul-verbal de cercetare la locul accidentului atestă că pe DN 28 (drumul naţional pe care s-a produs impactul) circulaţia se desfăşura în ambele sensuri, pe fiecare sens de mers exista câte o bandă de circulaţie, sensurile de mers fiind delimitate de marcaj longitudinal simplu discontinuu.

Suprafaţa carosabilă era din asfalt curat, lăţimea totală de 7,00 metri; în momentul ajungerii organelor de poliţie la locul producerii accidentului, partea carosabilă era uscată, timpul G., cerul senin, vizibilitate foarte bună. Toate aceste elemente au permis inculpatului S. N. E. să se deplaseze pe DN 28 cu viteza de 101 km/h, aspecte la care se adaugă aceea că din sens opus nu se deplasau alte autovehicule, iar mopedul condus de victimă se deplasa pe partea dreaptă, fără a semnaliza intenţia de a vira la stânga în momentul deplasării.

N., conform reglementărilor este vehicul (art. 6 alin. 1 pct. 6 din O.U. nr. 195/2002) şi se supune obligaţiilor impuse de Codul Rutier. Atunci când a virat brusc spre stânga nu s-a asigurat, deşi, conform art. 54 alin. 1 din O.G. nr.195/2002, conducătorul vehiculului care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers (…) sau de virare (…) spre stânga (…) este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.

Mai mult decât atât, victima D. E., nu purta echipament corespunzător, şi anume casca de protecţie, element reţinut şi de expertul criminalist ce arată în expertiză că numitul D. E. putea cu siguranţă preveni producerea accidentului dacă s-ar fi asigurat temeinic, dacă s-ar fi asigurat temeinic înainte de a pătrunde pe contrasens cu intenţia de a vira la stânga şi dacă numitul D. E. ar fi purtat cască de protecţie.

Din acestea rezultă că în mod obiectiv inculpatul S. N.-E. nu putea preveni producerea evenimentului rutier (circula pe un asfalt curat, carosabil uscat, timp G., vizibilitate foarte bună, a efectuat manevra de depăşire corect, a semnalizat intenţia de a depăşi; conducătorul mopedului nu a semnalizat în vreun fel schimbarea direcţiei de mers, iar S. N.-E. s-a angajat în depăşire.

Din punct de vedere al criteriului subiectiv, culpa este clasificată în două modalităţi: culpa cu prevedere şi culpa simplă. În cazul culpei cu prevedere făptuitorul nu numai că nu acceptă producerea rezultatului, dar chiar îl exclude, fiind convins că rezultatul nu se va produce. Convingerea sa greşită trebuie să se întemeieze pe anumite date ale realităţii (calităţi personale, împrejurări de fapt). Dacă T. în neproducerea rezultatului vătămător s-ar întemeia pe o întâmplare, pe un eveniment care ar putea să se producă (D. E. a virat stânga brusc, fără să semnalizeze şi fără să se asigure), nu ar mai fi vorba de culpă, ci de intenţie indirectă, fiindcă o astfel de atitudine echivalează cu acceptarea de către făptuitor a riscului producerii rezultatului.

Dar în speţă este vorba de infracţiunea de „ucidere din culpă”, care în mod obligatoriu se realizează sub una din modalităţile culpei.

Pentru existenţa culpei simple trebuie verificată existenţa posibilităţii reale subiective a făptuitorului, în momentul şi în condiţiile săvârşirii faptei, de a prevedea rezultatul.

În acest scop se şi va ţine seama de toate particularităţile psiho - fizice, intelectuale, de experienţă de viaţă şi de pregătirea făptuitorului. Inculpatul S. N.-E. nu putea, în limitele posibilităţilor sale (drum liber, carosabil uscat, timp G., fără precipitaţii atmosferice având în vedere ziua producerii evenimentului – 30.12.2006, nu circula nimeni din sens contrar, a semnalizat intenţia de a depăşi şi s-a angajat în depăşire, iar conducătorul mopedului ce se deplasa în acelaşi sens şi care nu a semnalizat în nici un fel intenţia de a schimba direcţia de mers) să prevadă rezultatul faptei sale, oricâtă diligenţă ar fi depus, şi aceasta nu datorită faptului că rezultatul ar fi fost imprevizibil ci imposibilităţii subiective a inculpatului de a-l prevedea.

Pentru acestea, instanţa, a achitat inculpatul S. N. E. pentru săvârşirea infracţiunii de „ucidere din culpă”, conform art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, deoarece instanţa a apreciat că nu se poate reţine în atitudinea inculpatului o culpă în conducerea autoturismului pe drumurile publice. A dat dovadă prin conduita adoptată că a luat toate măsurile privind circulaţia pe drumurile publice, pentru a se deplasa în siguranţă, atât pentru el, cât şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Mai mult decât atât, aceste obligaţii de a se deplasa în siguranţă, le au şi ceilalţi participanţi la trafic, obligaţii pe care victima D. E. nu le-a respectat (se deplasa pe drumurile publice fără echipament de protecţie şi nu a semnalizat schimbarea direcţiei de mers).

Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa a aplicat disp. art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, care prevăd că atunci când achitarea s-a pronunţat pentru că s-a constatat că lipseşte vreunul din elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa poate obliga la repararea pagubei, conform legii civile.

D. T., în calitate de fiică a victimei D. E., a declarat că doreşte suma de 30.000 euro daune morale; 500 euro reprezentând contravaloarea scuterului şi a transportului scuterului din Italia în România,şi pensie de întreţinere pentru ea şi fratele său D. B.-H..

Pentru suma de 500 euro reprezentând contravaloarea scuterului şi a transportului acestuia din Italia în România, partea vătămată D. T. a depus la dosar (filele 65, 66 dosar cercetare judecătorească) două acte în limba italiană, cu care se presupune de instanţă că se doreşte a dovedi aceste afirmaţii. Aceste acte indică, pe unul dintre ele, numele de D. B. şi cel al lui D. B. H., şi pe celălalt numele unei unităţi bancare.

Atât timp cât aceste acte nu sunt traduse în limba română, limba în care se derulează procesul penal, instanţa nu poate presupune că ele privesc contravaloarea scuterului, iar celelalte menţiuni de pe actul existent la fila 65 nu pot fi traduse, cu atât mai mult cu cât atunci când se solicită o sumă de bani reprezentarea scriptică trebuie să fie clară, concretă şi lizibilă în acte (în limba română). Nu se contestă plata unei asemenea sume, ci doar se apreciază că sunt două documente în limba italiană ce nu pot fi traduse de instanţă şi nici asimilate susţinerilor părţii vătămate.

Pentru calculul pensiei de întreţinere, instanţa a avut în vedere, de această dată, contribuţia lunară a victimei D. E. (filele 67 şi 68 dosar cercetare judecătorească) şi xerocopia certificatului de naştere al minorului D. B.-H. (fila 69 dosar cercetare judecătorească).

Deşi instanţa a pus în vedere apărătorului părţii vătămate şi acesteia să aducă o dovadă că e studentă, partea vătămată neconformându-se acestei solicitări, raportat la simpla susţinere a părţii vătămate că e studentă, instanţa nu i-a putut determina pensia de întreţinere.

Soluţionarea laturii civile se face conform regulilor dreptului civil, iar în materia stabilirii pensiei de întreţinere este obligatoriu a face dovada continuării studiilor de către partea vătămată, a faptului că este studentă, în ce an şi la ce facultate şi tot prin raportare la dispoziţiile Codului Familiei, materia ce reglementează stabilirea pensiei de întreţinere,prin aplicarea cotei de o treime din venitul realizat de tată, s-a determinat suma de 275,26 euro/lună, sumă pe care va trebui inculpatul S. N. E. să o achite minorului D. B.-H., până la împlinirea de către acesta din urmă a vârstei de 18 ani, şi după aceea până la împlinirea vârstei de 25 ani, doar dacă face dovada continuării studiilor.

Suma de 30.000 euro solicitată ca daune morale - instanţa a avut în vedere că inculpatul S. N.-E. a achitat deja părţii vătămate suma de 4.000 euro, sumă confirmată de martorii audiaţi în latura civilă. Această sumă a fost plătită de soacra inculpatului S. N. -E. şi nici în prezent nu este restituită de către inculpat, iar soţia victimei şi mama părţii vătămate a dat declaraţie că nu mai are nici o pretenţie de la inculpat.

Partea vătămată D. T. a susţinut în cuvântul pe fondul cauzei că nimic nu-i poate aduce tatăl înapoi, iar moartea tatălui său nu poate fi cuantificată, şi, cu toate acestea, doreşte ca inculpatul să-i plătească această sumă de bani şi a ameninţat-o pe soacra inculpatului, G. E. că dacă nu-i dă 20.000 euro îi dă în judecată.

O. şi tragedia rezultate dintr-un eveniment rutier nu pot constitui motiv de îmbogăţire fără just temei; persoanele responsabile de rezultatul produs fiind obligate să achite o sumă de bani ce va fi N. contestată de victime, deoarece nu se poate stabili valoarea unei asemenea tragedii, pierderea este ireparabilă, iar inculpatul (în speţă) a despăgubit victimele în măsura posibilităţilor sale financiare. Inculpatul în prezent nu mai lucrează, soţia este asistentă medicală, are doi copii minori, iar obligarea inculpatului la plata unei sume foarte mari de bani pentru posibilităţile sale cauzează un prejudiciu copiilor săi. Pentru a se crea un echilibru între copii inculpatului, ce au în continuare nevoie de educaţie şi creştere, şi copii victimei, care sunt lipsiţi de iubirea şi ocrotirea unui părinte, instanţa a apreciat (neexistând criterii obiective, clare, de determinare) că inculpatul S. N.-E. să achite suma de 3.000 euro, câte 1.000 euro pentru fiecare din cele trei părţi vătămate – D. T., D. B. şi D. B.-H.. Instanţa consideră că această sumă este o acoperire echitabilă a suferinţei cauzată familiei victimei, prin raportarea la contribuţia anterioară a inculpatului (a achitat 4.000 euro) şi a condiţiilor în care a avut loc evenimentul rutier.

A obligat inculpatul S. N.-E. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, părţile civile D. T. şi D. B.-H., inculpatul S. N.-E., (...) B. Reasigurare ASTRA S.A – Sucursala I şi Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a I a ş i.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a I a ş i a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţate de către prima instanţă apreciind ca incorectă, în latura penală a cauzei, soluţia de achitare a inculpatului S. N. E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „ ucidere din culpă” prev. de art. 178 al. 2 Cod penal, din perspectiva încălcării de către acesta a regulilor de circulaţie, respectiv a vitezei maxim admise în interiorul loc. U., judeţul I, inculpatul circulând la momentul producerii accidentului cu o viteză de 101 km şi a împrejurării că accidentul putea fi evitat de inculpat dacă acesta circula cu o viteză de cel mult 79 km./ h., precum şi cea, din latura civilă a cauzei, referitoare la greşita soluţie de admitere a acţiunii civile formulată de către partea vătămată D. B. care însă nu a fost introdusă niciodată în prezenta cauză în calitate de parte civilă şi nici nu a fost citată în nume propriu ci doar în calitate de reprezentant al minorului D. B..

În motivarea apelului său inculpatul S. N.-E. şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, arătând că în mod greşit instanţa de fond, faţă de soluţia pronunţată în latura penală a cauzei, unde a constatat lipsa vinovăţiei cerute de lege pentru antrenarea răspunderii sale penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 178 al. 2 Cod penal, a dispus obligarea sa la plata de despăgubiri civile precum si caracterul neîntemeiat al solutiei de obligare a sa la plata de despăgubiri civile soţiei victimei, numitei D. B., în condiţiile în care aceasta a declarat în cursul urmăririi penale că nu mai are nici o pretenţie financiară de la inculpat, după ce primise de la acesta suma de 4000 euro .

Precizează inculpatul - apelant în cuprinsul aceloraşi considerente, că nu s-au produs dovezi cu privire la sumele trimise de victimă în ţară pentru întreţinerea familiei sale şi că, în mod greşit, instanţa nu a antrenat răspunderea civilă a asiguratorului (...) B. Reasigurare ASTRA SA – Sucursala I pentru plata despăgubirilor datorate de inculpat părţii civile.

Cu prilejul susţinerii orale a concluziilor pe fondul cauzei, părţile civile D. T. şi D. B. au solicitat instanţei de control judiciar pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „ ucidere din culpă” iar în latura civilă majorarea cuantumului daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul să le plătească copiilor victimei.

Prin decizia penală nr. 59/9 februarie 2009, T r i b u n a l u l I a ş i a admis apelurile procurorului, părţilor civile şi a inculpatului, a desfiinţat sentinţa în latura penală şi civilă şi rejudecând a condamnat inculpatul S. N.-E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal executarea pedepsei a fost suspendată pe durata prev. de art. 82 Cod penal şi s-a atras atenţia asupra disp. art. 83 Cod penal.

S-a interzis exercitarea drepturilor enumerate la art. 64 lit. a şi b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal executarea pedepsei accesorii a fost suspendată.

A fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile D. T. şi D. B. câte 5000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească aceloraşi părţi civile câte 17.586 lei reprezentând prestaţie periodică calculată de la decesul victimei până la pronunţarea deciziei şi câte 860 lei lunar până la majoratul fiecăruia sau până la terminarea studiilor.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1075 lei către D. T., sumă ce reprezintă J din valoarea ciclomotorului avariat.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de D. T. pentru D. B..

A fost respins ca nefondat apelul formulat de asigurator.

S-a statuat asupra cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, tribunalul a reţinut că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt dar a interpretat şi a aplicat greşit dispoziţiile legale atât în latura civilă cât şi în latura penală.

Reţine tribunalul că la momentul producerii acestui accident inculpatul circula cu o viteză de 101 km/h , cu 51 km/h mai mult decât viteza permisă de lege, în condiţiile în care acesta s-a produs în interiorul loc. U.,- conf. atât planşei fotografice aflată la fila 44 dosar de urmărire penală dar şi a procesului - verbal întocmit de inspectori din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere I, 8 aflat la fila 41 a dosarului de urmărire penală care, procedând la fixarea locului accidentului au constatat că acesta este situat în interiorul loc. U. judeţul I unde viteza maximă admisă este de 50 km/ h.

Mai mult, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 65/ 24.04.2007 efectuat în cursul urmăririi penale ( filele 38-40 ) se reţine că inculpatul S. N.-E. putea evita accidentul dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de cel mult 79 km/h. , aspect care, coroborat cu cel constatat anterior, referitor la depăşirea vitezei legale maxim admise, relevă fără echivoc culpa concurentă a inculpatului S. N.-E. la producerea accidentului mortal produs în ziua de 30.12.2006, pe care instanţa a apreciat-o ca fiind egală cu cea a victimei, culpabilă că nu s-a asigurat temeinic atunci când şi-a materializat intenţia de a vira la stânga şi nu a purtat cască de protecţie .

Ca urmare a acestei concluzii, care se desprinde fără echivoc în urma unei analize complete şi obiective a probelor administrate, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului S. N.-E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „ucidere din culpă” prev. şi ped. de disp. art. 178 al. 2 Cod penal, ale cărui elemente constitutive sunt întrunite în totalitate în prezenta cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanţa a ţinut seama de toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal, şi a situa pedeapsa la nivelul minimului special prevăzut de legea penală pentru această infracţiune, respectiv de 2 (doi) ani închisoare, această pedeapsă fiind în măsură a asigura rolul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, respectiv cel al reeducării inculpatului şi prevenirii de noi infracţiuni.

Constatând ca îndeplinite toate condiţiile necesare suspendării condiţionate a executării pedepsei instanţa a dat aplicabilitate disp. art. 81 şi respectiv art. 82 şi 83 Cod penal.

Cu privire la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, constând în interzicerea exercitării drepturilor de a alege si de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, ori de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, faţă de raţiunea pentru care s-a dispus îngrădirea acestora se explică prin vădita incompatibilitate dintre starea de persoană condamnată aflată în executarea unei pedepse privative de libertate şi exigenţele cerute pentru reprezentarea sau slujirea interesului public, s-au interzis exercitarea drepturilor enumerat la art. 64 lit. „a şi b” Cod penal.

În baza disp. art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale instanţa a suspendat şi executarea pedepsei accesorie.

Cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, instanţa a apreciat ca fiind întemeiată critica Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a I a ş i şi a inculpatului S. N.-E. referitoare la greşita obligare a acestuia la plata de despăgubiri civile soţiei victimei D. B. care nu a figurat în nume propriu ca parte civilă în cauză şi nici nu a fost citată în această calitate, Tribunalul urmând a dispune, în consecinţă, în sensul înlăturării dispoziţiei de obligare a inculpatului la plata de daune morale către D. B..

Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părţii civile D. T. şi D. B. apreciază tribunalul ca insuficiente sumele de bani la plata cărora a fost obligat inculpatul de către instanţa de fond – respectiv de câte 1000 euro pentru fiecare copil - urmând a dispune majorarea acestora cu câte 180 euro pentru fiecare, inculpatul urmând să le plătească celor doi copii ai victimei echivalentul în lei ( RON ) de aceste sume, respectiv câte 5000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale, aceste despăgubiri fiind în măsură a asigura, pe lângă celelalte măsuri ce urmează a fi luate atât în latura penală dar şi în cea civilă a cauzei, o justă şi echitabilă reparaţie morală.

Constatând că nu sunt incidente dispoziţiile care reglementează regimul pensiei de întreţinere instanţa, în baza veniturilor realizate de victimă cât timp a lucrat în Italia în perioada 1.03.2006 - 31-12-2006, conform fişei de lichidare a angajatorului Societatea F. S.R.L. din decembrie 2006 potrivit căreia acesta realiza un venit net de 1651, 57 euro, reţinând şi contribuţia inculpatului de 50% la producerea accidentului, a dispus obligarea acestuia la plata unei prestaţii periodice lunare în sumă de câte 200 euro pentru fiecare copil (aproximativ 860 lei), începând cu data pronunţării decizii şi până la majoratul minorului şi respectiv terminarea studiilor de către partea civilă D. T., aceasta depunând în faţa instanţei de apel dovada că se află în continuarea studiilor universitare.

De asemenea, inculpatul a fost obligat şi la plata unei sume globale, pentru fiecare copil al victimei, aferentă perioadei scurse de la momentul intervenirii decesului acesteia şi până la momentul pronunţării hotărâri, cu titlu de despăgubiri, acordate în baza aceloraşi considerente pentru care s-a dispus obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice băneşti în favoarea copiilor victimei, respectiv a lipsei mijloacelor băneşti necesare întreţinerii acestora şi care până la momentul decesului victimei au fost acordate de către acesta.

Cu privire la cererea părţii civile D. T. de obligare a inculpatului la plata ciclomotorului avariat în urma accidentului, constată că în faţa instanţei de control judiciar s-au produs dovezi cu privire la contravaloarea acestuia, respectiv de 500 euro, potrivit înscrisului depus de către această parte civilă la dosar, inculpatul S. N.-E. a fost obligat la plata unei doimi din această sumă, proporţională cu întinderea culpei sale.

Motivele care au stat la baza hotărârii de antrenare a răspunderii unice a inculpatului la plata acestor despăgubiri si de înlăturare a cererii privind impunerea acestora asiguratorului de răspundere civilă au fost cele reţinute din perspectiva lipsei calităţii de parte in prezenta cauză a asiguratorului S.C B. Reasigurare ASTRA S.A – Sucursala I, neputând fi antrenată răspunderea civilă contractuală a acestuia intr-un proces penal unde acordarea despăgubirilor civile se realizează numai in condiţiile întrunirii cumulative a unei răspunderi civile delictuale, citarea asiguratorului in procesul penal făcându-se doar pentru raţiuni de opozabilitate si eficientizarea procedurii de punere in executare a unei hotărâri penale definitive, când propriu-zis devine certă si exigibilă creanţa părţii civile iar culpa inculpatului, totală ori parţială, reţinută de asemenea definitiv, dispoziţiile art.57 ale Legii nr.136/1995® privind asigurările din România, referitoare la acţiunea directă a persoanei care a suferit un prejudiciu ca urmare a unui accident de circulaţie îndreptată împotriva asiguratorului, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, fiind posibilă doar in cazul situaţia unui proces civil (astfel nici nu s-ar justifica cerinţa imperativă de citare a persoanei culpabile in procesul in care terţul păgubit si asiguratorul sunt părţi principale) insă, nu si penal, unde latura civilă a procesului penal nu poate fi soluţionată in raport cu o persoană juridică care nu are calitatea de parte in procesul penal si a cărei răspundere, contractuală de altfel, nu poate fi antrenată in mod direct, corectă fiind doar varianta reţinerii răspunderii civile delictuale a persoane cu privire la care s-a constatat vinovăţia in latura penală a cauzei.

Cu privire la apelul formulat de către asiguratorul S.C B. Reasigurare ASTRA S.A – Sucursala I apreciază instanţa, din perspectiva hotărârii pronunţate de către prima instanţă care nu a dispus în nici o modalitate antrenarea răspunderii civile a acesteia, lipsa de obiect a acestuia, aspect care, transpus în procesul penal, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat.

În termen, hotărârea a fost recurată de inculpat cu motivarea că pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de apel este prea mare faţă de împrejurările în care s-a con sumat fapta, de conduita ulterioară, de stăruinţa depusă pentru acoperirea prejudiciului, de interesul pe care l-a manifestat pentru întreţinerea familiei victimei, de urmările care s-au resimţit în propria viaţă.

În latura civilă a cauzei inculpatul susţine că instanţa de apel a agravat răspunderea civilă în sensul că s-au acordat daune morale în propriul apel mai mult decât acordase prima instanţă, că nu s-a scăzut suma de 4000 euro acordată de inculpat părţii civile D. B., că în această sumă este inclusă şi prestaţia periodică pentru minori, că faţă de veniturile pe care le realiza victima şi imposibilitatea stabilirii sumei cu care aceasta contribuia la întreţinerea minorilor, suma acordată cu titlu de prestaţie periodică este prea mare, că faţă de pensia de urmaş pe care au obţinut-o descendeţii prestaţia periodică trebuie diminuată.

Mai susţine recurentul că în mod nelegal la plata despăgubirilor nu a fost obligat asiguratorul, conform cu dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 136/1995.

Hotărârea instanţei de apel a fost recurată şi de asigurător, Societatea de B. –Reasigurare ASTRA S.A. –Sucursala I, fără a preciza motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

Recursul formulat de inculpat este întemeiat în critica care priveşte neobligarea asiguratorului la despăgubiri.

Instanţa de apel a reţinut o situaţie de fapt conformă cu probele administrate şi a aplicat o pedeapsă orientată la minimul special prevăzut de lege.

Conduita ulterioară a inculpatului şi împrejurările în care s-a consumat fapta, culpa victimei, au fost avute în vedere şi au justificat cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare.

Majorarea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul de instanţa de apel s-a făcut având în vedere dispoziţiile art. 371 al. 2 Cod procedură penală, dispoziţii care obligau instanţa să examineze cauza în raport de toate aspectele de fapt şi de drept în apelul părţilor civile.

Nu se poate reţine că în suma plătită de o rudă a inculpatului soţiei victimei, este inclusă şi prestaţia periodică la care erau îndreptăţiţi copiii victimei.

Suma plătită în cursul urmăririi penale părţii civile D. B., nu a fost acordată cu acest titlu ci a reprezentat contravaloarea cheltuielilor cu înmormântarea victimei, cheltuieli pe care părţile civile nu le-au mai solicitat în cursul judecăţii.

Prestaţia periodică acordată de instanţa de apel urmaşilor victimei a fost stabilită în raport de veniturile pe care aceasta le realiza, de contribuţia pe care ar fi putut să o aducă pentru ca aceştia să ducă o viaţă conform cu aptitudinile lor.

La stabilirea prestaţiei periodice s-a avut în vedere şi pensia de urmaş stabilită în favoarea celor doi copii, suma acordată nu este exagerată în raport de contribuţia pe care victima ar fi putut să o aducă.

Nu trebuie scăzut din suma acordată de instanţa de apel cuantumul pensiilor de urmaş întrucât la stabilirea prestaţiei periodice nu se au în vedere numai veniturile victimei ci întreaga contribuţie adusă de aceasta la o viaţă conformă cu vârsta şi preocupările urmaşilor.

Cuantumul sumelor acordate, câte 860 lei lunar, acordate până la încetarea stării de nevoie a celor doi urmaşi ai victimei a fost corect stabilit.

Dacă avem în vedere că latura civilă a unui proces penal se soluţionează şi în raport de normele de drept civil procesual şi material, în raport şi de dispoziţiile art. 49 şi urm. din Legea nr.136/1995, prejudiciul cauzat părţilor civile trebuie acoperit de asigurator.

Potrivit dispoziţiilor art. 49 din Legea 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane urmare a unor vătămări corporale ori deces cauzate prin accidente de vehicule.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 50, art. 54 şi art.55 din Legea nr. 136/1995 rezultă fără echivoc că asigurătorul acordă despăgubiri direct persoanelor păgubite.

Răspunderea asigurătorului este o răspundere legală care are la bază contractul de asigurare dintre asigurat (inculpatul din cauză) şi asigurator, întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 136/1995.

Simpla calitate procesuală în procesele penale de „asigurator” este suficient pentru a stabili direct obligaţia de desdăunare a persoanelor îndreptăţite.

Acordarea despăgubirilor direct terţilor păgubiţi de către asigurator este susţinută şi de logica unor situaţii de fapt cum ar fi acelea când însuşi asiguratorul decedează în cazul unor accidente de vehicule.

În cazul când despăgubirea se stabileşte prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule, se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, potrivit art. 54 din Legea 136/1995.

Principiul răspunderii civile a asiguratorului este cel al răspunderii pentru fapta altuia sinonim cu răspunderea comitenţilor pentru fapte delictuale ori penale ale prepuşilor.

Suma acordată cu titlu de despăgubiri (daune, daune morale şi prtestaţie periodică) părţilor civile în cauza de faţă nu depăşesc suma maximă stabilită prin Ordinul C.S.A. nr. 3108/2002, fiind chiar sub limita minimă.

Pentru aceste motive în baza art. 38515 pct. 2 lit. „d” Cod procedură penală recursul inculpatului va fi admis şi casând în parte latura civilă decizia recurată, va fi obligat asiguratorul la plata despăgubirilor civile aşa cum au fost stabilite în folosul celor două părţi civile.

Faţă de lipsa motivelor de recurs ale asiguratorului, constatând că nu există aspecte de fapt sau de drept ce ar putea fi luate în consideraţie din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. „b” Cod procedură penală recursul formulat de Societatea de B. –Reasigurare ASTRA SA – Sucursala I va fi respins ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile articolului 102 alin. 2 şi 3 Cod procedură penală

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :

I. Admite recursul formulat de inculpatul S. N. E. , împotriva deciziei penale nr. 59/09.02.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i , decizie pe care o casează în parte în latură civilă .

Rejudecând cauza :

Înlătură dispoziţiile privind obligarea inculpatului S. N. E. la plata despăgubirilor civile (daune materiale către D. T., daune morale către D. T. şi D. B. H., prestaţie periodică către aceleaşi părţi civile) şi dispune obligarea asigurătorului SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA – SUCURSALA I , la plata acestor sume , aşa cum au fost stabilite de instanţa de apel .

Menţine toate celelalte dispoziţii ale deciziei recurate .

II. Respinge ca nefondat recursul formulat de asigurătorul SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA – SUCURSALA I împotriva aceleiaşi decizii .

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului .

Obligă SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA – SUCURSALA I să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare .

Definitivă .

Pronunţată în şedinţă publică , azi 10 O. 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier