Muscata de caine. Daune morale de 10.000 lei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 26.01.2012, sub nr. 180/313/2012, reclamanta G.I. a solicitat obligarea pârâţilor D.I. şi D.I., la plata sumei de 14.000 lei, reprezentând daune materiale şi daune morale.

În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că în dimineaţa zilei de 24.09.2011, în timp ce se îndrepta spre un teren proprietatea sa, a trecut prin dreptul locuinţei familiei D., iar din curtea acestora a ieşit un câine de vânătoare care a muşcat-o, poarta fiind deschisă. Întrucât i-a fost secţionat tendonul, a fost transportată la spitalul din Dr Tr Severin , unde a stat internată în perioada 24.09-17.10.2011. Din certificatul medico-legal nr. 732 din 20.10.2011 a rezultat ca pentru vindecarea leziunilor suferite a fost nevoie de 25-30 zile îngrijiri medicale. A arătat că nici în prezent nu s-a refăcut fizic, deoarece merge greoi, iar atunci când iese afară, piciorul se învineţeşte, se umflă, are dureri insuportabile şi nu se poate deplasa pe distante mari. Pentru transportul la spital şi ulterior la controalele medicale din lunile noiembrie şi decembrie, cu alimentaţia în spital, cu tratamentul, cu transportul familiei la spital, având nevoie în permanenţă de însoţitor, pentru obţinerea certificatului medico legal, a efectuat numeroase cheltuieli. A solicitat şi obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în cuantum de 10000 lei. Împotriva celor doi pârâţi a formulat şi plângere la organele de poliţie, care i-au comunicat cu adresa nr. 295340/28.11.2011 că numitul D.I. a fost sancţionat contravenţional pentru fapta sa.

In drept, si-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 1349, 1375, 1377, 1381 şi urm C civil.

În dovedire reclamanta a depus la dosarul cauzei: bilet de iesire din spital din 19.101.2011, certificat medico-legal nr 732/20.10.2011, adeverinta nr 67/28.09.2011 emisă de cab. medical veterinar, împuternicire avocatiala.

Actiunea a fost legal timbrată.

Pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au arătat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 1349, 1375, 1377 şi 1381C civil şi au solicitat respingerea acţiunii. În motivare au arătat că în data de 24.09.2011 reclamanta nu a fost muscată de un câine care să le aparţină. Pârâtul D.I. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivând că locuieşte cu tatăl sau, pârâtul D.I., însă câinii care se afla în curtea locuinţei aparţin tatălui său. Pârâtul D.I. a precizat că deţine 2 câini în gospodărie, care însă nu sunt agresivi şi nu aveau cum sa producă reclamantei leziunile înscrise în certificatul medico legal, întrucât în dimineaţa zilei de 24.09.2011, aceştia erau legaţi în curtea locuinţei. Proprietatea lor se afla la marginea loc. Brezniţa Motru, zona în care exista un număr mare de câini vagabonzi.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D.I. a fost pusă în discuţie în şedinţa publică din 05.03.2012 şi unită cu fondul, necesitând administrarea aceloraşi probe.

Instanţa a încuviinţat administrarea probei cu interogatoriul pârâţilor, răspunsurile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei şi a probei cu martorii E.A., C.S., T.G. şi I.N., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei,

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Cererea reclamantei este o acţiune în răspundere civilă delictuală pentru fapta animalului.

Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, „Obligaţiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii lor.”

Cu alte cuvinte, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârşirii faptei ilicite.

În acelaşi sens, art. 6 alin. 2 din Codul civil prevede că „Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.”

Întrucât în cauză se discută despre o faptă ilicită săvârşită înainte de intrarea în vigoare a actualului cod civil, speţei de faţă îi sunt aplicabile dispoziţiile din Codul civil de la 1864.

Astfel, conform art. 1001 din Codul civil de la 1864, proprietarul unui animal, sau acela care se serveşte cu dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află sub paza sa, sau că a scăpat.

Pentru a putea opera răspunderea civilă delictuală trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu cauzat de către animal, la data cauzării prejudiciului, animalul să se afle în paza juridică a persoanei de la care se pretinde plata despăgubirilor.

În speţă, reclamanta a suferit un prejudiciu material şi moral, ca urmare a muşcăturii unui câine. Astfel, reclamanta a dovedit efectuarea cheltuielilor de transport la unităţile spitaliceşti. Martorul E.A. a confirmat că, la cererea fiicei reclamantei, s-a deplasat cu autoturismul personal la spitalul din DR. TR. Severin pentru a o transporta la domiciliu pe reclamantă, care se externa. Reclamanta fusese spitalizată în urma unei muşcături de câine. Ulterior, a mai efectuat o deplasare dus-întors Brezniţa Motru-Severin pentru pansare şi încă două la SML Severin, una pentru constatare şi alta pentru eliberarea certificatului medio-legal. În total a fost plătit cu 600 lei, reprezentând costul combustibilului şi zilele de muncă pierdute.

De asemenea cu chitanţa nr. 18217/20.10.2011 a dovedit cheltuirea sumei de 39 lei pentru obţinerea certificatului medico-legal.

Cu bonuri fiscale a dovedit cumpărarea de medicamente şi alte materiale sanitare, care prin data achiziţionării şi specificul lor, au legătură cauzală cu leziunea suferită.

Instanţa nu va ţine seama de bonurile fiscale pentru combustibil, sumele necesare deplasărilor dovedite fiind cuprinse în suma plătită martorului E.A..

În total prejudiciul material dovedit este în sumă de 664 lei.

Şi existenţa prejudiciului moral este certă. Urmare a muşcăturii câinelui, reclamanta a suferit fizic şi psihic, o perioadă îndelungată. Astfel, a fost spitalizată 3 săptămâni, a suportat administrarea a două doze de vaccin antirabic, necrozare şi excizie. Din declaraţiile martorilor E.A. şi C. Ş. se reţine că şi după o lună şi jumătate de la externare, reclamanta mergea sprijinită într-un baston, acuza dureri şi în prezent se deplasează şchiopătat.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că suma de 10.000 lei daune morale nu este exagerată şi reprezintă o modestă compensare a suferinţei reclamantei.

În ce priveşte a doua condiţie, aceea ca animalul să se afle în paza juridică a pârâţilor, aceştia au recunoscut că au în gospodăria comună doi câini, deşi din adeverinţa nr. 67/28.09.2011 emisă de medicul veterinar rezultă că ar avea patru câini. Este irelevant că în carnetele de sănătate este menţionat ca proprietar D.I. atât timp cât pârâţii se gospodăresc împreună şi au recunoscut că ambii îi îngrijesc şi au autoritate asupra lor. Instanţa reţine că paza juridică aparţine ambilor pârâţi, motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D.I. este neîntemeiată.

Pârâţii au negat constant faptul că vreun câine al lor ar fi muşcat-o pe reclamantă. Este adevărat că de faţă la producerea evenimentului nu s-a aflat nici un martor, fapt de care se prevalează pârâţii. Cu toate acestea, martorii C.S. şi I.N. au declarat că în sat s-a auzit că reclamanta a fost muşcată de câinele pârâţilor. În plus, C. a văzut câinele pârâţilor liber prin gospodărie şi personal a fost atacat de acesta pe drum.

Contradicţia privind rasa câinelui care a muşcat-o pe reclamantă, asupra căreia insistă pârâţii şi au încercat să o susţină cu martori, nu este relevantă. Reclamanta şi martorul C.S. au apreciat că respectivul câine este un ciobănesc german, datorită aspectului fizic, însă în cazul în care nu este vorba de o rasă pură, în carnetul de sănătate se înscrie rasă comună, ca şi în cazul de faţă.

Pe de altă parte, din declaraţia asistentului veterinar, T.G. , rezultă că urmare a evenimentului, o perioadă de 21 de zile au fost monitorizaţi cei doi câini ai pârâţilor, cât şi alţi câini din zonă, în eventualitatea apariţiei unor simptome de rabie. Declaraţia martorei este contrazisă chiar de răspunsul pârâtului D.I. Costel la interogatoriu, conform căruia doar unul din câinii lor a fost monitorizat. Numai cu privire la acesta s-a prezentat buletin de sănătate la spital, aşa cum rezultă din biletul de externare, şi în consecinţă, nu s-a mai efectuat a treia doză de vaccin antirabic. Este inexplicabil ca reclamanta să insiste în faptul că animalul pârâţilor, şi nu altul, ar fi muşcat-o, în scopul de a obţine despăgubiri nejustificat de la aceştia, şi să rişte neefectuarea dozei complete de vaccin antirabic, cu consecinţa pierderii vieţii, întrucât infecţia produsă de virusul rabic este letală.

Pentru considerentele arătate mai sus, instanţa reţine că încercarea pârâţilor de a scăpa de răspundere, insinuând posibilitatea ca reclamanta să fi fost muşcată de câinii fără stăpân din preajma locuinţei lor, este nereuşită.

Coroborând declaraţia martorului C.S., în sensul că a fost abordat de primarul localităţii Brezniţa Motru pentru a nu se prezenta în instanţă, sub pretextul nereal că părţile vor ajunge la o înţelegere, cu adeverinţa nr. 644/21.02.2012 eliberată de Primăria Brezniţa Motru la cererea pârâţilor, instanţa apreciază că acest ultim înscris a fost emis în scopul vădit de a-i favoriza pe pârâţi.

O altă împrejurare ce denotă recunoaşterea implicită a vinovăţiei este aceea că pârâtul D.I. a fost sancţionat contravenţional în legătură cu incidentul suferit de reclamantă, astfel cum rezultă din adresa nr. 295340/28.11.2011, şi nu a contestat procesul verbal.

Fiind îndeplinite condiţiile art. 1001 cod civil de la 1864, instanţa urmează a admite în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obliga pârâţii în solidar la plata sumei de 10.664 lei, din care 10.000 lei despăgubiri morale şi 664 lei despăgubiri materiale.

Fiind în culpa procesuala, pârâţii urmează a fi obligaţi în solidar la plata sumei de 1750,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecata către reclamantă, reprezentând 1000 lei onorariu avocat, 750,84 lei taxa timbru redusă proporţional pretenţiilor admise.