Lipsa de diligenţă a spitalului în procurarea vaccinurilor necesare personalului medical angajat angajează răspunderea sa civilă delictuală. Despagubiri 4000 E.

Domeniu – despăgubiri civile – daune morale.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE – DOSAR NR.10099/3/2010 – DECIZIA CIVILĂ NR.208 A/10.05.2012)

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a III a Civilă sub nr. 10099/3/2010 reclamantul C.O.R. a chemat în judecată S.C. CF 2 BUCUREŞTI, D.S.P.M.B. şi M.S. solicitând obligarea acestora la plata sumei de 150.000 EURO în echivalent în lei la data plăţii cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în calitate de medic îşi desfăşoară activitatea în cadrul S.C. CF nr. 2 Bucureşti.

Datorită faptului că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale ce le reveneau de a vaccina personalul medical împotriva gripei AH1N1 a fost infectat cu acest virus, boala debutând la data de 17.12.2009; şi i-a pus în pericol viaţa sa şi a familiei sale.

În conformitate cu H.G. 826/22.07.2009 pentru aprobarea Planului Cadru Intersectorial pentru Combaterea Efectelor Pandemiei cu Virusul AH1N1 şi a Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 267/9.11.2009 şi Ordinului comun al Ministrului Sănătăţii Publice şi Preşedintelui Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate cu nr. 1491/975/2009 coordonarea şi controlul activităţii de vaccinare în cadrul Spitalului Clinic C.F.2 Bucureşti revenea D.S.P.

Dacă pârâţii ar fi respectat actele normative arătate reclamantul ar fi fost protejat împotriva gripei care i-a pus în pericol viaţa sa şi a familiei sale provocându-i grele suferinţe de ordin fizic şi psihic.

Spitalul Clinic C.F.2 nu a întocmit şi organizat un plan de combatere a pandemiei la nivelul de unitate şi nu a procedat la vaccinarea personalului medical la data prevăzută în ordin, ci mult mai târziu, respectiv la 14.12.2009.

Gripa AH1N1 a debutat la 17 dec.2009 în cazul reclamantului şi cu toate că au început tratamentul, atât el cât şi soţia sa imediat ce au fost diagnosticaţi cu gripă, starea de sănătate s-a deteriorat, existând chiar riscul de deces.

Deşi au fost nevoiţi să accepte izolarea ca măsură de prevenire a transmiterii virusului, reclamantul şi soţia sa au fost „terorizaţi” de teama de a nu-l transmite şi celor două fetiţe în vârstă de 7 şi respectiv 2 ani. Aceştia au fost în carantină pe durata a 7 zile şi nu au putut părăsi locuinţa pentru efectuarea pregătirilor tradiţionale de Crăciun.

Pe parcursul lunii ianuarie 2010 reclamantul nu a fost refăcut complet, având dificultăţi la parcurgerea unor distanţe mai mari de 500 m sau la urcarea scărilor, aceasta fiind o consecinţă directă a îmbolnăvirii cu virusul AH1N1 care a produs şi o stare de fatigabilitate extremă.

În drept reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile cuprinse în art. 998 – 999 C.civ.

În ce priveşte culpa pârâţilor a arătat că S.C. CF 2 avea obligaţia de a efectua vaccinarea, iar D.S.P. de a coordona activitatea de vaccinare.

Referitor la prejudiciu acesta este determinat de suferinţa fizică extremă, dar şi de suferinţa psihică cauzată de spaima de moarte şi teama ca şi copii reclamantului să aibă de suferit.

Pârâta D.S.P.M.B. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În motivarea excepţiei, pârâta D.S.P. a arătat că S.C. CF 2 se află în subordinea Direcţiei de Sănătate din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi nu este subordonat ierarhic D.S.P. ori Ministerului Sănătăţii.

Pârâtul S.C. CF nr. 2 a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând în esenţă că îmbolnăvirea reclamantului nu ar fi putut fi preîntâmpinată prin vaccinare.

Deoarece vaccinul a fost autorizat la data de 26 nov., dată la care ar fi trebuit administrat (faţă de data declanşării simptomelor bolii 17 dec.2010 (calculând perioada de incubaţie a virusului de 7 zile şi perioada de 14 zile pentru obţinerea răspunsului cu anticorpi – 14 zile) rezultă că vaccinarea ar fi trebuit realizată la 26 nov.2010.

Or, data la care a început să fie produs vaccinul după ce în prealabil a fost aprobat de M.S., a fost 27 noiembrie.

La data de 27.04.2011 tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D.S.P.M.B. şi M.S. pentru motivele reţinute în încheierea de la acea dată.

În dovedirea şi combaterea acţiunii au fost încuviinţate probe cu înscrisuri, precum şi o adresă la Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino”.

Prin sentinţa civilă nr. 1243 din 29.06.2011 Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, a respins acţiunea formulată reclamantul C.O.R., în contradictoriu cu pârâtul S.C.CF nr. 2 Bucureşti, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţine din răspunsul Institutului Naţional „Cantacuzino” că perioada de incubaţie a gripei AH1N1 este de 1,5 – 3 zile, dar se poate extinde la 7 zile şi că protecţia oferită de vaccin depinde de mai mulţi factori, inclusiv de starea sistemului imunitar al fiecărei persoane.

De asemenea, în opinia specialiştilor Institutului ”dacă după vaccinare anticorpii prezenţi nu au fost eficienţi pentru evitarea infecţiei, regula este că forma clinică de boală este mai uşoară, iar recuperarea bolnavului se realizează într-un timp mai scurt decât în lipsa vaccinării.

Reclamantul a făcut dovada că a fost infectat cu virusul AH1N1 şi că boala s-a declanşat în perioada 17 decembrie 2010.

Din probele administrate nu a rezultat însă fapta ilicită şi legătura de cauzalitate cu îmbolnăvirea reclamantului.

Astfel spus îmbolnăvirea sa nu s-a datorat lipsei de vaccinare.

De asemenea nu a rezultat că vaccinarea reclamantului ar fi avut ca rezultat imposibilitatea declanşării gripei.

Potrivit adresei emise de specialiştii Institutului „Cantacuzino” aceasta depinde de răspunsul imun al fiecărui organism, deci în cazul reclamantului, nu s-a putut determina cu suficientă precizie având în vedere că acesta nu a efectuat o expertiză de specialitate care să stabilească starea de sănătate.

Interpretarea răspunsurilor la întrebările formulate de reclamant către Institutul „Cantacuzino” nu s-a putut realiza decât de către un specialist, a cărei opinie trebuia raportată la datele concrete ale cazului.

Ceea ce ar fi trebuit probat de reclamant şi nu a fost dovedit ca premisă a angajării răspunderii civile delictuale a persoanei juridice, pentru a deveni incidente disp. art. 999 C.civ., era faptul că vaccinarea sa în timp util era suficientă pentru a asigură imunitatea absolută la virusul AH1N1.

Pe de altă parte, răspunderea spitalului, ca persoană juridică, nu a putut fi angajată direct, fiind necesară identificarea persoanei angajate (prepusul) care se făcea vinovată de îmbolnăvirea reclamantului. Aceasta deoarece în conformitate cu art. 1000 alin 3 C.civ., în cazul unor fapte ilicite cauzatoare de prejudicii săvârşite de prepuşi în funcţiile ce le-au fost încredinţate, revine comitentului sau angajatorului.

În concluzie faţă de considerentele reţinute şi în conformitate cu disp. art. 1169 C.civ., potrivit cărora, cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, tribunalul a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 07.12.2011, a formulat apel reclamantul C.O.R., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 03.01.2012.

Prin motivele de apel formulate apelantul reclamant solicită schimbarea în tot, ca netemeinică şi nelegală, a încheierii de şedinţă din data de 14.10.2011 prin care instanţa de fond a admis excepţia netimbrării cererii introductive de instanţa, în sensul respingerii acesteia şi constatării faptului că cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar este scutită de taxa judiciara de timbre, sens în care să se dispună restituirea taxei deja plătire în dosarul de fond.

Schimbarea în tot, ca netemeinică şi nelegală, a încheierii de şedinţă din data de 27.04.2011 prin care instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D.S.P.M.B. şi M.S., în sensul respingerii acestei excepţii şi deci, pe cale de consecinţă, menţinerea în calitate de pârâţi (actualmente intimaţi-pârâţi) a celor două părţi.

Mai solicită apelantul reclamant schimbarea în tot, ca netemeinică şi nelegală, a sentinţei civile nr.1243/29.06.2011 pronunţata de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă, în sensul admiterii cererii introductive de instanţă şi obligării, în solidar, a pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 150.000 Euro, în echivalent în lei la data efectivă a plăţii, cu titlu de daune morale - pretium doloris - pentru prejudiciul nepatrimonial corporal constând în suferinţa fizică şi psihică generate de îmbolnăvirea cu gripa de tip nou pandemic AH1N1 (gripa porcină) datorita neîndeplinirii obligaţiilor pârâţilor de a-l vaccina pe apelantul-reclamant, în calitatea de medic pe care o deţine.

In fapt, apelantul-reclamant este de profesie medic şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul S.C. CF NR. 2 Bucureşti. Datorita faptului că toţi intimaţii-pârâţii din această cauză, fiecare pe segmentul său de răspundere, nu au adus la îndeplinire obligaţiile legale ce le reveneau de a vaccina, împotriva gripei pandemice AR1N1, personalul sanitar şi paramedical din S.C. CF nr. 2 Bucureşti, din care face parte şi medicul C.O.R., acesta a fost infectat cu gripei pandemice AR1N1 (popular gripa porcină) ce a debutat în data de 17.12.2009 (fapt acceptat ca fiind dovedit şi de către instant de fond - a se vedea fila 3 din sentinţa atacată), boală care i-a pus în mod serios viaţa în pericol, i-a cauzat suferinţă fizică şi psihică, acestuia şi familiei sale.

Din acest motiv apelantul - reclamant a considerat că are suficient de multe argumente legale şi de ordin moral pentru a acţiona în judecată pe cei răspunzători, sens în care în data de 25.02.2010 a promovat cererea de chemare în judecată ce formează prezentul dosar.

Prezentul apel este în totalitate întemeiat şi fondat, instanţa de fond, din păcate, dând dovadă, arată că cu ocazia cercetării judecătoreşti, cât şi cu ocazia pronunţării sentinţei atacate prin prezentul apel, de cel puţin: superficialitate.

Acest fapt se poate uşor observa urmărind considerentele hotărârii pronunţare la fond, ce reprezintă practic motivarea dispozitivului acestei hotărâri, considerente sumare, contradictorii şi chiar ajuridice.

Menţionează apelantul reclamant că, aceeaşi situaţie o regăseşte, din păcate, şi în ceea ce priveşte încheierile de şedinţă atacate, de asemenea, prin prezentul apel.

Astfel, în ceea ce priveşte admiterea, prin încheierea de şedinţă din data de 14.10.2011, a excepţiei netimbrării cererii introductive de instanţă ridicată de către intimatul-pârât S.C. CF nr. 2 Bucureşti, această soluţie este complet nelegală, pentru argumentele pe expuse mai jos.

Prin Decizia nr. 778/12.05.2009 Curtea Constituţională a decis să admită excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, text de lege prin care se abrogase, cu încălcarea dispoziţiilor Constituţionale, art, 15 lit. f1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, articol introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/29.01.1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998, care prevede: "Scutirea de taxa de judiciară de timbru a acţiunilor şi cererilor, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice”.

Ori, în ceea ce îl priveşte pe C.O.R., prin faptele descrise pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată, fapte de care se fac vinovaţi pârâţii-intimaţi din cauza şi care i-au pus în mod serios viaţa în pericol, cauzându-i suferinţă fizică şi psihică, acestuia şi familiei sale, i-a fost adusă o atingere gravă atât demnităţii cât şi reputaţiei - a nu se uita faptul că apelantul-reclamant este medic şi are pacienţi, pacienţi care au devenit extrem de refractari faţă de competenta şi persoana sa, care în mod normal, după măsurile, făcute publice, luate de Guvern şi autorităţi ar fi trebuit să nu se îmbolnăvească de gripa pandemică AR1N1.

In aceste condiţii şi faţă de dispoziţiile în vigoare ale art. 15 lit. f1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererea de chemare în judecată, din prezenta cauză, este scutită de taxa judiciară de timbre, condiţii în care, pe cale de consecinţă, excepţia de netimbrare a cererii trebuia respinsă ca nefondată.

Referitor la admiterea, prin încheierea de şedinţă din data de 27.04.2011, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D.S.P.M.B şi M.S., şi această soluţie este complet nelegală, pentru argumentele expuse mai jos

D.S.P.M.B., făcând abstracţie de obligaţiile legale particulare ce-i reveneau şi îi revin în situaţii excepţionale cum este cea tratată în cauză, face, în cuprinsul motivării susţinerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, o analiză generală, doar sub aspectul nesubordonării instituţionale a S.C. CF nr. 2 Bucureşti faţă de D.S.P.M.B. - fapt de altfel incontestabil.

Arată apelantul reclamant că, ceea ce însă "uită" D.S.P.M.B. să spună este faptul că, în situaţii excepţionale, aşa cum a fost şi cazul excepţional reprezentat de măsurile pentru combaterea gripei de tip nou (AH1N1), D.S.P.M.B. avea datoria să coordoneze şi mai ales să urmărească activitatea de vaccinare şi în reţelele sanitare paralele, cum este cea a transporturilor.

In acest sens au fost emise: Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 267/9.11.2009 privind punerea în aplicare a H.G. 826/2009 şi Ordinul comun al Ministrului Sănătăţii Publice şi Preşedintelui Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate nr. 1491/97512009, potrivit cărora: "Coordonarea şi controlul activităţii de vaccinare a personalului medical din reţeaua de sănătate a Ministerului Transporturilor (din care face parte şi Spitalul Clinic CF nr. 2 Bucureşti) revenea în sarcina Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti prin organele sale."

In aceste condiţii şi faţă de cele de mai sus excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către D.S.P.M.B. este nefondată şi trebuia respinsă în consecinţă, instanţa de fond procedând în mod netemeinic şi nelegal hotărând scoaterea din cauză a D.S.P.M.B. precum şi a Ministerului Sănătăţii sub umbrela, autoritatea şi supervizarea căruia se desfăşoară toate activităţile excepţionale impuse de măsurile luate de Consiliul Superior de Apărare a Ţării (C.S.A.T.) şi Guvernul României pentru combaterea răspândirii bolilor contagioase de risc maxim, ce sunt încadrate la probleme de siguranţă naţională, cum a fost şi cazul în speţă cu gripa pandemica AH1N1.

Arată apelantul reclamant că, solicitarea de schimbare în totalitate a hotărârii instanţei de fond este perfect temeinică şi fondată, raportat la soluţia acestei instanţe şi la motivarea hotărârii, la raţionamentul care a stat la baza acestei soluţii, raţionament ce se regăseşte în considerentele acestei hotărâri şi care este complet greşit şi denotă superficialitate în parcurgerea şi înţelegerea probelor aflate la dosar, precum şi greşita interpretare şi aplicare a legii.

Astfel, instanţa de fond a susţinut că: "Îmbolnăvirea nu s-a datorat lipsei de vaccinare" şi că "nu rezultă că vaccinarea reclamantului ar fi avut ca rezultat imposibilitatea declanşării gripe”. Totodată a susţinut că starea de sănătate a apelantului-reclamant "nu se poate determina; întrucât nu a fost supus unei expertize de specialitate”, şi că "nu ar fi probat faptul că vaccinarea în timp util era suficientă pentru a asigura imunitatea absolută la virusul AR1N1”.

Instanţa de fond şi-a întemeiat tot acest raţionament doar pe o frază scoasă din context din răspunsul Institutului Cantacuzino, aceea că: "Răspunsul la vaccinare depinde de starea sistemului imun al fiecărei persoane".

Mai arată apelantul reclamant că, Agenţia Naţională a Medicamentului a autorizat punerea pe piaţa a vaccinului Cantgrip contra gripei noi pandemice AH1N1, precizând, în Autorizaţia de Punere pe Piaţă (APP), aflată la dosarul de fond, care este categoria de pacienţi la care răspunsul imun poate să nu fie suficient, sens în care citează "Răspunsul imun în cazul pacienţilor cu imunosupresie endogenă sau iatrogenă poate fi insuficient": Cu alte cuvinte, exact aceeaşi precizare a Institutului Cantacuzino. Imunosupresie endogena se referă la boli imuni tare ale unui pacient, cum ar fi SIDA, leucemie, cancere de diferite tipuri. Imunosupresia iatrogena se referă la tratamente medicamentoase care au rolul de a scădea imunitatea unui organism, de exemplu: corticosteroizi sau medicaţia specifică pacienţilor care au suferit un transplant.

Instanţa de fond a afirmat că "nu se putea şti care era starea sistemului imun al reclamantului, înainte de infectare, întrucât nu a fost supus unei expertize de specialitate".,

Menţionează apelantul reclamant că acest lucru este total eronat! Acesta fost supus unei expertize de specialitate la momentul prezentării la camera de gardă a Institutului de Boli Infecţioase "Matei Balş". Medicul de gardă care l-a examinat şi diagnosticat ca fiind infectat cu virusul AH 1 N 1 este specialist în boli infecţioase şi are cea mai înaltă pregătire posibilă în domeniu. Din epicriza (biletul de externare) aflată la dosar, nu a rezultat în niciun fel că medicul specialist ar fi suspectat măcar că apelantul-reclamant s-ar fi aflat în vreuna din situaţiile de imunosupresie endogena sau iatrogena posibile, nu sunt menţionate semne şi/sau simptome ale unei astfel de stări şi nu a recomandat teste specific care să confirme o astfel de stare.

Faptul că apelantul-reclamant era sănătos la momentul în care a contractat gripa nouă şi nu avea boli cronice şi/sau boli care afectează sistemul imunitar, precum şi faptul că nu era supus unor tratamente menite să scadă răspunsul imun este dovedit de adeverinţă de la medicul de familie (apelantul-reclamant este în evidenta acestui medic de familie de 10 ani), adeverinţa pe care o ataşează la prezentele motive de apel, care certifica fără dubiu: "Nu este în evidenţă cu bob" comice. inclusiv in perioada noiembrie - decembrie 2009. Nu figurează cu boli sau tratamente care deprimă sistemul imunitar, inclusiv în perioada noiembrie - decembrie 2009”. Arată apelantul că se poate presupune ca având un medic de familie timp de 10 ani, acesta să fi fost informat dacă pacientul său ar fi avut boli precum: SIDA, leucemie, cancer sau dacă ar fi suferit vreun transplant.

Menţionează apelantul reclamant că mai arata instanţa de fond, în desfăşurarea raţionamentului acesteia, că nu s-ar fi probat faptul că vaccinarea în timp util ar fi fost suficientă pentru a preveni apariţia bolii. Cu alte cuvinte, în opinia instanţei de fond apelantul-reclamant era cel care trebuia ca să demonstreze faptul că vaccinul Cantgrip era eficient. Este adevărat, nu a demonstrat acest lucru, pentru simplul fapt că demonstraţia fusese făcută de forul în drept să o facă şi anume: Agenţia Naţională a Medicamentului. Vaccinul a primit Autorizaţie de Punere pe Piaţă numai după efectuarea de studii clinice care să-i dovedească eficacitatea (ca orice medicament, de altfel). Este de remarcat faptul că, prin poziţia sa, instanţa de fond, fără a aduce elemente şi argumente pertinente, precum şi fără a putea evidenţia o expertiză în materie, pune la îndoială competenţa şi probitatea Agenţiei Naţionale a Medicamentului.

Mai mult decât studiile clinice efectuate înainte de punerea pe piaţă a vaccinului, şi studiile ulterioare au dovedit eficacitatea acestui vaccin. Astfel, Centrul Naţional pentru Supravegherea şi Controlul Bolilor Transmisibile (CNSCBT), în buletinul informativ din septembrie - decembrie 2009 (pe care-l ataşează la prezentele motive de apel), publicat pe site-ul instituţiei http://w\vw.insp.gov.ro/cnscbt/. au arătat la pag. 5 că, între cazurile analizate în această perioadă, nu s-au semnalat cazuri de pacienţi vaccinaţi cu Cantgrip care să fi făcut gripa nouă AH1N1, sens în care citează: "12. Vaccinare anti - gripa sezoniera a fost menţionată pentru un singur caz confirmat, iar vaccinare anti-gripa cu virus A/H1N1 pandemic pentru niciunul dintre cazurile confirmate".

Toate acestea demonstrează fără echivoc, contrar raţionamentului nefondat al instanţei de fond, faptul că: "Vaccinul Cantgrip a fost eficient, iar vaccinarea în timp util ar fi fost suficientă pentru ca, un om sănătos, fără boli şi/sau tratamente care afectează sistemul imunitar, să fie protejat împotriva gripei noi AH1N1”.

Prin urmare, raţionamentul corect s-a rezumat la faptul că S.C. CF nr. 2 nu l-a vaccinat pe apelantul-reclamant, aşa cum avea obligaţia legală, ceea ce a dus la îmbolnăvirea acestuia. Sau, altfel spus, ca urmare a faptului că Spitalul Clinic CF nr. 2 i-a încălcat apelantului-reclamant dreptul legal de a fi vaccinat, a dus la îmbolnăvire a acestuia.

Mai arată apelantul reclamant că este de reţinut aici faptul că vaccinul Cantgrip a fost eficient pentru Ministerul Sănătăţii Publice, Agenţia Naţională a Medicamentului, Guvernul României, Preşedinţie, Institutul Cantacuzino, Institutul de Boli Infecţioase Matei Balş, Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi sute de mii de cetăţeni vaccinaţi, doar pentru instanţa de fond nu a fost destul de bun, dovezile ştiinţifice au fost insuficiente, iar apelantul - reclamant este singurul pacient, fără boli imunitare prealabile, în cazul căruia acest vaccin nu ar fi funcţionat.

In ceea ce priveşte afirmaţia instanţei de fond cum că: "Interpretarea răspunsurilor la întrebările formulate de reclamant Institutului Cantacuzino nu se poate realiza decât de un specialist", demonstrează faptul că instanţa de fond recunoaşte că nu are expertiza necesară, caz în care corect şi legal era să nu se pronunţe până nu se lămurea. Opinia Institutului Cantacuzino a fost cerută tocmai pentru ca aceştia sunt specialiştii în măsura să clarifice cazul. Pentru apelant, explicaţiile au fost foarte clare. A avut obiective comunicate instanţei, explicate la cererea acesteia, pentru fiecare întrebare pusă Institutului Cantacuzino. Aceste obiective, aflate la dosar, pot fi sumariazate astfel: lămurirea momentului infectării cu virusul AH1N1 (întrebările 1,2), pentru a dovedi falsitatea afirmaţiilor S.C. CF nr. 2, cum ca nu ar fi existat perioada de timp necesara vaccinării. S-a demonstrat, aşa cum a arătat, că a existat timp util pentru a fi vaccinat, dacă S.C. CF nr. 2 şi-ar fi îndeplinit obligaţiile; lămurirea modului în care apar anticorpii în organism (întrebările 3,4), pentru a dovedi falsitatea afirmaţiilor S.C. CF nr.2 , cum că oricum nu ar fi existat timp util pentru ca vaccinul să-şi facă efectul, adică să îl protejeze pe apelantul-reclamant de boala. S-a demonstrat, aşa cum a arătat, că, dacă ar fi fost vaccinat în timp util, vaccinul şi-ar fi făcut efectul şi apelantul - reclamant ar fi fost protejat împotriva gripei noi pandemice AH1N1; lămurirea modului în care anticorpii produşi de vaccin în organism influenţează apariţia şi evoluţia bolii (întrebările 4,5), pentru a arăta că, dacă ar fi fost vaccinat în timp util, apelantul-reclamant nu ar fi făcut boala, iar dacă ar fi fost vaccinat chiar şi cu întârziere, forma de boală ar fi fost mult mai uşoară, fără suferinţă fizică şi psihică. Si acest aspect a fost demonstrat.

Presupunând că instanţa de fond nu a putut interpreta răspunsurile date de către Institutul Cantacuzino atunci, de ce, în temeiul rolului activ, nu a solicitat, în principal, de la Institutul Cantacuzino, lămuriri suplimentare, se întreabă apelantul reclamant.

Dacă referitor la aspectele tehnice medicale pe care le presupune prezenta cauză se poate înţelege o lipsă de înţelegere, cu toate că existau la îndemâna instanţei instrumentele necesare pentru a se lămuri asupra oricărei neînţelegeri, este de neînţeles poziţia aceleiaşi instanţe asupra unui aspect pur juridic, sens în care apelantul reclamant citează din considerentele hotărârii atacate: „Pe de altă parte, răspunderea spitalului, ca persoană juridică, nu poate fi angajată direct, fiind necesară identificarea persoanei angajate (prepusul) care se face vinovată de îmbolnăvirea reclamantului Aceasta, deoarece în conformitate cu art. 1000 alin. 3 C.civ., în cazul unor fapte ilicite cauzatoare de prejudicii săvârşite de prepuşi în funcţiile ce le-au fost încredinţate, revine comitentului angajatorului".

Instanţa de fond, prin cele susţinute şi mai sus citate, efectiv face abstracţie de temeiul de drept de care a înţeles apelantul reclamant să îl folosească în cauză şi care stabileşte practic cadrul procesual în acest dosar - a se vedea fila 6 din cererea de chemare în judecată.

Astfel, în ceea ce priveşte caracterul răspunderii civile delictuale discutată în cauză de o răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice, citează din art. 35 alin.3 Decretul nr. 31/1954: „..faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcţiei lor."

In aceste condiţii calitate procesuală pasivă o au persoanele juridice şi nu persoanele fizice care fac parte din organele de conducere a acesteia - a se vedea şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a Civilă, decizia nr. 293/2000, în C.A.B. Culegere 2000, pag. 170-172.

In concluzie şi faţă de toate cele de mai sus, apelantul reclamant solicită să se constate că sentinţa civilă nr.1243/29.06.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă, este total netemeinică şi nefondată, motiv pentru care va solicită schimbarea în totalitate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Arată apelantul reclamant că revenind la fondul cauzei, pentru a înlătura orice fel de neînţelegere, revine mai jos cu câteva explicaţii de natură a clarifica toate aspectele ce pot suporta discuţii.

Aşa cum a arătat pe parcursul procesului apelantul-reclamant este de profesie medic şi îşi desfăşoară activitatea în cadru S.C. CF nr. 2 Bucureşti.

Din cauza faptului că pârâţii din această cauză nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale ce le reveneau de a vaccina împotriva gripei pandemice AH1N1 personalul sanitar din S.C. CF nr. 2 Bucureşti, apelantul-reclamant a fost infectat cu această boală ce a debutat în data de 17.12.2009 şi care i-a pus în mod serios viaţa în pericol, i-a cauzat suferinţă fizică şi psihică, lui si familiei sale.

Această boală a fost atât de periculoasă încât pentru combaterea ei s-au dispus măsuri legale de către cele mai înalte foruri ale conducerii statului: Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Guvern, Preşedinţie, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Sănătăţii Publice.

Arată apelantul reclamant că în acest sens au fost emise HG nr.826/22.07.2009 pentru aprobarea Planului cadru intersectorial gradual pentru combaterea efectelor pandemiei cu virusul AH1N1 (MOF 615/11.09.2009), Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 267/09.11.2009 privind punerea în aplicare a HG nr.826/2009 şi Ordinul comun al Ministrului Sănătăţii Publice şi Preşedintelui Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate nr. 1491/975/2009. Toate aceste acte normative stabilesc faptul că personalul medical are risc crescut de a contracta boala şi trebuie vaccinat cu prioritate, iar coordonarea acestei acţiuni în Bucureşti, inclusiv în spitalele altor reţele sanitare, cum este S.C. CF nr. 2 Bucureşti, cade în sarcina Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti. Vaccinul anti AH1N1 produs de Institutul Naţional Cantacuzino a primit: Autorizaţia de Punere pe Piaţă de la Agenţia Naţională a Medicamentului în 26.11.2009 (APP 2180/2009/01-02). Încă de a doua zi, 27.11.2009, trebuia să înceapă campania de vaccinare a personalului medical - aceasta fiind o cerinţă imperativă a legii.

A arătat apelantul reclamant, pe parcursul judecării în fond a cauzei, faptul că, deşi obligaţia de vaccinare a început pe data de 27.11.2009, la S.C. CF nr. 2 Bucureşti, abia în jurul datei de 14.12.2009 directoarea de îngrijiri G. a cerut verbal, asistentelor - şefe din secţii, întocmirea de liste cu cei care doresc să fie vaccinaţi. Pe lista trimisă de la nivelul secţiei de Urologie, unde activează şi apelantul - reclamant, acesta a fost primul. Acest demers al S.C. CF nr. 2 a fost tardiv şi oricum nu a fost urmat de nicio vaccinare, una dintre asistentele secţiei reuşind, după insistente nenumărate, să fie vaccinată abia în ianuarie 2010.

Analizând apărările pârâtului S.C. CF nr. 2, apelantul reclamant arată că se poate observa că acesta admite faptul că trebuia să înceapă vaccinarea personalului medical la 27.11.2009, cu vaccinul care a primit Autorizaţie de Punere pe Piaţă în 26.1.2009 (a se vedea întâmpinarea Spitalului Clinic CF nr. 2, pag. 2, parag. 2), însă totodată, S.C. CF nr. 2, a dezinformat instanţa afirmând că "Institutul Cantacuzino a început producerea vaccinului în data de 27.11.2009" - afirmaţie total falsă.

Aşa cum am arătat şi pe parcursul procesului autorizaţia obţinută de la Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) în data de 26 noiembrie se referea la punerea pe piaţă, nu la fabricare (aşa se şi numeşte, Autorizaţie de Punere pe Piaţă - APP). In fapt, încă din data de 2 noiembrie, Preşedintele Traian Basescu declara: „… avem în acest moment la Institutul Cantacuzino un milion de doze, iar in zece zile putem avea încă un milion".

Această situaţie de fapt a dus la decizia Guvernului de a nu importa vaccin antigripal AH1N1 şi a se baza doar pe producţia Institutului Cantacuzino.

S.C. CF nr. 2 a susţinut, prin manipularea datelor ştiinţifice, a proceselor fiziologice şi a calculului elementar al zilelor de incubaţie şi producere a anticorpilor, ca apelantul-reclamant fi contractat boală în 10 decembrie şi ar fi trebuit să fie vaccinat în 26 noiembrie pentru a fi protejat împotriva acesteia.

Menţionează apelantul reclamant că a combătut aceste afirmaţii total false, aducând explicaţii largi asupra proceselor imunitare ce au loc la infectarea virală a organismului uman, precum şi la vaccinarea împotriva infecţiei virale. Astfel a citat, în combaterea afirmaţiilor S.C. CF nr. 2, lucrări de referinţă ale unor iluştri savanţi români în domeniile bolilor infecţioase, fiziopatologiei şi imunologiei: Prof. dr. doc. M. Gh. V. - Boli infecţioase, vol 1, II, Editura Medicală, Bucureşti, 1989; Prof. dr. doc. P.P.G. - Fiziologie umană, Editura Medicală, Bucureşti, 1980; Prof. dr. doc. P.P.G. - Fiziologie, Editura Medicală, Bucureşti 1991; Prof. dr. G.M. - Imunologie şi imunochimie, Editura Universităţii din Bucureşti, 2001; (Nota: în cazul prof. dr. doc. P.P.G. nu este vorba de primul ministru comunist cu acelaşi nume, este doar o coincidenta)

Bolile infecţioase au o perioadă de incubaţie ce variază constant între un maxim şi un minim de zile, în funcţie de numeroşi factori ce ţin de virusul infectant, toxinele eliberate de acesta şi reactivitatea organismului uman infectat.

Arată apelantul reclamant că, perioada de incubaţie se scurge din momentul infectării până la momentul apariţiei semnelor şi simptomelor bolii. (V., op. cit., vol. 1, pag 85). In cazul gripei noi AH1N1, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pe site-ul său, a arătat că perioada de incubaţie este între 1 si 7 zile. Chiar în cazul în care la apelantul-reclamant perioada de incubaţie ar fi fost maximă, de 7 zile, aşa cum se pretinde nefondat în întâmpinarea spitalului, ultima zi de incubaţie reprezintă şi prima zi de manifestare a bolii, astfel încât rezultă că a 7-a zi de incubaţie a fost 17 decembrie, a 6-a zi de incubaţie 16 decembrie s.a.m.d., condiţii în care prima zi de incubaţie a fost 11 decembrie şi nu 10 decembrie. Această primă zi de incubaţie coincide cu momentul infectării; deci apelantul - reclamant a fost infectat cel mai devreme în data de 11 decembrie şi cel mai târziu în chiar data debutului clinic al bolii, 17 decembrie şi nu înainte de data de 26 noiembrie cum în mod greşit şi intenţionat a susţinut pârâtul.

După vaccinare, organismul uman produce anticorpi (proces numit răspuns imun primar), aceştia acumulându-se în mod gradual, exponenţial, astfel că la contactul infectant ulterior (proces numit răspuns imun secundar), numărul (titrul) anticorpilor creşte şi mai rapid, şi mai mult, aceştia acţionând împotriva virusurilor, anihilându-le în perioada de incubaţie, împiedicându-le multiplicarea, astfel încât virusurile nu mai ajung să declanşeze boala. "Anticorpii se formează după 3-4 zile de la un prim contact cu antigenu!. Reacţia ajunge la apogeu după aproximativ 2 săptămâni ... .., Repetarea administrării antigenului produce un răspuns secundar mai rapid (2-3 zile), mai intens şi mai de durata" (G., op. cit 1980, pag 68). Totodată, graficul de la pag. 78 din G., op. cit. 1991 ilustrează grăitor acest proces. Aceste afirmaţii sunt confirmate şi de V. în op. cit. voi 1, pag 61. In op. cit., M. afirmă aceleaşi lucruri la paginile 216-217 şi fig 70. Numărul (titrul) anticorpilor din organism poate determina stoparea bolii sau apariţia unei forme mult mai uşoare de boală, ce poate trece aproape neobservată, ca un simplu disconfort, nu ca o suferinţă majoră. "Exista o corelaţie indiscutabilă între titrul anticorpilor seriei şi rezistenţa faţă de gripă... Rezistenţa faţă de gripă este dată de anticorpii ... care neutralizează virusul gripa!. Anticorpii (care) nu neutralizează virusul modifică (atenuează) boală, împiedicând răspândirea virusului de la celulele infectate la cele normale" (V., op. cit. voi II, pag 167).

Prin cele de mai sus, apelantul reclamant a demonstrat faptul că afirmaţia susţinută de pârâtul S.C. CF nr. 2 Bucureşti în întâmpinarea sa, cum că "după 14 zile de la vaccinare se obţin anticorpi în sânge" este falsă.

APP precizează faptul că după 14 zile, nivelul (titrul) anticorpilor din serul subiecţilor cu vârste între 18-60 ani asigură o seroprotectie de 92,8%. Acumularea anticorpilor este graduala, aşa cum a demonstrat anterior şi nu se realizează brusc în ziua a 14-a. Ea debutează după înocularea vaccinului, are un traiect abrupt, exponenţial, după cca 14 zile intrând într-o fază de platou, astfel ca la 21 de zile, se mai obţine, suplimentar, o creştere a seroprotectiei doar până la nivelul de 94,3% - fapt dovedit de M., op. cit. pag 214 si fig 69 si fig 70, pag 217 şi de V., op. cit. voi 1, pag 74, fig 9. Este de aşteptat ca titrul anticorpilor să ofere o seroprotectie înalta şi la 10, 11, 12, 13 zile, suficientă cel puţin pentru a face ca boala să treacă aproape neobservată.

Astfel, între opiniile "ştiinţifice" incorecte ale S.C. CF nr. 2 şi cele ale apelantului - reclamant au apărut 5 puncte divergente, pentru elucidarea cărora s-a cerut punctul de vedere al Institutului Naţional Cantacuzino, instituţia cea mai autorizată din România în domeniu.

Pentru a înţelege şi lămuri diferenţele de opinie dintre apelantul-reclamant şi S.C.CF nr. 2 mai jos se va face o analiză a acestor divergente raportându-se, pentru elucidare, la răspunsul specialiştilor din cadrul Institutului Naţional Cantacuzino.

Astfel, pentru lămurirea diferenţei de opinie între apelantul-reclamant care afirmă că "perioada de incubaţie este între 1 şi 7 zile" (răspuns la întâmpinări, pag 5, parag. 2) şi Spitalul Clinic CF nr.2 care afirmă că "este de 7 zile" (întâmpinare, pag 2, parag. 4,5,6), Institutul Cantacuzino a fost întrebat: "Care este perioada de incubaţie a virusului pandemic AH1N1, aşa cum este definită de OMS". Institutul a dat dreptate în totalitate apelantului-reclamant, arătând că, deşi "se poate extinde până la 7 zile", perioada de incubaţie a virusului AH1N1 "este, în general, de 1,5-3 zile".

Pentru lămurirea unui aspect esenţial, anume data infectării, fiind o diferenţă de opinie între apelantul-reclamant care a afirmat că "am fost infectat cel mai devreme în data de 11 decembrie şi cel mai târziu în chiar data debutului clinic al bolii, 17 decembrie" (răspuns la întâmpinări, pag 5, parag. 2) şi Spitalul Clinic CF nr. 2, care a afirmat că infectarea a avut loc în data de 10 decembrie (întâmpinare, pag. 2, parag. 4, 6), Institutul Cantacuzino a fost rugat să se pronunţe asupra datei posibile a infectării.

Arată apelantul reclamant că, răspunsul Institutului Cantacuzino a menţionat că "perioada de incubaţie este în general 1,5-3 zile", probabilitatea maximă este "în primele 3 zile de la contact şi scade progresiv până în ziua a 7-a". Aceasta înseamnă că momentul infectării apelantului-reclamant cu virusul AR1N1 a avut loc, aşa cum a afirmat, între 11 - 17.12.2009, dar cel mai probabil în datele de 15 – 16.12.2009, având în vedere că simptomatologia a debutat în 17 decembrie (ultima zi de incubaţie coincide cu prima zi de boală, nu sunt zile distincte). Cu alte cuvinte, dacă ar fi fost vaccinat cu 14 zile înainte de data cea mai probabilă a infectării cu virus AH1N1, adică între 1-2 decembrie, apelantul-reclamant ar fi avut o protecţie maximă, care l-ar fi ferit de boală. Daca Spitalul ar fi răspuns prompt Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, la adresa din 25.11.2009, prin care i se cerea comunicarea numărului de vaccinuri necesare până la 26 noiembrie, ar fi fost timp suficient ca apelantul-reclamant să fie vaccinat (din 27 noiembrie, când ar fi trebuit să înceapă vaccinarea şi până în 15-16 decembrie când este cel mai probabil că a contractat boala sunt 19-20 zile, timp mai mult decât suficient pentru imunizarea completă).

Pentru lămurirea diferenţei de opinie între apelantul-reclamant, care a susţinute că "Acumularea anticorpilor este graduală, aşa cum am demonstrat anterior şi nu se realizează brusc în ziua a 14-a" (răspuns la întâmpinări, pag 5, parag. 3 şi pag 6 parag. 1,2) si Spitalul Clinic CF nr.2, care a susţinut că "după 14 zile de la vaccinare se obţin anticorpi în sânge"(întâmpinare, pag 2, parag. 3,4,5,6) s-a cerut părerea Institutului Cantacuzino. Răspunsul acestuia a fost tranşant, confirmând opinia apelantului-reclamant: "Răspunsul imun faţă de AH1N1 pandemic se instalează progresiv, atât după vaccinare, cât şi după infecţia naturală”.

Acest răspuns are implicaţii profunde, confirmând fără niciun dubiu afirmaţia susţinută ştiinţific a apelantului-reclamant, că "este de aşteptat ca titrul anticorpilor să ofere o seroprotectie înaltă şi la 10, 11, 12, 13 zile, suficienta cel puţin pentru a face ca boală să treacă aproape neobservată” (răspuns la întâmpinări, pag 6, parag. 2).

Pentru dovedirea afirmaţiei apelantului-reclamant cum că "numărul (titrul) anticorpilor creşte şi mai rapid, şi mai mult, aceştia acţionând împotriva virusurilor, anihilându-Ie în perioada de incubaţie, împiedicându-ie multiplicarea, astfel încât virusurile nu mai ajung să declanşeze boala" (răspuns la întâmpinări, pag 5, parag. 3), Institutul Cantacuzino a fost întrebat: "Răspunsul imun primar generat de vaccinarea împotriva virusului pandemic AH1N1 grăbeşte apariţia răspunsului imun secundar la infectarea virala, având ca efect apariţia mai rapidă a anticorpilor şi evitarea îmbolnăvirii/dezvoltarea unei forme uşoare a bolii?!

Arată apelantul reclamant că răspunsul Institutului a fost tranşant şi în favoarea acestei afirmaţii. Institutul a arătat că "rolul anticorpilor specifici induşi prin vaccinare este de a împiedica infecţia cu acel virus", precizând rolul benefic al vaccinării în creşterea mult mai rapidă a numărului de anticorpi (seroconversie): "rata seroconversiei la persoanele vaccinate atinge un nivel stabil mult mai rapid decât la persoanele infectate natural". Protecţia în faţa bolii, afirmă Institutul Cantacuzino" este în funcţie de nivelul anticorpilor, de doza injectată şi de statusul imun”. Cu alte cuvinte, cu cât titrul anticorpilor creste mai rapid, cu atât creşte şi protecţia faţă de boală. Răspunsul Institutului Cantacuzino a indicat o concluzie clară: dacă apelantul-reclamant ar fi fost vaccinat, nu s-ar fi infectat, ar fi fost protejat mult mai rapid,. iar suferinţa acestuia nu ar fi avut loc.

Pentru probarea afirmaţiei apelantului-reclamant cum că "dacă aş fi fost vaccinat în intervalul în care spitalul avea obligaţia să o facă, nu as fi făcut boală sau, în cel mai rău caz, forma de boală ar fi fost foarte uşoară, de neobservat, doar ca o indispoziţie/disconfort, fără a-mi fi provocat suferinţa fizică şi psihică extremă la care am fost supus" (răspuns la întâmpinări, pag 6, parag. 5) Institutul Cantacuzino a fost întrebat: "Titrul de anticorpi influenţează evoluţia, manifestările şi gravitatea bolii şi în ce mod?".

În acest sens apelantul reclamant arată că, răspunsul Institutului Cantacuzino a fost fără echivoc: "Dacă după vaccinarea cu AH1N1 anticorpii serici prezenţi nu au fost eficieţi pentru evitarea infecţiei, regula este ca forma clinică de boală să fie mai uşoară, iar recuperarea bolnavului să fie într-un timp mai scurt decât în lipsa vaccinării". Cu alte cuvinte, chiar şi o vaccinare târzie ar fi fost preferabilă lipsei vaccinării, pentru că l-ar fi scutit de greaua suferinţă prin care a trecut.

Aşa cum s-a arătat în întâmpinarea D.S.P.M.B., aceasta a transmis în data de 25 noiembrie o adresa tuturor unităţilor cu paturi din Bucureşti (inclusiv S. CF nr.2 Bucureşti) adresa 770/25.11.2009, prin care se cerea catagrafia numerică în vederea organizării campaniei de vaccinare. In adresa se cerea ca răspunsul spitalelor să parvină D.S.P.M.B. până în data de 26.11.2009. Timpul scurt este justificabil prin urgenţa măsurilor şi serioasa ameninţare la sănătatea publică şi siguranţa naţională reprezentata de gripa noua AH1N1.

Spitalul a ignorat orice prevederi legale şi a transmis o adresă, în care cerea 200 vaccinuri, cu o întârziere de 12 zile (adresa 4827/08/12.2009). In această perioadă s-au scurs zile importante în care, dacă apelantul-reclamant ar fi fost vaccinat, ar fi avut un titru important de anticorpi anti-AR1N1, care i-ar fi permis să nu se îmbolnăvească.

Solicită apelantul reclamant să se observe faptul, inserat în partea de jos a adresei nr. 4827/08/12.2009 emisa de către D.S.P.M.B. sens în care citează: "Eliberat 200 doze Cantgrip în 11/12/2009 Farmacie DSP". In aceste condiţii şi faţă de cele arătate mai sus, a rezultat fără echivoc că toate afirmaţiile Spitalului Clinic CF nr. 2, în ceea ce priveşte modul în care a acţionat pentru combaterea gripei noi AH1N1 şi vaccinarea personalului medical salariat, sunt mincinoase.

Exemplul cel mai elocvent, care dovedeşte reaua-credinţă a Spitalului Clinic CF nr. 2, este modul cum acesta a denaturat realitatea prin depunerea la termenul din data de 21.04.2011, la dosarul de fond al cauzei, a adresei nr. 18016/15.04.2011 emisă de Direcţia Asistenţă Medico-Socială din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, deci fără nici o legătură cu pârâta D.S.P.M.B., adresa evident pro causa, în care se afirma că S.C. CF nr. 2 a ridicat de la Direcţia Asistenţă Medico-Socială din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii 50 de doze de vaccinuri, în data de 14.01.2010 şi 100 de doze de vaccinuri, în data de 19.01.2010, arătând mai departe în mod mincinos că acestea vaccinuri au fost ridicate pentru vaccinarea personalului medical din spital.

Menţionează apelantul reclamant că, în primul rând actele normative, mai sus invocate, adoptate în regim de urgenţă, însărcinau, aşa cum a arătat mai sus, D.S.P.M.B. în regim de urgenţă să îndeplinească procedurile de distribuire a acestor vaccinuri către instituţiile medicale pentru vaccinarea personalului medical, (Direcţia Asistenţă Medico-Socială din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii neavând nici o atribuţie în acest demers) D.S.P.M.B. şi-a îndeplinit obligaţia, însă foarte târziu (aşa cum a arătat mai sus, s-au eliberat 200 de doze în data 11.12.2009, culpă pentru această întârziere aparţinând atât Spitalului cât şi D.S.P.M.B.).

Dozele de vaccinuri ridicate de Spital de la Direcţia Asistenţă Medico-Socială din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, nu aveau, aşadar, nici o legătură cu vaccinarea cadrelor medicale din spital, care conform dispoziţiilor imperative ale actelor normative invocate mai sus, trebuiau vaccinate imediat, adică la sfârşitul lunii noiembrie 2009, ci erau destinate vaccinării populaţiei, fapt care poate fi uşor înţeles observând anexa 5 ataşată adresei de depunere a documentelor la dosarul de fond al cauzei la termenul din 21.04.2011. In această anexa sub formă de tabel, în care poziţia 1 este ocupată de spital, apar restul beneficiarilor acestor vaccinuri putându-se uşor observa că majoritatea beneficiarilor sunt Cabinete Medicale Individuale (CMI), cărora le-au fost distribuite zeci de vaccinuri pentru fiecare, în condiţiile în care un Cabinet Medical Individual, rarisim poate avea angajaţi, cadre medicale, mai mult de un număr de 3 - un medic de familie şi două asistente medicale.

Prin urmare adresa nr. 18016/15.04.2011 emisă de Direcţia Asistenţă Medico-Socială din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii conţine informaţii neadevărate sau cel puţin trunchiate, fiind un document pro causa emis pe timpul derulării procesului de către forul tutelar al pârâtului Spitalul Clinic CF nr. 2, for direct interesat în cauză.

Mai arată apelantul reclamant că pentru a proba, reaua-credinţă a pârâtului S.C. CF nr. 2 a solicitat instanţei de fond ca spitalul să pună la dispoziţia acesteia actele administrative care documentează pretinsele acţiuni ale spitalului. Astfel a solicitat următoarele documente cu un obiectiv clar de dovedit pentru fiecare în parte: planul de combatere a pandemiei la nivelul unităţii, ce trebuia întocmit de managerul spitalului, după un model prestabilit, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Secţiunea a 2-a "Strategia Generală", Subcapitolul 2.3. "Strategia de intervenţie sanitara", art 2.3.1,2.3.4 si 2.3.5.; adresă internă prin care se cere asistentelor şefe să întocmească liste cu personalul care doreşte să fie vaccinat, cu semnătură de primire a acesteia de către asistenta şefă a secţiei de urologie, această adresă trebuia emisă ca urmare a adresei DSPMB nr. 770/25.11.2009; răspunsul secţiei de urologie la adresa de mai sus, prin care se comunica faptul că la urologie nimeni nu doreşte vaccinarea, însoţită de tabelul cu semnături de refuz a vaccinării de către tot personalul secţiei de urologie, inclusiv semnătura apelantului-reclamant; adresa prin care o parte a personalului de la urologie solicită, sub semnătură, vaccinarea, după data de 5.01.2010 (moartea "cârcotaşului"); o copie a registrului de imunizări tabel de catagrafie, care să conţină numele său, CNP-ul, seria şi lotul vaccinului folosit; o copie a adresei prin care acestea au fost raportate DSPMB. conform prevederilor art. 3. alin 2 din Ordinul comun al MS şi CNAS 1491/975/2009.

Spitalul nu a putut produce niciunul din documentele cerute şi, implicit, nu a putut dovedi ca ar fi întreprins presupusele acţiuni administrative, pretinzând că documentele s-au aflat/se afla în posesia fostei directoare de îngrijiri, G., actualmente decedată. In primul rând dacă lucrurile ar sta aşa nu-i exonerează de obligaţia de a depune aceste documente, iar în al doilea rând afirmaţia este falsă. Dacă aceste documente ar fi existat, ele ar fi avut număr de înregistrare, s-ar fi aflat la arhiva spitalului şi ar fi fost înregistrate în registrul unic de intrări - ieşiri ce se afla la secretariatul managerului general. Chiar dacă ar fi rămas fizic în posesia directoarei de îngrijiri, la momentul când spitalul a depus întâmpinarea către instanţa, aceasta directoare de îngrijiri trăia şi era în funcţie.

Persoanele care au redactat întâmpinarea, dacă ar fi acţionat cu bună credinţă, ar fi trebuit să-i ceară acestei directoare de îngrijiri documentele, măcar să le vadă, pentru a redacta întâmpinarea. Mai mult, directoarea respectivă şi-a încheiat activitatea la spital, predând toate actele pe care le avea în posesie şi abia ulterior a decedat - aceasta fiind concediată în urma scandalului infectării în spital a sopranei A.A., caz foarte mediatizat. In fapt, spitalul nu poate produce documentele pentru că acestea nu au existat niciodată, precum nu au existat nici acţiunile administrative de vaccinare pe care spitalul pretinde în mod mincinos că le-ar fi întreprins.

Mai mult decât atât, între documentele solicitate se află şi "Planul de combatere a pandemiei la nivelul unităţii" ce trebuia întocmit după un model prestabilit de către managerul general, şi nu de către directoarea de îngrijiri. Nici acest document nu a fost pus la dispoziţia instanţei, ceea ce dovedeşte că managerul general, de atunci, al spitalului nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de întocmi acel plan.

Astfel, spitalul nu a fost deloc pregătit pentru combaterea gripei noi, iar "rezultatele " nu au întârziat să apară: personalul medical nu a fost vaccinat, iar apelantul-reclamant s-a îmbolnăvit de gripa noua AH1N1.

In concluzie, apelantul reclamant solicită să se observe că a demonstrat şi probat ca S.C. CF nr. 2 a minţit constant, at