instanta de fond trebuia sa constate faptul ca cele doua optiuni exprimate de creditor pe parcursul procesului in speta data se exclud reciproc

Potrivit dispozitiilor art. 1021 C.civ., creditorul unor drepturi de creanta nascute din contracte sinalagmatice are un drept de optiune intre executarea silita (directa sau indirecta) si rezolutiunea sau rezilierea contractului, el putand, in principiu, sa isi schimbe optiunea initiala, cu conditia de a nu se realiza efectiv una dintre variante.

Astfel, este nelegala hotararea prin care instanta dispune atat rezilierea partiala a contractului, cat si executarea in natura a aceluiasi contract cu privire la aceleasi obligatii contractuale.

_____________

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta SC C.B. SA Frasin, in contradictoriu cu parata SC G.I. SA Bacau, a solicitat rezilierea contractului nr. 2702/14.07.2003 si acordarea de daune interese reprezentand contravaloare usi cu deficiente - 21.606.90 lei si contravaloare manopera montat si demontat usi cu deficienta - 8.084,55 lei.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, in calitate de subantreprenor al SC C. SA Bucuresti, a executat lucrari de constructii - montaj la obiectivul ``Consolidari si reparatii capitale la sediul Tribunalului S.``, incheind cu parata contractul de executie lucrari nr. 2702/2003, prin care aceasta se obliga sa ii vanda tamplarie de termopan si usi interioare tip panel pentru aceasta lucrare.(...)

A mai aratat reclamanta ca lucrarea se afla in perioada de garantie, iar beneficiarul, prin adresa nr. 88313/2008, i-a pus in vedere ca pana la data de 01.09.2008 sa remedieze toate deficientele aparute, printre acestea aflandu-se si un numar de 51 usi.

Cu toate ca a notificat parata in mai multe randuri in acest sens, aceasta a refuzat indeplinirea obligatiei, mai mult, nu s-a prezentat nici la concilierea la care a fost convocata. In drept, si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 969 - 970 C. civ. (a€¦)

La termenul de judecata din data de 30.11.2009, reclamanta a adus completari la actiune, in sensul obligarii paratei sa remedieze pe propria cheltuiala defectele de executie si montaj la cele 129 usi identificate in adresa 5413/DES/2009 a Tribunalului Suceava, iar in ipoteza in care parata nu da curs acestei solicitari, sa fie autorizata reclamanta sa execute aceste remedieri, pe cheltuiala paratei.

Prin sentinta comerciala nr. 1389/2011, Tribunalul Suceava (...) a admis actiunea astfel cum a fost precizata, a dispus rezilierea partiala a contractului nr. 2702/2003, in limita articolelor contractuale aferente usilor, a obligat parata sa remedieze pe propria cheltuiala defectele de executie si montaj la cele 129 usi identificate in Adresa 5413/DES/2009 a Tribunalului Suceava, iar in caz de neexecutare a obligatiei, a autorizat reclamanta sa execute aceste remedieri, pe cheltuiala paratei. (a€¦)

Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut, in esenta, ca pretentiile deduse judecatii, conform precizarilor ulterioare, vizeaza rezilierea partiala a contractului in limita articolelor contractuale aferente usilor, initial, reclamanta indicand un numar de 53 usi, ulterior acesta fiind modificat la numarul de 129 usi cu defecte de executie si montaj, (...).

In aplicarea dispozitiilor art. 1073 si art. 1074 C. civ., tribunalul a constatat existenta prejudiciului reclamat si culpa contractuala a paratei, care poarta raspunderea inlaturarii acestui prejudiciu, sens in care a obligat-o sa remedieze deficientele semnalate de beneficiar sau, daca va refuza sa se conformeze, sa suporte contravaloarea lucrarilor de remediere a acestor deficiente, efectuate de reclamanta.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata SC G.I. SA, care a criticat solutia ca fiind nelegala si netemeinica si a solicitat desfiintarea acesteia si trimiterea cauzei instantei de fond pentru rejudecare.

In dezvoltarea motivelor de apel s-a aratat ca actiunea nu are un obiect clar, de vreme ce reclamanta a formulat cereri care se exclud reciproc, in sensul ca aceasta putea cere fie rezilierea contractului cu plata de daune interese, fie indeplinirea exacta a obligatiei, dreptul material pus la indemana reclamantei fiind unul alternativ, si nu cumulativ.

Pe fondul cauzei, apelanta a invocat faptul ca instanta de fond nu a calificat obiectul cererii de chemare in judecata prin raportare la natura juridica a contractului dintre parti, care determina sanctiunea in caz de neexecutare sau executare necorespunzatoare, respectiv rezolutiunea sau rezilierea.

A considerat apelanta ca i s-a incalcat dreptul la aparare si la un proces echitabil prin faptul ca instanta de fond nu a calificat cererea reclamantei ca fiind o actiune in rezolutiune si, mai mult decat atat, in cauza nu s-au administrat probe pentru a se dovedi in mod cert faptul ca usile livrate de societatea parata au fost montate la sediul Tribunalului S., iar in caz afirmativ sa se stabileasca daca aceste usi sunt cele la care au aparut deficientele imputate.

Prin decizia nr. 72/2011, Curtea de Apel Suceava, Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, a admis apelul declarat de parata SC G.I. SA, a anulat sentinta comerciala nr. 1389/2011 a Tribunalului Suceava si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Cu privire la pretentia dedusa judecatii, Curtea a constatat ca prin actiunea formulata initial reclamanta a solicitat rezilierea contractului nr. 2702/2003 si obligarea paratei la plata daunelor - interese, iar prin ``completarile`` aduse la termenul de judecata din 30.11.2009 reclamanta a solicitat obligarea paratei sa remedieze pe propria cheltuiala toate defectele de executie si montaj la cele 129 usi identificate in adresa 5413/DES/2009 a Tribunalului Suceava, iar in ipoteza in care parata nu da curs acestei solicitari sa fie autorizata reclamanta sa execute aceste remedieri pe cheltuiala si riscul paratei.

Potrivit dispozitiilor art. 1020 C. civ., ``conditia rezolutorie este subintelesa totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz cand una din parti nu indeplineste angajamentul sau``, iar dispozitiile art. 1021 C. civ. stipuleaza ca ``in acest caz contractul nu este desfiintat de drept . Partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealalta a executa conventia, cand este posibil, sau sa-i ceara desfiintarea cu daune interese``.

In interpretarea acestor dispozitii s-a retinut ca sanctiunea civila numita rezolutiune consta in desfiintarea cu efect retroactiv (ex tunc) a unui contract bilateral cu executie imediata, la cererea oricareia dintre parti, in cazul neindeplinirii obligatiilor celeilalte parti din cauze imputabile acesteia.

Cu alte cuvinte, neexecutarea culpabila a obligatiei de catre una dintre parti permite celeilalte parti sa ceara desfiintarea contractului cu daune-interese, aceasta fiind o modalitate atipica de executare silita prin echivalent a obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice.

Spre deosebire de rezolutiune care are efect retroactiv, rezilierea opereaza numai pentru viitor si consta in desfacerea pentru viitor (ex nunc) a unui contract sinalagmatic cu executie succesiva in timp, ca urmare a neexecutarii obligatiei uneia dintre parti din cauze imputabile acesteia.

Raportand aceste aspecte la solutia atacata, Curtea a constatat ca instanta de fond nu a dat o calificare juridica corecta actiunii reclamantei, in conditiile in care nu a stabilit in ce masura mai poate fi executat contractul, dat fiind faptul ca executarea de catre parata a obligatiilor asumate impiedica rezolutiunea conventiei si, in caz contrar, sa procedeze la desfiintarea acestuia cu plata de daune interese.

Aceasta distinctie impusa de legiuitor obliga creditorul, in speta reclamanta, de a opta intre dreptul de a cere rezolutiunea si dreptul de a solicita executarea silita in natura a contractului incheiat de parti.

Din aceasta perspectiva, prima instanta nu a cercetat temeinic si pertinent pretentia dedusa judecatii, solutia instantei fiind contradictorie si nefundamentata, in sensul ca obiectul actiunii, astfel cum a fost calificat, a fost analizat prin prisma unor norme legale straine de natura juridica a acestuia, imprejurare care impiedica efectuarea controlului judiciar de catre instanta de apel.

Avand in vedere cele retinute, Curtea, in baza dispozitiilor art. 297 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ. a admis apelul paratei si, anuland sentinta atacata, a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, pentru a proceda la calificarea juridica corecta a actiunii si a dispune administrarea unui probatoriu complet pentru stabilirea fara echivoc a cantitatii de tamplarie achizitionata, a deficientelor constatate efectiv si nu in ultimul rand a culpei invocata de reclamanta.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, care, invocand dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.proc.civ., a solicitat admiterea recursului si desfiintarea deciziei recurate, deoarece instanta de apel a interpretat gresit natura actelor juridice deduse judecatii, infrangand o solutie pragmatica, data pe fondul dovedirii clare a culpei contractuale a paratei, care nici nu a contestat deficientele de constructie si montare.

Recurenta a aratat ca imprejurarea ca reclamanta, care initial a cerut rezilierea cu daune-interese, conform art. 1021 C.civ., si-a precizat actiunea in sensul ca a optat pentru obligarea paratei la remedierea deficientelor si, alternativ, pentru autorizarea reclamantei sa execute in regie proprie lucrarile de remediere, nu constituie motiv de desfiintare a sentintei apelate, solutia atacata nefiind o mixtura intre rezolutiune si reziliere ca forme de sanctionare civila a nerespectarii unor obligatii contractuale, ci o rezolvare practica a litigiului in sensul producerii efectelor contractuale, si nu a franarii procesului de stingere a litigiului.

De altfel, a sustinut recurenta, instanta de fond a optat pentru obligarea pe cale judiciara la executarea corespunzatoare a contractului, ceea ce corespunde dispozitiilor art. 1020 si art. 1021 C.civ., din aceasta solutie rezultand cu claritate ca reclamanta nu a optat pentru rezilierea/rezolutiunea contractului, ci pentru realizarea obiectivelor asumate sinalagmatic, fiind posibila, in opinia recurentei si o desfiintare de facto a unor clauze, ca o consecinta a indeplinirii unor obligatii contractuale, legea neimpunand ca in toate cazurile rezilierea/rezolutiunea sa afecteze intregul act.

Recursul este fondat.

Recurenta - reclamanta sustine, in esenta, ca este gresita solutia de anulare a sentintei primei instante, intrucat reclamanta nu a optat pentru rezilierea/rezolutiunea contractului, ci pentru realizarea obiectivelor asumate sinalagmatic, fiind posibila, in opinia recurentei si o desfiintare de facto a unor clauze, ca o consecinta a indeplinirii unor obligatii contractuale, legea neimpunand ca in toate cazurile rezilierea/rezolutiunea sa afecteze intregul act. De asemenea, recurenta a subliniat ca, pe fondul cauzei, a fost dovedita in mod clar culpa contractuala a paratei, care nici nu a contestat deficientele de constructie si montare.

Inalta Curte observa ca prima instanta a dispus atat rezolutiunea partiala a contractului, in limita articolelor contractuale aferente usilor, cat si executarea obligatiilor asumate de catre parata, respectiv remedierea deficientelor constatate la cele 129 de usi. Aceasta inseamna, in mod evident, ca prima instanta a analizat, prin prisma probatoriului administrat, atat indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru a opera rezolutiunea partiala a contractului, cat si existenta culpei paratei in indeplinirea obligatiilor contractuale, contrar celor retinute de instanta de apel.

Problema de drept ce se impune a fi lamurita in cauza este aceea de a stabili in ce masura partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat poate investi instanta cu o actiune in rezolutiunea contractului, cu daune-interese, dublata de o solicitare de obligare a partenerului contractual la executarea obligatiilor asumate.

In concret, in raport de circumstantele cauzei, respectiv de modul in care a fost formulata si completata cererea de chemare in judecata, trebuie lamurit daca instanta fondului putea sa dispuna atat rezilierea partiala a contractului in limita articolelor aferente usilor, cat si obligarea paratei la remedierea deficientelor de executie si montaj aferente acelorasi usi livrate si montate de parata.

Potrivit dispozitiilor art. 1021 C.civ., creditorul unor drepturi de creanta nascute din contracte sinalagmatice are un drept de optiune intre executarea silita (directa sau indirecta) si rezolutiunea sau rezilierea contractului. Legiuitorul nu impune o ordine a exercitarii celor doua variante, fiind necesar, insa, pentru a fi vorba de o veritabila alegere ca executarea in natura sa nu fi devenit imposibila sau lipsita de interes pentru creditor .

Dupa ce si-a exercitat dreptul de alegere, creditorul poate, in principiu, sa isi schimbe optiunea initiala, cu conditia, bineinteles, de a nu se realiza efectiv una dintre variante. De asemenea, este necesar ca aceasta revocare a optiunii creditorului sa nu fie impiedicata de anumite dispozitii procedurale.

Instanta de judecata poate cenzura dreptul de optiune al creditorului numai in ipoteza in care acesta solicita rezolutiunea sau rezilierea, stabilind, de exemplu, ca neexecutarea obligatiilor paratului nu este atat de grava incat sa justifice aplicarea sanctiunii rezolutiunii sau rezilierii. Instanta nu poate, insa, in lipsa unei cereri exprese a creditorului, sa inlocuiasca, din oficiu, obiectul cererii reclamantului si sa dispuna executarea silita, in forma ei generala.

Nu in ultimul rand, instanta de judecata ar putea, in principiu, sa dispuna rezolutiunea sau rezilierea partiala a unui contract, insa numai in acele cazuri in care obligatiile contractuale pot fi foarte clar departajate sau in situatiile in care, desi partile au incheiat un singur inscris (instrumentum), exista mai multe contracte (negotium).

Aplicarea principiilor anterior enuntate la speta de fata releva urmatoarea situatie:

Reclamanta a solicitat, initial, prin cererea de chemare in judecata, rezilierea contractului incheiat intre parti, ajuns in perioada de garantie, intrucat la 51 de usi livrate si montate beneficiarul a sesizat deficiente, pe care parata nu a inteles sa le remedieze. S-au solicitat, de asemenea, daune-interese .

La data de 28.05.2009, reclamanta a precizat ca solicita rezilierea partiala a contractului, respectiv articolele contractuale aferente usilor (...), intrucat prin cererea de chemare in judecata solicita daune-interese reprezentand contravaloare usi cu deficiente si contravaloare manopera montat si demontat usi.

Prin completarea la actiune depusa la dosar la data de 30.11.2009, in temeiul art. 132 C.proc.civ., reclamata a precizat ca initial a solicitat corelativ rezilierii daune-interese, insa, fata de imprejurarea ca s-au constatat deficiente la 129 de usi, si nu numai la cele 53 indicate in actiune, s-a vazut nevoita sa solicite obligarea paratei la remedierea lipsurilor constatate, invocand drept temei de drept art. 1021, art. 1073 si art. 1077 C.civ.

Instanta de fond a retinut ca reclamanta a solicitat, pe de o parte, rezilierea partiala a contractului in limita articolelor contractuale aferente usilor, avand in vedere nerespectarea art. 4.1 si art. 6 din contractul de prestari servicii, respectiv neindeplinirea obligatiei de a remedia defectiunile semnalate la cele 129 de usi in termenul contractual de 36 luni, iar, pe de alta parte, completandu-si actiunea, reclamanta a solicitat obligarea paratei la remedierea pe propria cheltuiala a tuturor defectelor de executie si de montaj la cele 129 de usi, iar in caz de refuz sa fie obligata la plata executarii acestor remedieri de catre reclamanta si, pe cale de consecinta, a admis ambele capete de cerere .

Se observa, insa, ca, potrivit celor retinute de instanta de fond, reclamanta cere atat rezilierea partiala a contractului in limita articolelor aferente usilor, cat si indeplinirea obligatiilor contractuale privitoare la aceleasi usi, specifice perioadei de garantie, desi este fara putinta de tagada ca cele doua solutii juridice se exclud reciproc.

Inalta Curte a constatat, astfel, ca in cauza reclamanta, care si-a manifestat prin cererea de chemare in judecata optiunea de a rezilia contractul, cu daune-interese, a precizat ulterior ca solicita rezilierea partiala a contractului, pentru ca, prin cererea depusa in temeiul art. 132 C.proc.civ., sa solicite, in fapt, executarea obligatiilor contractuale de catre parata, respectiv obligarea paratei la remedierea pe propria cheltuiala a tuturor defectelor de executie si de montaj la cele 129 de usi. Evolutia optiunilor manifestate de reclamanta in cauza trebuie privita in stransa legatura cu situatia de fapt stabilita de prima instanta, reclamanta insasi precizand ca a aflat pe parcursul procesului ca sunt necesare remedieri la 129 de usi executate si montate, fata de cele 51 indicate initial in actiune . De altfel, reclamanta, in recursul sau, a subliniat ca nu a optat pentru rezilierea/rezolutiunea contractului, ci pentru realizarea obiectivelor asumate sinalagmatic.

Inalta Curte subliniaza in acest context ca dreptul de optiune al creditorului reprezinta atat posibilitatea alegerii initiale intre cele doua variante de manifestare a dreptului la actiune specific drepturilor de creanta nascute din contractele sinalagmatice, cat si posibilitatea de a reveni asupra acestei alegeri, bineinteles numai daca varianta aleasa la un moment dat nu a fost realizata in concret si nu exista anumite piedici procedurale.

Instanta de apel a observat, in mod judicios, aceasta hibridare realizata de prima instanta intre rezolutiunea/rezilierea contractului si executarea acestuia. Ceea ce nu a observat, insa, instanta de apel este faptul ca reclamanta si-a exprimat optiunea pentru remedierea defectiunilor aferente celor 129 de usi, asadar interesul in executarea contractului. Or, in aceasta situatie, rolul instantei trebuie sa se rezume la cenzurarea acestui drept de optiune al creditorului. Astfel, instanta de fond trebuia sa constate faptul ca cele doua optiuni exprimate de creditor pe parcursul procesului in speta data se exclud reciproc si sa dea prevalenta executarii in natura a contractului, ca optiune expresa si ultima manifestata de creditorul initiator al demersului judiciar.

Solutia pronuntata de instanta de apel, care in baza dispozitiilor art. 297 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ., a admis apelul paratei si, anuland sentinta atacata, a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, apare astfel, ca nelegala, sustinerile din considerentele deciziei atacate privind necercetarea fondului de catre prima instanta neavand corespondent in solutia tribunalului. Dimpotriva, instanta de fond a analizat in mod temeinic fondul cauzei, apreciind, insa, in mod gresit ca se poate dispune si rezilierea partiala a contractului in limita articolelor contractuale aferente usilor, cat si executarea obligatiilor asumate de catre parata, referitoare la aceleasi usi, respectiv remedierea deficientelor constatate in perioada de garantie .

Fata de cele expuse si luand in considerare pozitia procesuala a recurentei, care a precizat ca, desi initial a cerut rezilierea cu daune-interese, conform art. 1021 C.civ., ulterior si-a precizat actiunea in sensul ca a optat pentru obligarea paratei la remedierea deficientelor si, alternativ, pentru autorizarea reclamantei sa execute in regie proprie lucrarile de remediere, Inalta Curte, gasind recursul fondat, l-a admis si, pe cale de consecinta, a modificat decizia recurata, in sensul ca a schimbat in parte sentinta nr. 1389 din 21 februarie 2011, pronuntata de Tribunalul Suceava, Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, si a inlaturat dispozitia cu privire la rezilierea partiala a contractului nr. 2702 din 14 iulie 2007. S-a mentinut restul dispozitiilor sentintei si deciziei.

Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia a II-a civila, Decizia nr. 2060 din 24 aprilie 2012