Evictiune.Autoturism confiscat in afara tarii. Raspunderea vanzatorului.

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1228

Şedinţa publică din data de 03 Februarie 2011

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 15886/301/2010, reclamantul PE a chemat în judecată pe pârâtul DP solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat in 06.08.2008 cu restituirea integrala a preţului plătit, în subsidiar, obligarea paratului la îndeplinirea obligaţiei de garanţie pentru evicţiune şi restituire integrala a preţului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a susţinut că, in data de 06.08.2008 a cumpărat de la pârât, pentru suma de 35000 euro, autoturisumul Mercedes Benz xxx. La data încheierii contractului a primit de la parat factura xxx in copie, din care reieşea ca autoturismul fusese importat de către SC A SRL şi vândut primului proprietar BM. După perfectarea vânzării, a procedat la înmatricularea autoturismului şi l-a folosit pentru activităţi taxi pana la data de 18.04.2010. in data de 18.04.2010, la punctul vamal dintre Estonia şi Letonia, i s-au solicitat actele la control, iar, după 30 de minute, i s-a cerut să predea cheile maşinii şi a fost condus la secţia de poliţie din Parnu. La secţia de poliţie i s-a adus la cunoştinţa ca autoturismul fusese furat din Regatul Spaniei in luna octombrie 2007. la data de 19.04.2010, s-a încheiat un Protocol de reţinere a vehiculului în baza Ordinului Directorului General al Poliţiei estoniene. In aceste condiţii se află in imposibilitate de a mai utiliza autovehiculul conform scopulu pentru care l-a achiziţionat.

La termenul din 28.10.2010 (f. 27) reclamantul a depus cerere modificatoare prin care a învederat că solicită obligarea pârâtului la respectarea obligaţiei de garanţie pentru evicţiune, respectiv restituirea preţului de 35000 euro.

În dovedirea susţinerilor, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, proba încuviinţată de instanţa.

Pârâtul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare. La termenul de azi, a depus cerere de chemare in garanţie a numitilor BM, CA, SC A SRL, cerere care, fiind depusă tardiv, a fost disjunsa din prezentul dosar şi a fost înregistrata sub nr. 4162/301/2011.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât, instanţa o va respinge ca neîntemeiată având in vedere ca valoarea obiectului prezentei acţiuni in pretenţii civile este de 35000 euro, adică de 146.990 lei (f. 27) şi faptul că art. 2 lit. b) C.pr.cv, prevede că sunt de competenţa tribunalului cauzele civile al căror obiect are o valoare mai mare de 500.000 de lei.

Analizând cererea pe fond, instanţa reţine, in primul rând, că nu mai este investită decât cu cererea reclamantului de obligare a paratului la restituirea preţului achitat in condiţiile garanţiei pentru evicţiune, nu şi cu cererea in nulitatea contractului de vânzare cumpărare. La data de 28.10.2010 (f. 27), nu s-a renunţat la vreun capăt de cerere care să fi impus prezenta reclamantului sau o procură speciala din partea avocatului ales, ci a fost depusa o cerere modificatoare în acest sens semnata personal de către reclamant, semnătura fiind identica cu semnătura de pe cerere iniţiala (f. 6) şi de pe împuternicirea avocaţiala acordata (f.22). De acesta cerere modificatoare a luat şi instanţa act în condiţiile art. 132 C.pr.cv. şi a şi dispus comunicarea ei către pârât.

Analizând aceasta cerere in garanţie pentru evicţiune, prin prisma probelor administrate, instanţa reţine:

In drept, conform art. 1337 c.civ. vânzătorul este de drept obligat a răspunde către cumparator de evicţiunea totală sau parţială a lucrului vândut (...), adică de pierderea totala sau partiala a proprietatii bunului. Cumpărătorul evins are dreptul de a cere de la vânzător restituirea pretului si daune interese (art. 1341 c.civ.), iar daca bunul vandut se afla la epoca evictiunii de o valoare mai mare, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului si excedentele valorii in timpul evictiunii (art. 1344 c.civ.). Pentru a se putea reţine obligaţia de garanţie pentru evicţiune totala, trebuie să existe o tulburare de drept, cauza evicţiunii trebuie să fie anterioară vânzării şi să nu fi fost cunoscută de cumpărător.

In fapt, în data de 06.08.2008, reclamantul PE a cumpărat de la paratul DP autoturismul Mercedes Benz xxxx la un preţ de 35000 de euro (f. 13). Insa, prin ordonanţa emisa de Judecatoria judetului Pearnu in data de 17.05.2010 în dosarul penal 1-10-6428 (f.30) s-a reţinut că, conform comunicării E 1277274301001 0000 2 din sistemul infomaţional Schengen, acest autoturism aparţinea de drept AG cu sediul in xxxx Malaga şi figura ca furat din data de 26.10.2007.

După reţinerea autoturismului de către autorităţile estoniene în data de 17.05.2010 prin ordonanţa mai sus menţionata, adevăratul proprietar AC SRL i-a vândut reclamantului autoturismul conform contractului încheiat in oraşul Malga in data de 28.06.2010 (f. 36), acesta achitand din nou un preţ pentru achiziţionare.

Or, dobândirea de către cumpărătorul neproprietar a calităţii de proprietar prin cumpărare de la adevăratul proprietar are valoare de evicţiune şi, în condiţiile în care cauza evicţiunii, respectiv lipsa calităţii de adevărat proprietar a vânzătorului, exista la data încheierii contractului din 06.08.2008 şi nici nu era cunoscuta de reclamant, la momentul cumpărării din 2008 acestuia din urmă fiindu-i prezentate factura prin care autoturismul fusese achiziţionat anterior de către BM de la SC A SRL şi cartea de identitate a autovehiculului in care figura viza de înmatriculare şi pe numele deţinătorilor anteriori, rezultă că in sarcina pârâtului vânzător s-a născut obligaţia de garanţie pentru evicţiune in condiţiile art. 1337 c.civ şi obligaţia de restituire a preţului primit.

Instanţa nu va reţine susţinerile paratului în sensul ca nu are obligaţia de garantare a evicţiunii pentru că in ordonanţa instanţei estoniene s-a făcut precizarea că, daca in doua luni de la reţinere nu se depune de către statul străin solicitarea privind eliberarea bunului, vehiculul va fi eliberat de sub arest (f. 33). Faptul ca autorităţile estoniene ar fi eliberat autoturismul nu înseamnă ca l-ar fi eliberat chiar reclamantului. Şi daca i l-ar fi eliberat reclamantului, acesta nu putea fi obligat să păstreze autoturismul şi să circule cu el ştiind că de fapt este un autoturism care aparţine unei alte persoane şi care a fost furat şi dat in urmărire şi in sistemul informaţional Schengen. Atâta timp cât a existat dovada clara a faptului că autoturismul fusese furat, in mod legal, dar şi civilizat, reclamantul nu numai că a predat de bună voie autoturismul poliţiei pentru elucidarea cauzei, dar a reglementat situaţia şi cu adevăratul proprietar, recunoscându-i acestuia calitatea evidenta de proprietar şi acceptând să îl cumpere încă o dată. Aceasta lipsă a vreunui drept asupra autoturismului şi, respectiv, dobândire a dreptului de proprietate de la adevăratul proprietar reprezinta o evingere a reclamantului în drepturile pe care considerat ca le dobândise prin contractul încheiat in 2008 cu pârâtul.

Pentru aceste motive, instanţa va admite cererea modificată şi va obliga paratul să plătească reclamantului preţul primit în cuantum de 35000 euro, in lei la cursul valutar BNR de la data plăţii.