Despagubiri respinse. LIpsa culpei firmei de paza.

Dosar nr(...)

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I – SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR. 123

Şedinţa publică de la 16.03.2009

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE – (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...)

GREFIER – (...) (...)

Pe rol soluţionarea apelului declarat de apelanta S.C. Întreţinere N. a D. Ferate S.A., împotriva sentinţei comerciale nr. 9095/12.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata S.C. E. H. T. S.R.L.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic cu delegaţie la dosar, D-na B. F. N., lipsind intimata.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se învederează instanţei că, prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosar note de şedinţă şi o copie certificată de pe hotărârea apelată.

Reprezentanta apelantei arată că intimata nu şi-a îndeplinit obligaţia de a prezenta înscrisurile care au fost ordonate în temeiul art. 172 C.proc.civ., împrejurare în raport de care Curtea face aplicarea art. 174 C.proc.civ. şi, întrucât nu sunt alte cereri de formulat şi nici alte probe de administrat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul, în susţinerea apelului.

Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

C U R T E A

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială la data de 17.07.2007, reclamanta S.C. Întreţinere N. a D. Ferate S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. H. T. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 221.146,72 lei, reprezentând c/val. prejudiciilor create ca urmare a nerespectării obligaţiilor de pază care îi reveneau prin contractul nr. 5/27.02.2006.

Prin sentinţa comercială nr. 9095/12.09.2008, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 27.02.2006 între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii de pază nr. 5, având ca obiect executarea de către pârâtă, cu personal propriu şi specializat, a serviciilor de pază la obiectivele reclamantei, situate în B,(...), sector 1, în condiţiile Legii nr. 333/2003. În continuare, instanţa de fond a mai constatat că reclamanta a susţinut că a suferit o serie de pagube, ca urmare a unor spargeri care au avut loc la unele obiective, după cum urmează: în noaptea de 3 spre 4 septembrie 2006, au fost sparte magazia atelierului electric şi biroul de mecanizare din incinta S.C. Întreţinere N. a D. Ferate S.A., aşa cum s-a reţinut prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi devizul nr. 148/20.09.2006, prejudiciul fiind de 17.158,20 lei; la data de 30.10.2006, a fost spartă magazia închiriată către S.C. F. TRANSPORT T. S.R.L., de unde au dispărut diverse maşini de lucru, potrivit actului nr. 2666/13.11.2006 al comisiei de inventariere, adresei nr. 2672/14.11.2006 către Poliţia de Transporturi Feroviare şi procesului-verbal de cercetare la faţa locului nr. (...)/16.11.2006, valoarea prejudiciului fiind în acest caz de 185.068 lei; la noaptea de 7 spre 8 noiembrie 2006, din hala mare de reparaţii, s-au sustras mai multe piese, acestea fiind menţionate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului nr. (...)/09.11.2006 şi devizul nr. 163/13.11.2006, valoarea prejudiciului fiind de 8.077,35 lei, iar la data de 13.11.2006, au fost sparte o serie de birouri, din care au fost sustrase trei unităţi centrale de calculator şi alte obiecte, acestea fiind identificate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului nr. (...)/13.11.2006 şi în devizul nr. 164/20.11.2006, valoarea totală a prejudiciului fiind de 10.843,17 lei.

Având în vedere procesele-verbale menţionate, Tribunalul a apreciat că, în condiţiile în care devizele emană de la reclamantă, nu a fost demonstrată valoarea prejudiciului, potrivit art. 1169 C.civ.

Au fost evocate clauzele cuprinse în cap. V pct. A lit. b) şi c) din contractul părţilor, dar şi prevederile art. 2 şi 4 din Legea nr. 333/2003 şi, constatând că probele nu relevă vinovăţia pârâtei în producerea actelor de sustragere, prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine culpa acesteia în neexecutarea obligaţiilor contractuale, corelate cu planul de pază şi prevederile Legii nr. 333/2003, reclamanta nedemonstrând nici existenţa, nici valoarea prejudiciului, astfel încât a respins cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. ÎNTREŢINERE N. A D. FERATE S.A. a declarat apel, solicitând schimbarea sa în tot, în sensul admiterii cererii aşa cum a fost formulată.

În motivare, apelanta a arătat că, în condiţiile în care procesele-verbale de cercetare la faţa locului sunt întocmite de către organele de poliţie şi semnate chiar şi de către reprezentanţii pârâtei, instanţa de fond a reţinut în mod eronat că nu ar fi fost demonstrată existenţa sau valoarea prejudiciului. Invocând prevederile art. 1169 şi 1170 C.civ., apelanta a susţinut că toate probele administrate relevă netăgăduit prejudiciul ce i-a fost creat, iar întocmirea devizelor este un aspect firesc, în condiţiile în care avea înregistrate în contabilitate piesele sustrase.

În altă ordine de idei, apelanta a arătat că, deşi prima instanţă a reţinut în mod corect prevederile cap. V pct. A lit. b) şi c) din contractul părţilor, nu a făcut şi aplicarea dispoziţiilor cuprinse în cap. III pct. A din contract, unde s-a stipulat că personalul de pază este direct răspunzător pentru paza şi integritatea obiectivelor, bunurilor şi valorilor încredinţate. Apelanta a precizat că spargerile au fost comise datorită neglijenţei manifestate de agenţii de pază în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

În al treilea rând, apelanta a subliniat că interpretarea art. 2 şi 4 din Legea nr. 333/2003 demonstrează că şi-a îndeplinit atribuţiile de luare a măsurilor de asigurare a pazei, tocmai prin angajarea unei firme de pază care să efectueze toate operaţiunile necesare pentru conservarea integrităţii patrimoniului încredinţat.

În ultimul rând, apelanta a apreciat că probele relevă vinovăţia intimatei, în producerea actelor de sustragere, neexecutarea contractului rezultând implicit din aspectele consemnate în procesele-verbale care au atestat că pătrunderea în spaţiile păzite s-a făcut cu mijloace ilegale. În acest context, au fost citate pasaje din procesele-verbale întocmite în datele de 04.09.2006, 30.10.2006 şi 13.11.2006, apelanta afirmând că repunerea la locul lor a lacătelor de la obiectivele sparte demonstrează că hoţii au avut concursul agenţilor de pază, care le-au deschis uşile. Totodată, a mai arătat că angajaţii intimatei au încurajat şi sprijinit realizarea spargerilor, deoarece, având în vedere volumul mare al bunurilor sustrase, acestea nu puteau fi scoase din unitate decât cu ajutorul unor mijloace auto, care nu aveau cum să intre şi să iasă decât trecând prin faţa postului de pază amplasat la intrarea în societate.

Aşa fiind, apelanta a apreciat că sunt întrunite cerinţele răspunderii civile contractuale, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului.

La data de 08.01.2009, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

Analizând actele dosarului, precum şi sentinţa atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reţine următoarele:

La data de 27.02.2006 între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii de pază nr. 5, având ca obiect executarea de către intimată, cu personal propriu şi specializat, a serviciilor de pază la obiectivele apelantei, situate în B,(...), sector 1, în condiţiile Legii nr. 333/2003.

Contractul a intrat în vigoare la data de 01.03.2006, urmând să se deruleze până la data de 28.02.2007, cu posibilitatea de a fi prelungit prin acordul de voinţă a ambelor părţi, prin încheierea unui act adiţional.

Apelanta a susţinut că a suferit o serie de pagube, în perioada de valabilitate a contractului, ca urmare a unor spargeri care au avut loc la unele obiective, după cum urmează:

În noaptea de 3 spre 4 septembrie 2006, au fost sparte două ateliere (cel electric şi magazia electrică) şi un birou al atelierului mecanizare din incinta S.C. Întreţinere N. a D. Ferate S.A., aşa cum s-a reţinut prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului.

La data de 30.10.2006, a fost spartă magazia închiriată către S.C. F. TRANSPORT T. S.R.L., de unde au dispărut diverse maşini de lucru, potrivit actului nr. 2666/13.11.2006 al comisiei de inventariere, adresei nr. 2672/14.11.2006 către Poliţia de Transporturi Feroviare şi procesului-verbal de cercetare la faţa locului nr. (...)/16.11.2006.

În noaptea de 7 spre 8 noiembrie 2006, din hala mare de reparaţii, s-au sustras mai multe piese, acestea fiind menţionate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului nr. (...)/09.11.2006.

La data de 13.11.2006, au fost sparte o serie de birouri, din care au fost sustrase trei unităţi centrale de calculator şi alte obiecte, acestea fiind identificate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului nr. (...)/13.11.2006.

E. emanate de la apelantă relevă că valoarea bunurilor care au fost sustrase se ridică la suma de 221.146,72 lei, sumă la plata căreia solicită ca intimata să fie obligată, prin angajarea răspunderii sale contractuale.

Prima instanţă a apreciat că, în condiţiile în care devizele emană de la reclamantă, nu a fost demonstrată valoarea prejudiciului, potrivit art. 1169 C.civ., însă Curtea subliniază că intimata nu administrat probe în contestarea nivelului astfel stabilit al prejudiciului.

Din examinarea clauzelor contractului, rezultă că obligaţiile pe care părţile şi le-au asumat sunt pe larg enumerate în capitolul V.

Apelanta a criticat considerentele primei instanţe, din care pare a rezulta că răspunderea pentru neluarea măsurilor de asigurare a pazei revine conducătorului unităţii beneficiare, iar Curtea reţine, în acord cu apelanta, că prin însăşi încheierea contractului, prevederile art. 2 din Legea nr. 333/2003 au fost respectate.

Pentru angajarea răspunderii contractuale a intimatei, trebuie însă verificată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, dar în primul rând trebuie stabilită natura juridică a obligaţiilor asumate de părţi.

Caracteristica obligaţiei asumate de către intimată nu constă într-o îndatorire precis determinată de a atinge un rezultat anume, ci în aceea de a depune toată diligenţa necesară pentru ca rezultatul dorit să se realizeze (paza şi protecţia patrimoniului încredinţat), respectiv ca rezultatul nedorit să nu se realizeze (eventualele spargeri).

Aşa fiind, producerea evenimentului nedorit (în speţă, spargerile evidenţiate în procesele-verbale de cercetare la faţa locului) nu implică, prin ea însăşi, o culpă a intimatei, ci revine apelantei sarcina de a dovedi în mod direct împrejurarea că intimata nu a depus, pentru evitarea producerii rezultatului nedorit, prudenţa şi diligenţa care erau obligatorii, astfel cum acestea au fost detaliate de părţi în contract şi în planul de pază.

Prin urmare, în cazul în care este vorba de o obligaţie de prudenţă, chiar născută din contract, Curtea subliniază că nu operează prezumţia de culpă derivată din art. 1082 C.civ.; dimpotrivă, dacă o astfel de obligaţie nu a fost executată sau a fost executată necorespunzător, revine creditorului sarcina de a proba culpa debitorului.

Condiţiile generale pentru angajarea răspunderii sunt existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul.

Dacă prejudiciul este cert şi nu a fost reparat încă (caracterul cert al prejudiciului presupunând că acesta este sigur, atât în privind existenţei, cât şi a posibilităţii de evaluare), dacă este, de asemenea, evidentă atât săvârşirea – nu neapărat de către intimată – a unei fapte ilicite, cât şi a legăturii de cauzalitate între aceasta şi prejudiciu, Curtea constată că apelanta nu a dovedit culpa intimatei în producerea faptei ilicite.

Astfel, deşi apelanta a afirmat că spargerile au fost comise datorită neglijenţei manifestate de agenţii de pază în exercitarea atribuţiilor de serviciu, probele nu confirmă o asemenea susţinere.

După cum rezultă din capitolul V lit. A din contract, intimata s-a obligat să realizeze dispozitivul de pază cu personal specializat, să repartizeze agenţii de pază, să asigure paza obiectivelor conform consemnelor, să asigure instruirea specifică a agenţilor de pază pentru îndeplinirea eficientă a atribuţiilor de serviciu, să conlucreze cu personalul apelantei, pentru rezolvarea unor situaţii deosebite care ar fi putut să apară, să informeze în timp util conducerea apelantei, despre toate evenimentele produse în timpul serviciului de pază, precum şi despre măsurile luate, să instruiască agenţii de pază ca bunurile sustrase din obiectivul păzit, descoperite de personalul de pază, să fie predate apelantei, pe bază de proces-verbal, iar făptuitorii să fie deferiţi organelor de poliţie, să doteze personalul de pază cu mijloace tehnice de comunicare şi de autoapărare, să preia, pe bază de proces-verbal, spaţiile în care se află valorile păzite, încuiate, sigilate şi să le predea în aceleaşi condiţii la terminarea turei de serviciu, reprezentantului apelantei, să ţină legătura cu organele de poliţie din zonă pentru rezolvarea operativă a situaţiilor care ar necesita intervenţia acestora, să păstreze secretul profesional asupra datelor şi informaţiilor de care ar fi luat cunoştinţă cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

În condiţiile lit. l) a aceluiaşi capitol, intimata s-a obligat să o despăgubească pe apelantă, dacă din cercetările efectuate de o comisie mixtă a părţilor contractante sau de către organele de urmărire penală, ar rezulta vinovăţia agenţilor săi de pază, în cazul producerii unor pagube materiale, prin săvârşirea de infracţiuni.

Părţile au stabilit şi cauzele de exonerare de răspundere pentru intimată, ele fiind fapta apelantei înseşi, cea a unui terţ, cazul fortuit şi forţa majoră.

Modalitatea concretă în care intimata urma să-şi desfăşoare activitatea este prezentată în planul de pază (filele 10-13 din dosarul de fond).

Apelanta a citat pasaje din procesele-verbale întocmite în datele de 04.09.2006, 30.10.2006 şi 13.11.2006, potrivit cărora „uşa magaziei era închisă, având aplicate trei lacăte care păreau intacte, dar la controlul acestora s-a constatat că erau desfăcute prin forţare cu un obiect contondent”, „lacătul din partea de jos prezintă urme de forţare şi a fost găsit deschis. M. ce asigură partea mediană a uşii de acces prezintă o ruptură în corp, la nivelul sistemului de blocare”, „uşa este din lemn, care prezintă urme de efracţie în dreptul yalei cu un corp dur şi a fost găsită întredeschisă”, apreciind că însăşi folosirea de către autorii spargerilor a unor mijloace ilegale probează vinovăţia intimatei, însă Curtea înlătură o asemenea susţinere, de vreme ce în mod evident pătrunderea prin efracţie presupune adoptarea de către făptuitori a unor mijloace situate în afara legii.

Aşa fiind, apreciind că probele administrate nu sunt de natură să formeze convingerea Curţii asupra vinovăţiei intimatei în producerea faptei ilicite – care pare a fi fost produsă de un terţ, aspect de natură să o exonereze de răspundere pe intimată, a cărei complicitate la producerea faptului ilicit nu a fost probată cu certitudine –, motivele de apel nu justifică o schimbare a sentinţei atacate în sensul urmărit de apelantă, astfel că, în temeiul art. 296 C.proc.civ., apelul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta S.C. ÎNTREŢINERE N. A D. FERATE S.A., cu sediul în B,(...), sector 1, împotriva sentinţei comerciale nr. 9095/12.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata S.C. E. H. T. S.R.L., cu sediul în B,(...), sector 6.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16.03.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Red. Jud. C.M./4 ex./30.03.2009

Jud. fond – B. S.

T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială