Despagubiri leasing. Prescriptie.

Sentința nr. 05/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 12027/2015

ROMÂNIA

DOSAR NR._

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința publică de la 05.10.2015

Instanța constituită din:

Președinte – C. P.

Grefier – M. maria pană

Pe rol se află pronunțarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta . SRL prin lichidator judiciar PRIME INSOLV PRACTICE SPRL în contradictoriu cu pârâta L. E., având ca obiect reziliere contract.

Dezbaterile și cuvântul asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea la data de 21.09.2015 și 05.10.2015.

INSTANȚA,

Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 13.01.2015, reclamanta PRIME INSOLV PRACTICE SPRL în calitate de lichidator judiciar al . SRL a chemat în judecată pârâta L. E., solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța:

- să constate intervenită rezilierea contractului de leasing financiar nr. 23/01.10.2008 încheiat între L. E. și . IFN SA, în prezent . SRL, în faliment;

- să dispună obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 46.337 lei în contul debitoarei falite deschis la BRD Sucursala G. – nr. cont_ 190 SV_ reprezentând contravaloare rate leasing neachitate, conform contractului de leasing financiar nr. 23/01.10.2008.

În fapt, a arătat reclamanta, la data de 01.10.2008 între . SA (devenită ulterior societate cu răspundere limitată) în calitate de locator și L. E. în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 23/01.10.2008, obiectul contractului fiind finanțarea de către locator a echipamentului – autoturism Volkswagen Polo, . WVWZZZ9Y062824 și transmiterea dreptului de posesie și folosință către utilizator în schimbul plății avansului și a ratelor de leasing, în conformitate cu legislația în vigoare și cu prevederile contractului. Conform cap. 2 din contract, valoarea inițială a echipamentului era de 9.520,17 euro, valoarea finanțată de locator era de 10.196,01 euro, iar dobânda la valoarea finanțată era de 9 % pe an. Conform art. 10.1 și 10.2 din contract, locatorul își rezervă dreptul să rezilieze contractul unilateral în orice moment, printr-o notificare (scrisoare de reziliere) în cazul în care acesta nu își respectă total/parțial obligațiile asumate prin contract (obligația de plată aratelor). Potrivit art. 3.1. din contract, utilizatorul avea obligația de a plăti avansul, ratele și valoare a reziduală, conform graficului de rambursare prevăzut în anexa 1. Astfel cum rezultă din fișa cont client, ultima încasare s-a înregistrat în data de 21.10.2009. În cazul rezilierii contractului de către locator, utilizatorul are obligația de a restitui echipamentul la locul indicat de locator prin scrisoarea de reziliere în termen de 3 zile de la primirea acesteia. Potrivit dispozițiilor art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar dacă debitorul nu își execută obligația pe care și-a asumat-o, creditorul este în drept să ceară rezilierea contractului. Înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură facultatea creditorului de a cere executarea silită a contractului și de a nu ajunge la rezoluțiune. Potrivit dispozițiilor contractuale, rezilierea se face fără somație, fără notificare și fără îndeplinirea vreunei alte formalități.

A menționat reclamanta faptul că bunul ce a format obiectul contractului de leasing a fost recuperat în data de 17.03.2012, astfel cum rezultă din procesul verbal de predare primire nr. 01/17.03.2012.

Solicită reclamanta a constata că și rezilierea contractului de leasing a intervenit tot la data de 17.03.2012, pârâta având obligația ca în termen de 3 zile să procedeze la achitarea sumei de 46.337 lei (din care,_ lei rate neachitate și 8070 lei rate nefacturate) datorate cu titlu de daune interese. Potrivit dispozițiilor art. 15 din OG 51/2007 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing și art. 1069 și 1970 Cod civil, dacă utilizatorul nu își respectă obligația de a achita rata de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul. Suma de 46.337 lei reprezintă daune interese, respectiv contravaloarea ratelor de leasing ce urmau a fi plătite de la data ultimei scadențe și până la sfârșitul contractului de leasing.

Chiar și în situația în care se apreciază că rezilierea contractului de leasing ar fi intervenit anterior datei predării mașinii ce a format obiectul contractului, solicită reclamanta a avea în vedere că ultima încasare a avut loc la data de 21.10.2009, iar autoturismul a fost predat la 17.03.2012, deci înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data ultimei plăți și că predarea autoturismului reprezintă o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 16 din Decretul 167/1958, aplicabil în speță, Având în vedere că pârâta nu a dat curs solicitării de a achita sumele restante și ținând seama de clauzele contractului de leasing financiar, conform cărora rezilierea se face fără somație, notificare și fără îndeplinirea vreunei formalități de reziliere, solicită reclamanta a constata intervenită rezilierea contractului de leasing financiar, conform cărora rezilierea se face fără somație, notificare și fără îndeplinirea vreunei formalități de reziliere, solicită a constata intervenită rezilierea contractului de leasing financiar nr. 23/01.10.2008 și,în consecință, obligarea pârâtei la plata sumei de 46.337 în contul debitoarei falite, reprezentând contravaloare rate leasing neachitate.

În drept, reclamanta a precizat ca temei juridic al cererii prevederile contractului de leasing, OG 51/2007, art. 1069, art. 1070 și art. 1073 Cod civil.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul dispozițiilor art. 77 din Legea 85/2006.

Pârâta a fost legal citată, a formulat întâmpinare la data de 14 mai 2015 (fila 82) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A invocat pârâta excepția lipsei calității procesuale active a lichidatorului judiciar al pârâtei, arătând că potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea 85/2006, atribuțiile lichidatorului constau printre altele și în „urmărirea încasării creanțelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri, sau de sume d e bani, efectuat de acesta, înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanțelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocați”. Potrivit textului de lege citat, aplicabil în prezenta cauză, calitatea procesuală activă în astfel de cereri o are debitorul, societatea în procedura insolvenței, și nu lichidatorul judiciar, cum greșit s-a formulat prezenta cerere. Lichidatorul are calitatea de a formula astfel de cereri în numele și pentru debitorul aflat în stare de insolvență și nu în nume propriu. Lichidatorul urmărește și caută să recupereze creanțele debitorului în insolvență, dar numai în numele și pentru acesta și nu în nume propriu. Față de această observație, solicită a respinge acțiune a ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

A invocat pârâta excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că, potrivit art. 3.5. din contractul de leasing, neplata ratei de leasing într-un interval de 15 zile de la data emiterii facturii, locatorul va aplica utilizatorului penalități de întârziere în cuantum de 0,15 % pe zi calendaristică de întârziere, din suma neachitată la scadență, dar nu mai mult de 30 de zile. Cu 5 zile înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, locatorul va notifica în scris utilizatorul privind rezilierea contractului, printr-o scrisoare de reziliere. După această ultimă dată, contractul se reziliază,cu obligația utilizatorului de a plăti locatorului rata neplătită împreună cu penalitățile de întârziere. Sumele deja plătite până la acea dată nu vor fi returnate de către locator, utilizatorului, iar echipamentul se va restitui locatorului pe cheltuiala utilizatorului.

Conform contractului, a învederat pârâta, „rezilierea se face fără somație, notificare, fără intervenția instanței judecătorești și fără îndeplinirea altei formalități legale de reziliere”. Potrivit clauzei contractuale, a efectuat ultima plată la data de 21.10.2009, iar începând cu factura următoare, respectiv cea din 30.11.2009, a încetat plățile, situație care atrage incidența clauzei contractuale citate, care stabilește că după 30 de zile, prin neefectuarea plății, contractul a fost reziliat fără somație, notificare, și fără intervenția instanței judecătorești, sau îndeplinirea altei formalități legale de reziliere. De la acea dată, 30.12.2009, curge termenul de prescripție al dreptului la acțiune, chiar dacă bunul s-ar fi predat sau nu.

Așa cum susține reclamanta, a învederat pârâta, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Decretul 167/1958, potrivit căruia, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani. Cum dreptul la acțiune s-a născut în decembrie 2009, acesta s-a prescris în decembrie 2012, prezenta cerere fiind formulată peste acest termen.

În condițiile respingerii apărărilor sale, pârâta solicită a observa mențiunile din art. 12.1. din contract, potrivit cărora litigiile ce se vor naște în derularea contractului se vor rezolva pe cale amiabilă, iar în caz contrar vor fi de competența Judecătoriei G., aceasta fiind voința părților, clauză în temeiul căreia solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..

Asupra fondului, pârâta a arătat faptul că a încheiat cu . SRL contractul de leasing financiar nr 23/01.10.2008. A respectat întrutotul clauzele contractuale până în luna noiembrie 2009 când din cauza unor probleme cu serviciul a fost pusă în imposibilitate de a mai achita ratele contractuale. A ținut însă permanent legătura cu societatea de leasing, a anunțat societății d e leasing imposibilitatea achitării ratelor și i-a solicitat să îi comunice prin scrisoare locul de predare a bunului care constituie obiect al contractului precum și contravaloarea sumelor necesare predării. A fost amânată permanent sub diferite motive, deși în decembrie 2009 contractul s-a reziliat de drept, potrivit clauzelor convenite prin contract. De la data la care a considerat că s-a reziliat contractul, a pus autoturismul la dispoziția societății de leasing, însă, aceasta nu l-a ridicat și nici nu i-a comunicat locul d e predare. Este adevărat că predarea s-a făcut la data de 17.03.2012, dar aceasta nu din culpa sa, ci din culpa societății de leasing, care a refuzat să se conformeze dispozițiilor din contract.

În situația în care ar fi refuzat restituirea bunului către societatea de leasing, potrivit art. 10.3 din contract, a precizat pârâta, locatorul avea posibilitatea de a recupera bunul, însă reclamanta nu a valorificat nici această clauză, ceea ce denotă intenția locatorului de a nesocoti contractul, de a nu se supune dispozițiilor acestuia. Potrivit art. 35 din contract, care definește momentul rezilierii contractului, îi revenea numai obligația de a achita locatorului rata neplătită,împreună cu penalitățile de întârziere.

Solicită pârâta a reține faptul că a predat autoturismul din proprie inițiativă, într-o benzinărie, firma nemaiavând sediu, iar plățile le-a efectuat acasă la administratorul firmei.

În drept, pârâta a precizat ca temei de drept al întâmpinării dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare la data de 03.06.2015 (fila 92 din dosar) prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a instanței, arătând că, în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, reclamantul are posibilitatea de a alege între instanța de drept comun și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligației, în speță, alegerea competenței este făcută cu respectarea dispozițiilor legale și, pe de altă parte, pârâta nu justifică nici un interes în invocarea excepției necompetenței teritoriale.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, reclamanta a solicitat respingerea, arătând că, bunul ce a format obiectul contractului de leasing a fost recuperat în data de 17.03.2012, astfel cum rezultă din procesul verbal de predare primire nr. 01/17.03.2012. Solicită a constata totodată că rezilierea contractului de leasing a intervenit la data de 17.03.2012, pârâta având obligația ca în termen de 3 zile să procedeze la achitarea sumei de 46.337 lei datorate cu titlu de daune interese. Potrivit dispozițiilor art. 15 din OG 51/2007 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing și art. 1069 ȘI ART. 1070 Cod civil, dacă utilizatorul nu își respectă obligația de a achita rata de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul. Suma de 46.337 lei reprezintă daune interese, respectiv contravaloarea ratelor de leasing ce urmau a fi plătite de la data ultimei scadente și până la sfârșitul contractului de leasing.

Chiar și în situația în care se va aprecia că rezilierea contractului de leasing ar fi intervenit anterior datei predării mașinii ce a format obiectul contractului, solicită a avea în vedere ultima încasare care s-a făcut la data de 21.10.2009, că autoturismul a fost predat la data de 17.03.2012, deci înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data ultimei plăți și că predarea autoturismului reprezintă o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, în sensul prevăzut de art. 16 din Decretul 167/1958, aplicabil în speță.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă prin întâmpinare, solicită respingerea întrucât din coroborarea dispozițiilor art. 37 Cod procedură civilă cu art. 25 lit. g din Legea 85/2006, de unde rezultă că după data intrării în faliment, legea recunoaște lichidatorului judiciar legitimare procesuală activă în vederea formulării acțiunii în pretenții pentru încasarea creanțelor debitoarei falite.

Referitor la apărările formulate de pârâtă privind fondul cauzei, solicită a fi respinse ca neîntemeiate, nefiind dovedite.

În probațiune, părțile au propus proba cu înscrisuri, admisă de instanță, apreciată ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cererii.

În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar în copie: contract de leasing financiar nr. 23/01.10.2008, fișa de cont client, grafic de rambursare, notificare, încheiere desemnare lichidator judiciar, situație contract pentru recuperare creanțe, facturi fiscale, proces verbal de predare primire nr. 01/17.03.2012, declarație pârâtă datată 02.04.2012.

La termenul de judecată din 07.09.2015 pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a lichidatorului judiciar, respinsă de instanță ca neîntemeiată.

Analizând materialul probator administrat, cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtă, instanța reține următoarea situație:

La data de 01.10.2008, între . SA (devenită ulterior societate cu răspundere limitată, vezi fila 36) în calitate de locator și L. E. în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 23/01.10.2008, pe o perioadă de 48 de luni, respectiv de la 30.11.2008 până la 30.10.2012, obiectul contractului fiind finanțarea de către locator a echipamentului – autoturism Volkswagen Polo, . WVWZZZ9Y062824 și transmiterea dreptului de posesie și folosință către utilizator în schimbul plății avansului și a ratelor de leasing, în conformitate cu legislația în vigoare și cu prevederile contractului(filele 20-28).

Conform cap. 2 din contract, valoarea inițială a echipamentului era de 9.520,17 euro, valoarea finanțată de locator era de 10.196,01 euro, iar dobânda la valoarea finanțată era de 9 % pe an.

Potrivit art. 3.1. din contract, pârâta, în calitate utilizator, avea obligația de a plăti avansul, ratele și valoare a reziduală, conform graficului de rambursare prevăzut în anexa 1 la contract (filele 27-28).

Astfel cum rezultă din fișa cont client (filele 17-18), ultima încasare s-a înregistrat în data de 21.10.2009.

Conform procesului verbal încheiat între părți (filele 29-30) pârâta a predat bunul către locator la data de 17.03.2012.

Din declarația dată de pârâtă, datată 02.04.2012, rezultă că a primit facturile emise de reclamantă în baza contractului de leasing nr. 23/01.10.2008, până în luna martie 2012 (filele 38-72).

Conform sentinței comerciale nr. 27/2013 din data de 30 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul G. SINDIC în dosarul_, definitivă, s-a dispus trecerea debitorului . în procedură de faliment și desemnarea lichidatorului judiciar PRIME INSOLV PRACTICE IPURL București.

La data de 30.06.2014 PRIME INSOLV PRACTICE SPRL - reclamantă în cauză, în calitate de lichidator judiciar al . SRL a emis o notificare către pârâtă (fără dovadă de comunicare), cu privire la recuperarea creanței în cuantum de 46.337 lei, obiect al litigiului acesta.

În drept, sunt aplicabile în speță dispozițiile Codului civil din 1864, având în vedere dispozițiile art. 6 alin. 2 – aplicarea în timp a legii civile din Noul Cod Civil.

În ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile excepției prescripției dreptului la acțiune, conform art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale ce le-au instituit. Or, având în vedere că dreptul de creanță al reclamantei cu privire la ratele precizate mai sus s-au născut înainte de . noului Cod Civil, aplicabile în speță sunt dispozițiile Decretului nr. 167/1958.

Potrivit art. 1 din acest decret, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar conform art. 3, coroborat cu art. 7 alin. 1, termenul prescripției este de 3 ani, care începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței, 13.01.2015, în temeiul dispozițiilor art. 24 din Legea 134/2010 sunt aplicabile dispozițiile noului Cod de procedură civilă.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei – lichidator judiciar la creditoarei în faliment, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța constată că este neîntemeiată și o respinge având în vedere art. 37 Cod de procedură civilă și art. 64 lit. g din Legea nr. 85/2014 care conferă lichidatorului legitimare procesuală activă.

Conform art. 1. - (1) din OG 51/1997 contractul de leasing este acel contract în temeiul căruia o parte denumită finanțator, transmite pentru o perioadă determinată de timp dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este sau pe care îl va produce ori îl va achiziționa de la un terț furnizor, unei alte părți, denumită utilizator, în schimbul plății periodice a unei sume de bani, denumită rată de leasing, cu respectarea dreptului utilizatorului de a opta pentru cumpărarea bunului, restituirea sa ori continuarea folosirii acestuia.

Astfel, contractul de leasing este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, consensual, cu executare succesivă, translativ al dreptului de folosință, executoriu.

Art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 dispune: „contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii”. Calitatea de titlu executoriu a contractului de leasing conferă finanțatorului dreptul de a proceda la executarea silită împotriva utilizatorului fără să fie necesară parcurgerea unui litigiu în acest sens.

Rezilierea este o sancțiune care constă în desființarea, cu efecte pentru viitor a unui contract sinalagmatic cu executare succesivă, în cazul în care o parte nu-și îndeplinește, în mod culpabil obligațiile. Ca efect al rezilierii, efectele viitoare ale contractului încetează, fără însă ca aceasta să aibă vreo influență asupra a tot ceea ce s-a executat până atunci.

Rezilierea, nu operează de drept ci are caracter judiciar, cu excepția acelor clauze contractuale exprese (speciale), numite pacte comisorii care pot să reducă sau să înlăture rolul instanței de judecata în pronunțarea sau rezilierii.

Pactul comisoriu de gradul IV este acea clauză contractuală în care părțile prevăd că în cazul neexecutării obligațiilor, contractul se desființează de plin drept, fără punerea în întârziere a debitorului. Instanța nu poate decât să constate rezilierea.

În speță, conform art. 3.5. din contract, „În caz de neplată a ratei de leasing într-un interval de 15 zile de la data emiterii facturii, locatorul va aplica utilizatorului penalități de întârziere de 0,15 % pe zi calendaristică de întârziere, din suma neachitată la scadență, dar nu mai mult de 30 (treizeci) de zile. Cu 5 (cinci) zile înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, locatorul va notifica în scris utilizatorul privind rezilierea contractului printr-o scrisoare de reziliere. După această ultimă dată contractul se reziliază, cu obligația utilizatorului de a plăti locatorului rata neplătită împreună cu penalitățile de întârziere. Sumele deja plătite până la această dată nu vor fi returnate de către locator utilizatorului, iar echipamentul se va restitui locatorului pe cheltuiala utilizatorului. Rezilierea se face fără somație, notificare, fără intervenția instanței judecătorești și fără îndeplinirea altei formalități legale de reziliere”.

De asemenea, conform art. 10.1 și 10.2 din contract, locatorul și-a rezervă dreptul să rezilieze contractul unilateral în orice moment, printr-o notificare (scrisoare de reziliere) fără despăgubiri către utilizator, în caz de insolvabilitate, faliment, încetare de plăți din partea utilizatorului; în cazul în care utilizatorul solicită și începe procedura de lichidare sau autolichidare; în cazul în care utilizatorul nu-și respectă total sau parțial obligațiile contractuale (respectiv plata ratelor).

În cazul rezilierii contractului de către locator, utilizatorul are obligația de a restitui echipamentul la locul indicat de locator prin scrisoarea de reziliere în termen de 3 zile de la primirea acesteia.

Din modul de redactare imprecisă a clauzelor prevăzute la art. 3.5 și capitolul 10 din contract, rezultă necesitatea interpretării contractului, ținând seama de voința reală a părților, pentru a se determina înțelesul exact al clauzelor și respectiv forța obligatorie a acestuia.

Astfel, din interpretarea coordonată a clauzelor contractului conform art. 982 cod civil și interpretarea clauzelor îndoielnice în folosul celui care s-a obligat, în temeiul art. 983 Cod civil (in dubio pro reo) rezultă că, prin contractul 23/2008, părțile au stabilit prin art. 3.5 o clauză referitoare la desființarea contractului în caz de neexecutare culpabilă a obligației asumate de către pârâtă, respectiv un pact comisoriu de grad IV, prevăzând în mod expres obligațiile a căror neexecutare atrage rezoluțiunea contractului, respectiv, neplata ratei de leasing într-un interval de 15 zile de la emiterea facturii, cu posibilitatea de a aplica penalități de întârziere de 0,15 % pe zi, dar nu mai mult de 30 de zile, caz referitor la care părțile au convenit ca „rezilierea se face fără somație, notificare, fără intervenția instanței judecătorești și fără îndeplinirea altei formalități legale de reziliere”.

Pactul comisoriu care poate fi invocat numai de către creditorul acestei obligații (în speță, reclamanta) iar nu și de către cel culpabil de neexecutare. De asemenea,se reține că, partea îndreptățită poate opta între rezoluțiune și obligarea debitorului la executare.

Totodată, prin capitolul 10 din contract, părțile au prevăzut și alte cazuri de reziliere unilaterală a contractului, de către locator, între care și cazul în care utilizatorul nu își respectă total sau parțial obligațiile contractuale asumate, clauză care, pentru a opera este necesară transmiterea de către locator utilizatorului a unei scrisori de reziliere, în condițiile prevăzute la art. 3.5. din contract, cu indicarea locului de predare a bunului, posibilitate pe care reclamanta nu a valorificat-o până la încheierea duratei contractului, deși pârâta nu a mai achitat ratele considerând contractul reziliat, în temeiul art. 3.5, nu a notificat intenția de reziliere și locul predării bunului .

La rândul său, pârâta, nu a mai achitat ratele, a solicitat fără rezultat preluarea bunului de către locator.

Având în vedere cele ce preced, în cazul de față, fiind îndeplinite condițiile legii, neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate de utilizator prin contract, respectiv, de a achita la scadență contravaloarea ratelor, cât și incidența clauzei contractuale speciale de reziliere (pact comisoriu de gradul IV), instanța constată întemeiată cererea, va constata reziliat contractul de leasing financiar nr. 23/01.10.2008 încheiat între părți, rezilierea a intervenit în data de 29.12.2009, având în vedere art. 3.5 din contractul părților și data ultimei plăți efectuate de pârâtă, 21.10.2009.

Se reține că la data rezilierii contractului, locatorul cunoștea atât valoarea pagubei, constând în rata neachitată și penalitățile de întârziere contractuale.

Prin urmare, începând cu data rezilierii contractului, locatorul avea posibilitatea executării silite a debitelor restante până în acel moment și preluării bunului, fără a mai avea temei contractual de a emite facturi fiscale privind ratele prevăzute în graficul de rambursare.

În temeiul dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul 167/1958, având în vedere data rezilierii contractului, 29.12.2009 și data înregistrării cererii pe rolul instanței, 13.01.2015, instanța constată întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune.

Faptul că predarea bunului ce a constituit obiect al contractului s-a realizat în data de 17.03.2012, după data rezilierii contractului în condițiile arătate, nu reprezintă o recunoaștere de către pârâtă a pretențiilor reclamantei în condițiile art. 16 din Decretul 167/1958, aceasta contestând prin apărările formulate obligația de plată și în condițiile în care predarea bunului către locator s-a realizat cu întârziere din culpa locatorului.

Pentru considerentele arătate, va respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, va admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, cu consecința respingerii cererii având ca obiect pretenții, constatând prescris dreptul la acțiune, va admite în parte cererea formulată, va constata reziliat contractul de leasing financiar nr. 23/01.10.2008 încheiat între . IFN SA în calitate de locator și pârâta L. E. în calitate de utilizator, în data de 29.12.2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.

Respinge cererea având ca obiect pretenții, constatând prescris dreptul la acțiune.

Admite în parte cererea formulată de reclamanta . SRL prin lichidator judiciar PRIME INSOLV PRACTICE SPRL cu sediul în București, sector 2, .. 40, parter, . ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA M. și Asociații cu sediul în București, sector 3, ., parter în contradictoriu cu pârâta L. E. CNP_ cu domiciliul în București, sector 4, Șoseaua Giurgiului nr. 58-70, ., .> Constată reziliat contractul de leasing financiar nr. 23/01.10.2008 încheiat între . IFN SA în calitate de locator și pârâta L. E. în calitate de utilizator, în data de 29.12.2009.

Prezenta hotărâre poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul București. Cererea de apel se depune la Judecătoria sector 4 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

C. P. M. M. P.

Red Jud. PC

Tehnored. MMP/ 4 ex./

Detalii: http://legeaz.net/spete-drept-comercial-judecatoria-sectorul-4-bucuresti-2016/reziliere-contract-sentinta-05-05-10-2015-g4j