Denuntarea unilaterala nelegala da nastere la despagubiri

Tribunalul COVASNA Decizie nr. 260/A din data de 02.06.2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 260/A

Ședința publică de la 2 iunie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : …………

JUDECĂTOR : ………….

GREFIER : ……………..

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil formulat de pârâta Fabrica de lapte .... S.A. împotriva sentinței civile nr. .... din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. .......... în contradictoriu cu intimata SC M. F. SRL (fostă I. & E. SRL), având ca obiect pretenții.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în temeiul art. 396 alin. (1) Cod procedură civilă în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data 19 mai 2015, când având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26 mai 2015 și respectiv pentru data de astăzi, 2 iunie 2015.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de față, constată:

Prin sentința civilă nr. ..... din 13 noiembrie 2014, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanta S.C. ......... S.R.L. (fosta S.C. ………. S.R.L.) cu sediul în ……….., în contradictoriu cu pârâta S.C. Fabrica de Lapte ... S.A. (fosta S.C. …. S.A.) cu sediul în …………, punct de lucru Hălchiu, ………., județul Brașov și a obligat pârâta să plătească următoarele sume:

- 4.303,11 lei reprezentând contravaloare factură nr.19/30.04.2012;

- 4.400,27 lei fără TVA și 71.635,5 lei reprezentând despăgubiri.

A respins celelalte pretenții, ca neîntemeiate.

A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli parțiale de judecată, în sumă de 6.102,44 lei total, din care 3.350 lei - onorariu avocațial și 2.752,44 lei - taxă judiciară de timbru.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Părțile au încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 25/20.04.2012, prin care reclamanta vânzătoare - proprietar de animale și producător de lapte, se obliga să vândă pârâtei cumpărătoare - procesator de lapte, în exclusivitate, întreaga cantitate de lapte produsă de animalele sale zilnic, respectiv, cantitatea de 2.700 litri lapte/zi, cu o variație de 10%.

Reclamanta avea obligația să vândă cumpărătoarei numai lapte de bună calitate, respectiv, acesta trebuia să îndeplinească următoarele condițiile: grăsimea de 3,5%, proteina de 3,2%, densitate 1,029 și aciditate de 16 T, antibiotice - absent, test mastită - negativ. Pentru produsele livrate în acești parametri de calitate s-a stabilit un preț de 1,25 lei/l de lapte colectat, pe care pârâta se obliga să-l plătească reclamantei - art. 4 alin. 1 din contract; părțile stabilind totodată, în art. 5 alin. 1 din contract - în cazul în care parametrii de calitate ai laptelui descriși la art. 3 cresc, cumpărătoarea va crește prețul în funcție de unitatea de grăsime (0,1%) și proteină (0,1%), cu 0,018 lei/l pentru o unitate de grăsime în plus și cu 0,020 lei/l pentru o unitate de proteină în plus.

De asemenea, s-a prevăzut că vânzătoarea avea dreptul "să rezilieze contractul unilateral și fără vreo altă formalitate, în cazul în care la renegociere există neînțelegeri legate de clauzele contractuale"; - art. 7 alin. 2 din contract.

Acest drept de reziliere (unilateral și fără vreo altă formalitate) cumpărătoarea îl avea doar "în cazul în care constata falsificarea laptelui"; cu solicitarea de despăgubiri potrivit art. 5 alin. 3 din contract.

Parametrii de calitate prevăzuți în contract sunt în conformitate cu normele U.E. (Regulamentului (CE) al Parlamentului European și al Consiliului nr. 853/2004 privind regulile specifice de igienă ale alimentelor), însă părțile nu au prevăzut în contract modalitatea prin care se vor stabili și controla acești parametrii tehnici de calitate - metode specifice, nu au indicat laboratorul agreat de părți, tehnicile de recoltare a probelor de lapte și analiză fizico-chimică și bacteriologică la recepția laptelui crud și altele relevante în stabilirea parametrilor specifici de calitate, lipsind de conținut obligația asumată de pârâtă de a plăti un preț mai mare în cazul creșterii parametrilor de calitate; vânzătorul de lapte neputând demonstra, în limitele contractului, buna sa credință în livrarea laptelui la parametrii contractați, pârâta cumpărătoare având oricând posibilitatea de a invoca critici cu privire la acestea, fapt ce o situează pe aceasta pe o poziție dominantă în derularea contractului.

Pentru a face dovada bunei sale credințe în executarea contractului, reclamanta a depus centralizatoarele, pe luna aprilie 2012 (până la data de 19.04.2012 inclusiv, a livrat laptele produs altei societăți de același profil) și luna mai 2012, care fac dovada că și-a îndeplinit obligațiile din contract, de livrare zilnică a cantităților de lapte în parametrii contractați către pârâtă (f. 25, 16), împrejurare necontestată de altfel de pârâtă, aceasta înțelegând să obiecteze doar cu privire la parametrii de calitate, aspect neprevăzut expres în contract și care, practic, a generat și neînțelegerile de la începutul derulării contractului.

Față de lipsa clauzei contractuale privind modalitatea în care se va face analiza parametrilor laptelui vândut și întrucât valorile recunoscute erau altele decât cele afirmate de reclamantă ca fiind reale, aceasta a comunicat pârâtei, cu adresa nr. 60/16.05.2012, pentru a se evita pe viitor eventualele neconcordanțe, că "analiza laptelui să se facă la recepția acestuia în fermă, cu ECOMILK (sau prin altă metodă agreată de părți).

Pârâta a recunoscut că a agreat cele propuse de reclamantă și, deși nu a făcut dovada că ar fi stabilit cu reclamanta ca analizele să se facă de un "laborator partener"; (nefiind depusă dovada vreunei astfel de colaborări), susține că doar acestea puteau fi exclusiv relevante în cauză, fapt ce nu a putut fi primit de prima instanță, întrucât erau doar simple afirmații, care nu au făcut dovada bunei credințe a pârâtei în derularea contractului, nefiind depus nici un rezultat al vreunei analize efectuate de un laborator atestat agreat de aceasta, pentru a se face dovada contrară a celor susținute de reclamantă.

Cu privire la îndeplinirea parametrilor de calitate ai laptelui livrat, reclamanta a făcut dovada, prin buletinele de analiză depuse și comunicate pârâtei în timpul executării obligațiilor contractuale, respectiv, proba de lapte din 25.04.2012 - buletin de analiză nr. 969/02.05.2012 SC …..SRL - Laborator acreditar RENAR pentru controlul alimentelor și furajelor și proba de lapte din 10.05.2012 - buletin nr. 1068/14.05.2012, că probele de lapte au fost recoltate în prezența delegatului pârâtei, care efectua transportul laptelui către pârâtă, astfel cum rezultă din procesele-verbale de recoltare semnate de acesta și depuse la dosar.

Cu toate acestea, prin adresa nr. 1668/22.05.2012, pârâta a adus la cunoștința reclamantei că nu recunoaște și nu acceptă la plată factura AGR nr. 19/30.04.2012 pentru suma de 4.303,11 lei, inclusiv TVA, apreciind că nu este datorată, menționând că singurele analize pentru recalcularea prețului pentru laptele livrat sunt cele care se efectuează la laboratorul partener (nu se indică care anume), iar alte analize nu prezintă relevanță pentru aceasta și arătând că, în cazul în care reclamanta nu este de acord să respecte dispozițiile contractuale, constată colaborarea imposibilă și, în temeiul art. 1321 Cod civil, informează reclamanta că denunță unilateral contractul începând cu data de 01.06.2012.

Analizând clauzele contractului, instanța a reținut că pârâta avea dreptul la rezilierea contractului doar în cazul în care constata falsificarea laptelui, cu dreptul de a solicita despăgubiri, potrivit art. 5 alin. 3 din contract, alte clauze de încetare a contractului nefiind prevăzute în contract în beneficiul său.

Prin adresa de denunțare a contractului, pârâta a arătat că denunță unilateral contractul deoarece reclamanta nu respectă clauzele contractuale, apreciind aceasta întrucât reclamanta, prin emiterea facturii nr. 19/30.04.2012, a pretins să i se plătească de către pârâtă prețul real al laptelui livrat (față de parametrii superiori) și nu pentru că nu și-ar fi respectat (îndeplinit) vreo obligație contractuală.

Potrivit dispozițiilor art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar acesta încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege; potrivit dispozițiilor art. 1271, părțile sunt ținute să execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă.

Emiterea facturii nr. 19/30.04.2012 cu suma de 4.303,11 lei de către reclamantă, pentru diferența de preț dintre prețul plătit și cel datorat față de parametrii de calitate superiori, s-a apreciat că nu este de natură să poată fi caracterizată excesiv de oneroasă pentru a nu fi executată de pârâtă, întrucât se fundamentează pe contractul sinalagmatic al părților și buna-credință a reclamantei.

Judecătoria a reținut că, în contractul încheiat de părți pe 12 luni, denunțarea unilaterală a contractul nu a fost prevăzută, aceasta putând să intervină doar dacă părțile ar fi stabilit în contract această posibilitate, trebuind a stabili și modul în care operează aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 1321 Cod civil, denunțarea unilaterală a contractului este o cauză de încetare a contractului, prin care părțile sunt liberate de obligațiile asumate, însă, sunt ținute la repararea prejudiciilor cauzate.

În contractul analizat nu s-a prevăzut de părți această modalitate de încetare a contractului și nici acel preaviz, pe care pârâta a înțeles să i-l acorde reclamantei pentru a-și găsi un eventual partener contractual, preaviz ce nu a fost de natură să înlăture consecințele nepreluării laptelui în condițiile contractului.

Acest fapt i-a fost adus la cunoștință pârâtei de către reclamantă prin adresa nr. 75/01.06.2012, dar și împrejurarea că, la data de 01.06.2012, prin refuzul de a prelua laptele contractat au fost nevoiți să predea, la o fermă de porci, circa 4.000 litri lapte la un preț de 0,1 lei/litru, suferind pierderi, de la acea dată practic, pârâta fiind pusă în întârziere.

În ceea ce privește termenul de preaviz, potrivit dispozițiilor art. 1277 Cod civil, trebuie să fie unul rezonabil, iar în speță, termenul fixat unilateral de pârâtă, perioada 22.05.2012 - 01.06.2012, a fost apreciat de instanța de fond ca fiind formal, fapt ce a rezultat din imposibilitatea de valorificare a laptelui în aceleași condiții, reclamanta trebuind să livreze laptele cu destinație - zootehnie, în lunile iunie și iulie 2012 - potrivit facturilor emise către S.C. …….. S.R.L. - 0,1 lei/litru și S.C. ………..S.R.L. - 0,8 lei/litru, la un preț unitar mult sub nivelul celui contractat, fiind o perioadă de vară, în care laptele crud este mai perisabil, suferind în mod evident un prejudiciu real în sumă de 71.635,5 lei.

Dreptul de a denunța unilateral contractul reprezintă o clauză neuzuală, potrivit art. 1203 Cod civil, ceea ce înseamnă că respectiva clauză nu va produce efecte decât în măsura în care această clauză este acceptată în mod expres, în scris, de către cealaltă parte contractantă.

Cu toate acestea, pârâta, fără a ține seama de obligațiile însușite prin contract, nu le-a respectat, mai mult, a denunțat intempestiv contractul, fapt ce a relevat neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor asumate prin contract, cauzând un prejudiciu important în patrimoniul reclamantei - prin nepreluarea laptelui contractat și care dă dreptul reclamantei la daune-interese, respectiv de a pretinde și obține de la pârâtă echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, potrivit dispozițiilor art. 1530 Cod civil.

În acest sens, reclamanta a făcut dovada prejudiciului real încercat, respectiv, prin neplata facturii AGR nr. 19/30.04.2012 în sumă de 4.303,11 lei, neacceptată la plată, în mod netemeinic de către pârâtă, (factură emisă pentru diferența de preț pretinsă de reclamantă față de parametrii reali de calitate - dovediți prin analizele efectuate la laboratoare de specialitate acreditate RENAR), suma de 4.400,27 lei ce reprezintă diferența de preț a laptelui livrat în luna mai 2012 (diferență de preț nefacturată astfel că nu se datorează TVA) - față de parametrii superiori calitativi ai laptelui și suma de 71.635,5 lei reprezentând diferența de preț neîncasată pentru laptele livrat cu destinație - zootehnie, în lunile iunie și iulie 2012 - potrivit facturilor emise către S.C. ….. S.R.L. - 0,1 lei/litru și S.C. …………. S.R.L. - 0,8 lei/litru.

Relativ la prejudiciul pretins ca fiind încercat de reclamantă, pârâta nu l-a contestat temeinic prin dovezi contrare pertinente, ci a făcut simple afirmații, arătând că nu recunoaște valorile parametrilor de calitate ai laptelui livrat în luna mai 2012, iar cu privire la diferența de preț neîncasată de reclamantă prin predarea laptelui în lunile iunie și iulie 2012, imediat după nepreluarea laptelui, a arătat că pârâta a fost notificată "încă din 22.05.2012"; cu privire la încetarea contractului la 01.06.2012 și, față de aceasta, apreciază că acest termen era suficient pentru "identificarea de către reclamantă a unor soluții viabile";.

Față de aceasta, prima instanță a constatat că reclamanta a făcut dovada deplină a condițiilor acordării daunelor-interese, respectiv: neexecutare culpabilă a obligațiilor contractuale - refuzul de a prelua laptele contractat - prin denunțarea unilaterală a contractului, pârâta a fost pusă în întârziere - prin adresa nr. 75/01.06.2012; reclamanta a suferit un prejudiciu cert, dovedit și necontestat; prejudiciul încercat a fost consecința directă și necesară a executării.

Pentru aceste considerente, prima instanță a constatat că cererea reclamantei este întemeiată în parte și a respins solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata TVA aplicată sumei de 4.400,27 lei, întrucât aceasta s-a acordat cu titlu de despăgubiri.

Având în vedere culpa procesuală a pârâtei, în baza art. 453 raportat la art. 451 alin. 1 noul Cod de procedură civilă, a redus în limitele admiterii cererii și cuantumul cheltuielilor de judecată, astfel că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 6.102,44 lei total, din care 3.350 lei - onorariu avocațial și 2.752,44 lei - taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Fabrica de Lapte …. S.A, solicitând schimbarea sentinței în sensul neobligării sale la plata sumei de 4.303,11 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 19/30.04.2012, a sumei de 4.400,27 lei fără TVA și 71.635,5 lei cu titlu de despăgubiri și a sumei de 6.102,44 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a solicitat obligarea intimatei S.C. …… S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată suportate în apel.

În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea primei instanțe se întemeiază pe aprecieri greșite, în sensul că în contractul dintre părți nu există o clauză distinctă referitoare la modalitatea de realizare a recepției calitative a laptelui, din modalitatea de desfășurare a relațiilor contractuale reieșind că părțile au consimțit ca această recepție să aibă loc la primirea laptelui la sediul Fabricii de Lapte …… S.A., din acest punct de vedere fiind de observat că, după ce laptele era preluat și transportat la fabrica de procesare, acesta era expertizat și în funcție de rezultatul analizelor care se trimitea prin e-mail părții intimate, se realiza calculul sumelor datorate de partea apelantă cu titlu de preț.

Apelanta a susținut că, în mod contrar celor reținute de prima instanță, nu a agreat niciodată realizarea de măsurători a parametrilor laptelui cu aparatul Ekomilk, iar cât privește buletinul de analiză nr. 1068/14.05.2012 emis de S.C. …….. S.R.L., proba de lapte din data de 09.05.2012 a fost prelevată în prezența delegatului Fabricii de Lapte …. S.A., în timp ce proba de lapte aferentă buletinului de analiză emis de S.C. ….. S.R.L cu nr. 969/02.05.2012 a fost prelevată în lipsa delegatului său, neexistând garanția că provine din laptele livrat apelantei, astfel că această probă trebuie înlăturată, proba de lapte nefiind sigilată, fiind astfel ușor de contrafăcut sau falsificat, ceea ce o face nerelevantă în cauză.

Partea apelantă a mai arătat că numai laptele livrat în zilele de 25.04.2012 și 09.05.2012 a făcut obiectul unor analize, aceste probe neputând fi considerate reprezentative pentru întreaga cantitate livrată Fabricii de Lapte …….. S.A. în cursul lunii aprilie și mai 2012, referitor la obligația de plată aferentă facturii nr. 19/30.04.20123 învederându-se că aceasta nu are la bază măsurători ale calității laptelui, prin urmare, este o factură care a fost emisă fără respectarea clauzelor contractului, fiind greșit a se aprecia, așa cum a făcut-o prima instanță, în sensul că nefiind excesiv de oneroasă, suma de plată din factură ar trebui executată.

Apelanta Fabrica de Lapte ….. S.A. a mai menționat că intimata nu a dovedit că i-a fost imposibil să valorifice laptele în interiorul termenului de preaviz, în ceea ce privește prejudiciul, acesta încercându-se a se dovedi cu facturi care nu sunt recepționate de societățile destinatare, facturile puteau fi stornate sau anulate, astfel că nu există o dovadă concretă că partea intimată a încasat sume inferioare celor pe care le pretindea în temeiul contractului încheiat cu Fabrica de Lapte ….. S.A., trebuind a se avea în vedere că partea apelantă nici nu putea să prezinte un probatoriu prin care să combată pretenția intimatei, cea de 71.635,5 lei reprezentând diferența de preț neîncasată. S-a mai criticat hotărârea primei instanțe pentru că nu s-a avut în vedere că prejudiciul pretins de intimată a fost puternic contestat, fiind de observat că față de prevederile art. 1530, art. 1533 și art. 1534 din Noul Cod Civil, debitorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligență, Fabrica de Lapte ……. S.A. nefiind răspunzătoare pentru faptul că intimata a ales să vândă o anumită cantitate de lapte unei ferme de porci la un preț derizoriu, trebuind să caute alternative mai avantajoase, ceea ce înseamnă că putea cu minime diligențe să înlăture prejudiciul.

Intimata S.C. ………. S.R.L. (fosta ……… S.R.L.) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, deoarece hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

În apărare, intimata a arătat că relațiile contractuale dintre părți s-au deteriorat după ce între acestea au apărut discuții referitoarea la cantitatea de lapte măsurată în tanc, comparativ cu cantitatea de lapte măsurată cu cisternele apelantei, diferențele datorându-se lactometrului din mașinile pârâtei, volumul tancurilor neputându-se modifica de la o măsurătoare la alta, nemulțumiri ale apelantei existând și cu privire la indicii de calitate - grăsime și proteină, fără ca acestea să fie dovedite prin buletine de analiză, decizia Fabricii de Lapte ……… S.A. de a denunța unilateral contractul, fără a încerca să ajungă la o înțelegere cu societatea intimată, fiind luată cu rea intenție, drept dovadă că aceasta nu a acceptat nici medierea. Intimata a mai arătat că indicii de grăsime și proteină calculați de partea apelantă nu corespund realității, astfel că la o medie de 4,43% grăsime și 3,31% proteină a rezultat un preț mediu al laptelui de 1,4363 lei/litru și nu de 1,3639 lei/litru, acest din urmă preț fiind calculat la grăsimea de 4,063% și proteina de 3,263%, trebuind a se avea în vedere că pe fiecare aviz de expediere era notat rezultatul analizelor efectuate pe loc în prezența delegatului Fabricii de Lapte ……… S.A., testarea laptelui realizându-se cu aparatul Ekomilk din dotarea fermei.

Partea intimată a precizat că intenția apelantei de a denunța unilateral contractul de vânzare-cumpărare i-a fost comunicată în data de 22.05.2012, din cauza timpului scurt neputând fi găsit un alt cumpărător la un preț rezonabil, astfel că laptele a fost valorificat la un preț de 0,1 lei/litru și 0,8 lei litru unor alte societăți, pentru a nu se pierde toată calitatea de lapte produsă și refuzată de partea apelantă.

Apelanta Fabrica de Lapte ……… S.A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reluat o parte din argumentele aduse în sintetizarea motivelor sale de apel, în plus arătând că suma de 4.400 lei +T.V.A., adică 5.456,33 lei reprezentând diferență de preț aferentă lunii mai 2012 este rezultatul unui calcul efectuat de partea intimată pe baza unor valori inventate, pentru această sumă nu s-a emis vreo factură, prin urmare nu se poate calcula T.V.A., în ceea ce privește încetarea contractului trebuind a se avea în vedere că aceasta s-a comunicat în data de 22.05.2012, a început să își producă efectele din data de 01.06.2012, astfel că intimata putea găsi noi procesatori pentru valorificarea laptelui, producătorii putând, în acea perioadă a anului 2012 ca și acum, să își valorifice laptele cu ușurință, prin urmare, Fabrica de Lapte ……. S.A. nu poate fi sancționată pentru lipsa de diligență a intimatei în a-și valorifica produsele. Apelanta a mai învederat în cuprinsul răspunsului la întâmpinare că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale, lipsind fapta ilicită, pentru că încetarea contractului este urmarea nerespectării obligațiilor contractuale de către partea intimată, prejudiciul fiind inexistent pentru că laptele livrat a fost plătit, astfel că nu există nici raportul de cauzalitate dintr-o eventuală nerespectare a obligațiilor contractuale și presupusul prejudiciu, culpa Fabricii de Lapte …… S.A. fiind inexistentă în condițiile în care aceasta nu și-a dorit încetarea contractului la numai aproximativ 40 de zile de la perfectarea lui, referitor la facturile de livrare a laptelui cu prețuri inferioare, menționându-se că nu există dovada unor astfel de livrări, a recepționării și plății laptelui la aceste prețuri inferioare, astfel că prejudiciul provenit din această diferență de valoare nu este dovedit.

Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță prin sentința atacată, tribunalul reține că, potrivit art. 8 (3) din contractul nr. 25/20.04.2012 încheiat între părți, cumpărătoarea Fabrica de Lapte ……… S.A. avea dreptul să rezilieze unilateral și fără vreo formalitate contractul în cazul în care ar fi constatat o falsificare a laptelui de către vânzătoarea S.C. …….. S.R.L., respectiv atunci când laptele ar fi fost alterat cu apă sau cu orice alte substanțe care nu provin din modul natural de producere a laptelui.

În cauză, apelanta pârâta nu a susținut și nici nu a dovedit că partea intimată reclamantă i-ar fi livrat lapte falsificat, ci neînțelegerile care au pricinuit ruperea relațiilor contractuale s-au datorat calității laptelui, în funcție de care se fixa prețul, în sensul că reclamanta a apreciat că a livrat reclamantei un produs cu anumiți parametrii de calitate, care trebuie taxat din punct de vedere a prețului în acord cu art. 5 alin. 1 din contract, în timp ce reclamanta a taxat produsul conform unor alți parametri de calitate decât cei indicați de reclamantă, cu toate acestea, nefiind dovedit că ferma producătoare ar fi livrat pe perioada de executare a contractului cantități de lapte care nu ar fi îndeplinit standardul minim de calitate prevăzut de art. 3 din contract, respectiv 3,5% grăsime și 3,2 % proteină.

În contractul părților nu s-a prevăzut în mod expres care parte contractantă realizează testarea laptelui, respectiv dacă parametrii de calitate ai laptelui sunt determinați de vânzătoare, de cumpărătoare sau de către un terț ales de ambele părți, însă în cuprinsul art. 6 (7) din contract se specifică faptul că salariații Fabricii de Lapte …….. S.A., fosta S.C. ……. S.A., au acces pentru a recolta probe de lapte din bazinul de răcire sau direct din fermă în timpul mulsului, prin urmare, cu temei se poate interpreta că orice probe de lapte recoltate erau în final evaluate de procesator, cu alte cuvinte, chiar și atunci când proba ar fi fost prelevată de producător, din moment ce acesta era obligat contractual să permită producătorului să își recolteze din bazinul de răcire sau direct din fermă propriile sale probe, este cert că evaluarea relevantă asupra calității laptelui livrat aparținea procesatorului, altminteri nu se întrevede de ce anume procesatorul avea dreptul să cenzureze probele recoltate de producător, cerând acestuia să îi ofere acces în fermă pentru a preleva probele sale.

Raționamentul de mai sus poate fi complinit și cu regula de interpretare prevăzută de art. 1269 alin. 1 Cod civil, potrivit căreia dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute de art. 1266-1268 cod civil contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă, prin urmare, din moment ce într-un contract de vânzare-cumpărare principala obligația este cea de plată a prețului, preț care în litigiul de față putea crește sau scădea în funcție de circumstanțele referitoare la calitatea laptelui, prevăzute de art. 5 alin. 1 și 2 din contractul părților, este evident că în privința părții contractante căreia îi revine dreptul și obligația de a realiza analiza laptelui în funcție de care se stabilește prețul, contractul trebuie interpretat în sensul că această parte este cumpărătoarea Fabrica de Lapte ……. S.A. Ca atare, calitatea laptelui trebuia determinată în final de către procesator, la sediul său ori la un laborator ales de acesta, în funcție de parametrii stabiliți pe baza analizelor procesatorului realizându-se fixarea prețului, orice determinări calitative realizate de producător nefiind relevate în privința modului de stabilire a prețului laptelui.

În consecință, acele sume pretinse de partea intimată cu titlu de diferențe de plată pentru luna aprilie 2012 (4.303,11 lei - factura nr.19/30.04.2012) și mai 2012 (4.400,27 lei plus T.V.A., 5.456,33 lei), diferențe provenind din decalajul parametrilor de calitate a laptelui la analizarea sa în ferma producătorului și la analizarea de către procesator, sunt cu totul nedatorate, neavând fundament în contractul părților, așa cum acesta a fost mai sus interpretat.

În ceea ce privește denunțarea unilaterală a contractului, este dovedit că adresa de denunțare a fost emisă de Fabrica de Lapte …….. S.A. în data de 22.05.2012, contractul trebuind a înceta să își producă efectele începând cu data de 01.06.2012, în condițiile în care, potrivit art. 12 alin. 1 din contract, acesta a fost încheiat pe o durată de 12 luni, intrând în vigoare după semnarea sa în data de 20.04.2012.

Așa cum s-a arătat mai sus, contractul putea fi reziliat unilateral de către cumpărătoare dacă vânzătoarea i-ar fi livrat lapte falsificat, ceea ce nu s-a dovedit, nici dreptul de a denunța unilateral contractul neputând fi exercitat, conform art. 1276 alin. 1 Cod civil, decât dacă un asemenea drept ar fi fost recunoscut uneia dintre părți, or, din toată lectura contractului, nu reiese că partea cumpărătoare ar fi avut stipulată în favoarea sa o clauză care să îi permită să pună capăt contractului din propria sa inițiativă și în mod discreționar, adică fără vreo justificare sau altă formalitate. Așadar, cumpărătoarea putea să rezilieze unilateral contractul strict în cazul falsificării laptelui de către vânzătoare, ipoteză neinvocată în apărare și neprobată, pentru neînțelegeri între părți referitoare la calitatea laptelui și taxarea acestuia în funcție de parametrii de calitate contractul nepermițând denunțarea unilaterală, trebuind a se avea în vedere că și prevederile art. 1552 Cod civil stabilesc că rezoluțiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisă a debitorului atunci când părțile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligația în termenul fixat prin punerea sa în întârziere.

Ca atare, trebuie concluzionat că denunțarea unilaterală a contractului sau rezilierea unilaterală a acestuia nu erau posibile, în primul rând pentru că sancțiunea denunțării intervenea numai în caz de falsificare a laptelui, iar sancțiunea rezilierii unilaterale pentru orice situație de neexecutare sau executare necorespunzătoare, trebuia prevăzută în contract, așadar, trebuia să se sprijine pe o clauză convenită sub acest aspect, o asemenea clauză lipsind, prin urmare, partea cumpărătoare nu se putea extrage din mecanismul contractual prin propria sa voință, ci ar fi trebuit să pună capăt contractului cu executare succesivă fie pe calea unei rezilieri convenționale, fie a unei rezilieri pe cale judecătorească.

Așa fiind, vânzătoare are dreptul să pretindă repararea prejudiciului pe care l-a încercat prin faptul că, după data de 01.06.2012, cumpărătoarea nu a mai preluat de la ferma sa cantitatea zilnică de 2.700 litri de lapte.

Prejudiciul se referă la pierdea efectivă suferită de partea vânzătoare, tribunalul socotind că de la comunicarea notificării de încetare a contractului din data de 22.05.2012 și până la încetarea acestuia din data de 01.06.2012, a existat un interval de timp prea redus pentru ca intimată să contracteze cu un nou procesator de lapte, cele 9 zile neconstituind un termen rezonabil de preaviz, astfel cum acest termen trebuie înțeles din formularea articolului 1267 alin. 2 Cod civil, prin urmare, facturile de la filele 96-99 din dosarul de fond probează că în lunile iunie și iulie 2012, S.C. …….. S.R.L. a livrat către S.C. …… S.R.L. cantitatea de 16.800 litri de lapte pentru prețul de 0,1 lei/litru și către S.C. ……… S.R.L. cantitățile de 50.313 litri și 29.930 litri la prețul de 0,8 lei/litru, prețuri evident inferioare prețului de piață.

La ultima livrare din luna mai 2012 către apelantă, conform facturii de la fila 40 din dosarul de apel, intimata a obținut un preț de 1,3639 lei pentru un litru de lapte, prin urmare, diferența de preț între ceea ce s-a livrat la prețuri inferioare și prețul care putea fi obținut de la Fabrica de Lapte ……… S.A., trebuie calculată prin raportare la acest din urmă preț, astfel că la laptele livrat fermei de porci intimata a avut o pierdere de 21.233,52 lei, iar la laptele livrat către ……….. S.R.L. pierderea a fost de 28.371,5 și de 16.877,527, în total 66.482,94 lei.

Nu există nicio dovadă că aceste facturi, către S.C. …..S.R.L. și …….. S.R.L., ar fi fost stornate ori că facturile nu au la bază livrări reale, facturile se prezumă ca fiind emise în contul unor operațiuni comerciale care au avut loc, iar dacă contravaloarea acestor facturi a fost sau nu plătită intimatei, este lipsit de relevanță în comensurarea prejudiciului cauzat de Fabrica de Lapte ……… S.A., neplata facturilor nefăcând decât să indice existența unui drept de creanță, cert fiind că intimata nu și-a putut vinde laptele unui procesator cu care avea contract și care nu putea pune capăt contractului în mod unilateral, de remarcat este că intimata putea cere să fie despăgubită cu întreaga cantitate de lapte care i-a rămas neridicată din fermă, or aceasta a dovedit că în mod diligent a încercat să valorifice laptele, neputând fi acuzată că nu a reușit o valorificare la prețuri superioare, drept pentru care a pretins numai diferența de preț între ceea ce a reușit să valorifice și ceea ce Fabrica de Lapte ……… S.A. trebuia să colecteze din ferma sa în temeiul contractului, adică o cantitate de 2700 litri de lapte/zi cu o variație de 10%.

Prejudiciul evaluat la suma de 66.842,84 lei este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației apelantei de a colecta laptele produs de S.C. …….. S.R.L., nu se poate susține că partea creditoare ar fi contribuit la amplificarea acestui prejudiciu pentru că nu a identificat la timp un alt procesator care să îi preia laptele inițial contractat cu Fabrica de Lapte ………. S.A. și la un preț similar celui pe care aceasta îl plătea, prejudiciul era previzibil pentru debitor încă din momentul încheierii contractului, în fapt fiind vorba de un caz de neexecutare culpabilă și de un debitor aflat de drept în întârziere, în condițiile art. 1523 alin. 2 lit. a Cod civil, în sensul că obligația de ridicare a laptelui din fermă trebuia executată zilnic pentru a-și produce efectul util, termen pe care debitorul l-a lăsat să treacă.

Așa fiind, intimată are dreptul la despăgubiri sau daune interese în sensul art. 1530 Cod civil pentru neexecutarea culpabilă de către Fabrica de Lapte ……… S.A. a obligației de a ridica de la ferma intimatei situată în localitatea …, județ Timiș, a cantității zilnice de lapte de 2.700 litri, această neexecutare a cauzat un prejudiciu efectiv, evaluat la suma de 66.482,94 lei, pentru a cărui reparare sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1531-art.1534 Cod civil.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul pârâtei, va schimba în parte sentința, în sensul că o va obliga pe aceasta să plătească reclamantei suma de 66.482,94 lei reprezentând despăgubiri, în locul sumei de 71.635,5 lei acordate de prima instanță, după care, corespunzător acestor pretenții admise, în baza art. 453 Cod procedură civilă, va reajusta cheltuielile de judecată în primă instanță la suma de 2.269,84 lei. în loc de 6.102,44 lei .

Se vor înlătura dispozițiile sentinței referitoare la plata sumei de 4.303,11 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 19/30.04.2012 și a sumei de 4.440,27 lei cu titlu de despăgubiri, se vor păstra dispozițiile sentinței referitoare la respingerea ca neîntemeiate a celorlalte pretenții și se va luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de pârâta S.C. Fabrica de Lapte ……… S.A., cu sediul în ……….., punct de lucru Hălchiu, ……, județul Brașov, C.U.I. …………., în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. ………. S.R.L., cu sediul în localitatea ………, județul Timiș, C.U.I. RO …………., împotriva sentinței civile nr. …/13.11.2014 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 66.482,94 lei reprezentând despăgubiri (în loc de 71.635,5 lei) și suma de 2.269,84 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată în fond (în loc de 6.102,44 lei).

Înlătură dispozițiile sentinței referitoare la plata sumei de 4.303,11 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 19/30.04.2012, cât și a sumei de 4.400,27 lei cu titlu de despăgubiri.

Păstrează dispozițiile sentinței referitoare la respingerea ca neîntemeiate a celorlalte pretenții.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de astăzi, 2 iunie 2015.

Președinte Judecător Grefier

Detalii: https://legeaz.net/spete-drept-comercial/pretentii-jurisprudenta-contracte-economice-reziliere-260-2015