Daune morale de 25000 lei pentru parintii minorei si 150000 lei pentru minora.

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR_

Î N C H E I E R E

Şedinţa publică din data de 10.01.2008

M i n i s t e r u l p u b l i c a fost reprezentat de procuror M. N., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEŞTI

Pe rol fiind soluţionarea recursurilor declarate de inculpatul E. B. D., domiciliat în B,_, judeţul B şi asiguratorul SC B. ROMÂNEASCĂ B. SA, cu sediul în B, Bd.N.(...),_ amelia, .1, judeţul B, împotriva deciziei penale nr. 195 din data de 13.09.2007 pronunţată de Tribunalul B u z ă u şi a sentinţei penale nr. 513 din data de 28.05.2007, pronunţată de Judecătoria B u z ă u, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 86/1 c.p. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev.şi ped.de art. 184 al.2,4 c.p.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns recurentul – inculpat E. B. D., personal şi asistat de avocat H. O., apărător ales din B a r o u l B u z ă u, recurentul – asigurator SC B. Românească B. SA, prin consilier juridic D. T., intimaţii – părţi civile T. E., personal şi asistat de avocat N. D., apărător ales din B a r o u l B u z ă u, T. T. N., T. F., reprezentate de acelaşi apărător ales, lipsă fiind intimatele – părţi civile Spitalul Clinic de Urgenţă „E. B.” B, Spitalul Judeţean B şi Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „ M.S.Curie” B.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Avocat N. D., având cuvântul pentru intimaţi – părţi civile, depune la dosar două acte medicale pentru intimata T. T. N., respectiv certificatul nr. 1568 din 18.12.2007 privind încadrarea copilului într-un grad de handicap şi certificatul medical nr. 1913/14.12.2007, precizând totodată că nu mai are alte cereri de formulat.

Consilier juridic D. T., având cuvântul pentru asigurator, depune la dosar decizia penală nr. 66 din 20.03.2007 pronunţată de Tribunalul B u z ă u şi decizia penală nr. 126 din 6.06.2007, pronunţată de aceeaşi instanţă, ambele în copii xerox, cu titlu de practică judiciară şi arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Avocat H. O., având cuvântul pentru inculpat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor.

Avocat H. O., având cuvântul pentru inculpat, arată că hotărârile atacate sunt nelegale şi netemeinice, pentur următoarele motive:

Pedeapsa aplicată este greşit individualizată în raport cu circumstanţele în care a fost săvârşită fapta şi persoana făptuitorului ce rezultă din probele administrate. Apreciază că aplicarea art. 81 c.p. corespunde întru-totul unei pedepse corect individualizate şi de natură a-şi atinge scopul. Obligarea la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de daune morale, are mai degrabă caracterul unei pedepse. Suma stabilită de către instanţe este imensă şi în aceste condiţii depăşeşte graniţa unor daune morale rezonabile şi funcţia pe care aceste daune morale o au: aceea de compensare pentru părţile civile care au fost supuse unor suferinţe psihice. Practica instanţelor judecătoreşti ne arată că acordarea lor în cuantumul stabilit de instanţă nu are precedent în materia infracţiunilor de vătămare din culpă. Ele depăşesc cu mult chiar daunele morale acordate părţilor civile din cauzele al căror obiect este constituit din infracţiunea de omor. Mai arată că instanţele l-au obligat pe inculpat la plata sumei de 86.840 lei, apreciind că şi cheltuielile ce se vor face în viitor au un caracter cert în condiţiile în care pentru starea de sănătate a minorei urmează a se efectua, în continuare, un tratament complex. În afara motivării teoretice, nu există nicio dovadă a certitudinii acestui prejudiciu, a împrejurării că, cheltuielile se vor face în cuantumul indicat şi că ele vor servi scopului în care au fost acordate. Practica instanţei supreme din care a fost preluată motivarea hotărârii arată că prejudiciul viitor este de asemenea supus reparării, dacă există siguranţa producerii sale „ precum şi elementele îndestulătoare pentru a-i determina întinderea”.

Or, din cauză nu rezultă asemenea elemente, prejudiciul fiind incert.

Caracter cert au prejudiciile cauzate prin pierderea capacităţii de muncă, diminuarea acesteia etc. De la data pronunţării sentinţei şi până în prezent se putea face dovada, reală a efectuării unei părţi din acele cheltuieli, care ar fi putut arăta caracterul cert al prejudiciului viitor. În opinia sa, este greşită şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a,b,c c.p. Dispunând suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii, instanţa trebuia să dispună şi suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

Obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgenţă N. Curie şi Spitalul Judeţean B este de asemenea nelegală. În mod greşit procurorul a introdus cele două unităţi spitaliceşti din oficiu, în cauză ca părţi civile, iar acestea au solicitat introducerea în această calitate la datele de 3 aprilie şi 19 martie 2007, după citirea actului de sesizare. Mai arată că, decizia Tribunalui B nu este motivată în raport de criticile aduse sentinţei instanţei de fond, în apel.

Instanţa de apel, reia practic pasaje întregi din sentinţă, fără a analiza unele dintre ele ( obligarea la cheltuieli de spitalizare etc.). În rest motivarea se rezumă la a arăta că „ instanţa de fond a analizat şi stabilit corect ceea ce nu corespunde cerinţelor legi”. Faţă de toate acestea solicită, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi pe fond a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub maximul aplicat de instanţa de fond, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia. O asemenea, pedeapsă i-ar permite inculpatului în primul rând, să-şi continue studiile normal, fără perturbări generate de consecinţele aplicării art. 86/1 c.p. Totodată solicită înlăturarea obligării la plata sumei de 86.840 lei cu titlu de daune materiale, având în vedere caracterul incertitudinii şi neactualităţii. De asemenea, solicită înlăturarea obligării la plata cheltuielilor de spitalizare, întrucât unităţile spitaliceşti nu s-au constituit parte civilă în termenul prevăzut de lege.

Referitor la daunele morale, solicită reducerea cuantumului acestora pentru ca acestea să corespundă scopului în care s-au acordat, ele având în prezent un caracter de sancţiune şi nu de despăgubire. Solicită instanţei a se avea în vedere şi faptul că inculpatul este tânăr, este student, a comis o faptă din culpă, nu a fost o infracţiune intenţionată, urmărită, pregătită, a regretat cele întâmplate, este un eveniment nefericit.

Depune la dosar motivele de recurs.

Consilier juridic D. T., având cuvântul pentru recurentul- asigurator, arată că hotărârile atacate sunt nelegale şi netemeinice, în latură civilă. Astfel, prin decizia tribunalului s-a menţinut neschimbată soluţia pronunţată de instanţa de fond, prin care a fost admisă cererea părţilor civile privind plata sumei de 86.840 lei cu titlu de „cheltuieli ce urmează a fi făcute”. În opinia sa, caracterul incert al acestor cheltuieli viitoare nu permite ca ele să fie compensate anticipat, nefiind sigură nici existenţa, nici întinderea lor. Pe de altă parte, părţile civile au la îndemână calea unei acţiuni civile viitoare pentru recuperarea cheltuielilor, în măsura în care acestea se vor efectua.

Pentru aceste motive apreciază că dispoziţia obligării la plata sumei de 86.840 lei, cheltuieli ce urmează a fi făcute este nelegală şi solicită înlăturarea ei. Referitor la recursul declarat de asigurator, arată că acesta a vizat şi cuantumul despăgubirilor acordate pentru daune morale. Apreciază că acest cuantum a fost stabilit la sume exagerat de mari în raport cu jurisprudenţa în materie şi cu împrejurările concrete ale producerii accidentului.

Astfel, prin decizia Curţii de APEL PLOIEŞTI nr.504/2007 – pe care a depus-o în copie la dosar, se arată că „ practica instanţelor e constantă în a aprecia că acordarea daunelor morale nu poate duce la îmbogăţirea fără justă cauză a părţilor civile”. De asemenea, în susţinerea celor de mai sus, a depus la dosar şi alte hotărâri judecătoreşti, prin care, pentru consecinţe mult mai grave intervenite în urma accidentelor rutiere ( cazuri de deces ) s-au acordat daune morale în cuantumuri mult mai mici faţă de cele acordate în cauza de faţă.

Instanţa investită să soluţioneze o asemenea cerere de despăgubiri trebuie să ţină seama şi de faptul că vătămarea corporală a fost produsă din culpă şi nu cu intenţie. Consideră că la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, acest aspect are o mare relevanţă şi nu poate fi ignorat. Mai arată că niciunul din motivele de apel susţinute de inculpat şi asigurator nu au fost admise de către instanţa de apel, astfel că ambele apeluri au fost respinse nejustificat ca fiind neîntemeiate. Faţă de toate acestea solicită admiterea recursului declarat de asigurator, casarea deciziei atacate, modificarea sentinţei în latură civilă, în sensul înlăturării obligării inculpatului în solidar cu asiguratorul de la plata sumei de 86.840 lei şi reducerea cuantumului daunelor morale în limite rezonabile, realiste în raport cu practica judecătorească.

Avocat N. D., având cuvântul pentru părţile civile, arată că soluţiile pronunţate de instanţe sunt diferite, nicio sumă de bani nu compensează situaţia familiei T., într-adevăr este o infracţiune din culpă, dar nu a fost o întâmplare, copilul traversa pe culoarea E., împreună cu bunica sa, iar inculpatul a avut chiar o tentativă de a pleca de la locul accidentului. Mai arată că acesta a refuzat să dea declaraţie la instanţa de fond, starea minorei va rămâne aşa pentru o foarte mare perioadă de timp, dacă nu chiar pentru totdeauna. Referitor la recursul declarat de inculpat, precizează că instanţa poate pune în discuţie doar motivul privind individualizarea pedepsei, întrucât recursul nu a fost motivat în termenul legal prevăzut de lege.

Precizează că art. 14 al art.385/9 c.p.p. este singurul motiv care poate fi luat în discuţie din oficiu.

Cât priveşte recursul declarat de asigurator, arată că nu s-a indicat temeiul legal al recursului, acesta nu poate fi încadrat în nici un motiv de recurs. Mai arată că despăgubirile nu pot fi acordate în cuantum mai mare decât cel solicitat, inculpatul nici măcar o dată nu a discutat cu familia părţii vătămate sau să dea o mână de ajutor acesteia, nu a oferit nicio sumă de bani. Totodată arată că, partea vătămată merge săptămânal la B pentru recuperare, are nevoie de însoţitor permanent şi consideră că cererile inculpatului sunt chiar imorale. Apreciază că la dosar sunt suficiente probe care să dovedească cheltuielile care urmează să fie făcute şi care chiar au fost făcute. Solicită instanţei respingerea ambelor recursuri declarate de inculpat şi asigurator ca fiind neîntemeiate.

Avocat H. O., având cuvântul pentru inculpat, solicită instanţei admiterea recursului declarat de asigurator, cu precizarea că inculpatul a recunoscut fapta comisă, a oferit o sumă de bani consistentă familiei părţii vătămate, la urmărirea penală, însă a fost refuzat.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul pune concluzii în sensul respingerii recursurilor declarate de inculpat şi asigurator ca fiind nefondate şi menţinerea hotărârilor atacate întrucât sunt legale şi temeinice, în mod corect fiind individualizată pedeapsa aplicată inculpatului. Consideră că şi latura civilă a cauzei a fost soluţionată corect.

Inculpatul E. B., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă, a fost o întâmplare nefericită, este student şi consideră că daunele morale acordate de instanţă de fond sunt exagerate.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a studia actele şi lucrările dosarului,consideră necesar amânarea pronunţării, sens în care,

D I S P U N E,

Amână pronunţarea la data de 17.01.2008.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10.01.2008.

Preşedinte, Grefier,

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEŞTI

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR_

DECIZIA PENALĂ NR.58

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2008

PREŞEDINTE –_ _

JUDECĂTORI –_ _

-_ _

GREFIER -_ _

M i n i s t e r u l p u b l i c a fost reprezentat de procuror M. N., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEŞTI

Pe rol fiind soluţionarea recursurilor declarate de inculpatul E. B. D., domiciliat în B,_, judeţul B şi asiguratorul SC B. ROMÂNEASCĂ B. SA, cu sediul în B, Bd.N.(...),_ amelia, .1, judeţul B, împotriva deciziei penale nr. 195 din data de 13.09.2007 pronunţată de Tribunalul B u z ă u şi a sentinţei penale nr. 513 din data de 28.05.2007 pronunţată de Judecătoria B u z ă u. Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2008 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, instanţa având nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului, a amânat pronunţarea la data de astăzi, 17 ianuarie 2008 când a dat următoarea decizie:

CURTEA:

Asupra recursului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 513 din data de 28.05.2007, pronunţată de Judecătoria B u z ă u, inculpatul E. B. D., fiul lui J. şi D., ns.la 31.08.1987, în mun.B, cu acelaşi domiciliu,_, judeţul B, studii 12 clase, student, necăsătorit, fără antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art. 184 al.2 şi 4 c.p., faptă din 4.09.2006.

În baza art. 86/1 c.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 4 ani potrivit art. 86/2 c.p.

Au fost stabilite măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului conform art. 86/3 c.p., faţă de care trebuie să se supună pe durata termenului de încercare şi anume: să se prezinte la datele fixate la Serviciulde Probaţiune de pe lângă Tribunalul B u z ă u; să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

Conform art. 359 c.pr.penală, i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art. 86/4 c.p., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, urmând executarea acesteia într-un loc de deţinere. În baza art. 71 c.p., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b şi c c.p., de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei. În temeiul disp.art.71 al.ultim c.p., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev.de art. 64 lit.a,b şi c c.p., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Rezolvând şi latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat alături de asiguratorul SC B. ROMÂNEASCĂ – B. SA – Sucursala B, să plătească părţilor civile T. E. şi T. F. - părinţii victimei, domiciliaţi în mun.B, str._ ,_ .7A, .12, suma de 47.530 lei cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 86.840 lei cu acelaşi titlu – cheltuieli ce urmează a fi făcute numai în decursul unui an pentru tratamentul şi recuperarea victimei, precum şi sumele de câte 100.000 lei fiecare reprezentând daune morale.

Inculpatul a mai fost obligat alături de asigurator la plata sumei de 300.000 lei – daune morale către victima T. T. N.; 180,51 lei către partea civilă Spitalul Judeţean B; 3979,90 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă E. B. B şi 13.534 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „N. T. Curie” – despăgubiri civile reprezentând cheltuielile efectuate de aceste unităţi medicale cu internarea minorei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitelor.

S-a stabilit ca asiguratorul SC B. ROMÂNEASCĂ – B. SA – SUCURSALA B, să răspundă alături de inculpat în limita plafonului stabilit pentru anul 2006, de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

În fine, inculpatul a fost obligat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa o atare sentinţă, instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate în cauză, următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul E. B. D., în vârstă de 19 ani, cu domiciliul în mun.B,_ şi student la FacultateaAutodin cadrul Universităţii „Transilvania” B, în ziua de 4.09.2006, în jurul orelor 15,00 circula la volanul autoutilitarei marca Peugeot Expert cu nr._ , proprietatea SC J. COM SRL B, administrată de tatăl său, pe drumurile publice din Mun.B, pe Bd.N.(...), din direcţia Parcului Crâng către Centru.

De menţionat că, între societatea tatălui său şi inculpat nu exista nici un raport de prepuşenie.

La intersecţia Bd.N.(...) cu Bd.N.(...), la trecerea de pietoni din faţa prefecturii, inculpatul E. B. D., a accidentat-o grav pe minora T. T. N., în vârstă de 9 ani, care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal şi la culoarea E. a semaforului electric, aflat în funcţiune pentru pietoni.

Inculpatul nu a respectat semnificaţia culorii roşii a semaforului de pe sensul său de mers, a pătruns pe trecerea de pietoni, încălcând regulile privind prioritatea de trecere a acestora, fapt ce a dus la producerea accidentului. S-a stabilit că impactul dintre autoutilitara condusă de inculpat şi minoră s-a produs pe trecerea de pietoni, chiar în apropierea axului drumului, intersecţie dirijată prin semafoare electrice şi care se aflau în funcţiune la data producerii evenimentului rutier. Pe Bd.N.(...), se aflau amplasate două indicatoare, respectiv „limitarea vitezei la 40 km/h” şi „oprirea interzisă”, circulaţia desfăşurându-se în zona respectivă pe două sensuri de mers, cu câte o bandă de circulaţie pe sens, despărţite de marcaj longitudinal discontinuu. La producerea accidentului carosabilul era uscat, iar vizibilitatea era bună. În urma impactului dintre autovehiculul condus de inculpat şi minora T. T. N., a rezultat vătămarea gravă a acesteia, care a suferit leziuni traumatice care au necesitat 120 – 140 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii, aşa cum rezultă din expertiza medico legală nr.922/0/11.12.2006, întocmită de S.M.L. B, care a mai concluzionat că leziunile suferite i-au pus viaţa în primejdie. În faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, iar din concluziile raportului de expertiză întocmit rezultă că viteza cu care rula autoturismul condus de inculpat în momentul sesizării pericolului era de 66 km/hşi se afla la cca. 25 m.de trecerea de pietoni, în condiţiile în care limita maximă de viteză admisă pe acel sector de drum era de 40 km/h. Se arată în expertiză că pentru a putea opri în spaţiul disponibil şi pentru a putea evita accidentul, conducătorul auto ar fi trebuit să circule cu o viteză maximă de 46,5 km/h.

Se concluzionează că dacă ar fi circulat cu viteza admisă de indicatorul de restricţie inculpatul ar fi putut evita producerea accidentului.

Instanţa de fond, având în vedere întregul material probator administrat în cauză a constatat culpa exclusivă a inculpatului E. B. D., în producerea accidentului de circulaţie descris mai înainte, care nu a respectat prevederile art. 154 alin.1; art. 155 al.3 şi art. 231 alin.1 lit.g din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, în sensul că nu a adaptat viteza la restricţia impusă de indicatorul de limitarea vitezei la 40 Km/hşi nu a respectat semnificaţia culorii roşii a semaforului şi a regulilor privind prioritatea de trecere, fapt ce a dus la producerea accidentului.

De menţionat că minora T. T. N., a fost internată aşa cum rezultă din actele medicale aflate la dosar la SpitalulClinicde Urgenţă E. B.e B – Secţia Neurologie, în perioada 4.09.4.10.2006 şi de la 8.11.la 13.11.2006; la Spitalul Clinic de Copii N. Curie B, în perioada 4.10.-8.11.2006 şi de la 13.11.2006 la 15.12.2006 – Secţia Recuperare.

Instanţa a reţinut că pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul E. B. D., a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând comiterea faptei.

În rezolvarea acţiunii civile a cauzei, instanţa a administrat probe cu acte şi martori, ajungând la concluzia că, cuantumul pretenţiilor formulate de părinţii victimei, T. E. şi T. F., sunt justificate acordând în totalitate sumele reprezentând despăgubiri materiale cât şi daune morale.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul E. B. D., părţile civile T. E., T. T. N. şi T. F., precum şi asiguratorul SC B. ROMÂNEASCĂ – B. SA B, care au invocat motive de nelegalitate şi netemeinicie. Inculpatul a susţinut că pedeapsa aplicată este prea aspră atât ca, cuantum cât şi ca modalitate de executare, iar în latură civilă este nemulţumit de daunele morale la care a fost obligat către victimă şi părinţii acesteia, sume pe care le consideră exagerat de mari.

A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi pe cale de consecinţă suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi reducerea sumelor la care a fost obligat cu titlu de daune morale către părţile civile.

Asiguratorul la rândul său, a criticat sentinţa ca fiind netemeinică, sub aspectul laturii civile a cauzei, arătând că suma de 86.840 lei, la care a fost obligat alături de inculpat către părţile civile, reprezintă cheltuieli ce urmează a fi efectuate pentru tratamentul şi recuperarea victimei, dar acestea nu au un caracter cert şi ca atare, nu se justifică plata acestora.

Părţile civile, au criticat soluţia sub aspectul laturii penale a cauzei, solicitând ca inculpatul să executa pedeapsa în regim privativ de libertate, iar pe de altă parte a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC J. COM SRL B, - proprietara autoutilitarei condusă de inculpat în momentul producerii accidentului de circulaţie.

Prin decizia penală nr. 195 din 13.09.2007, a Tribunalul u i B u z ă u, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză.

Din considerentele deciziei instanţei de control judiciar rezultă că prima instanţă a reţinut o corectă situaţie de fapt, iar pedeapsa aplicată inculpatului E. B. D., a fost just individualizată atât ca, cuantum cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate toate criteriile prev.de art. 782 c.p. şi ca atare nu se justifică ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie aşa cum au solicitat părţile civile.

În ceea ce priveşte cererea de introducere în cauză ca parte responsabilă civilmente a societăţii administrate de tatăl inculpatului, proprietara autoutilitarei condusă de inculpat în momentul producerii accidentului rutier, arată Tribunalul B u z ă u, că respectiva cerere, formulată de părţile civile este neîntemeiată deoarece între această societate şi inculpat nu exista nici un raport de prepuşenie.

Cu privire la despăgubirile civile şi daunele morale critica invocată de inculpat şi de asigurator se motivează că aceste cheltuieli au fost dovedite, iar suma de 86840 lei solicitată în viitor de către părţile civile urmează a fi folosită pentru acoperirea cheltuielilor ce se vor efectua în decursul unui an, pentru tratamentul şi recuperarea minorei şi deşi acest prejudiciu este viitor, acesta poate fi apreciat ca cert, având în vedere starea fizică şi psihică a minorei, în momentul de faţă, prejudicul fiind susceptibil de evaluare.

Prejudiciul este cert, în condiţiile în care pentru amelioarea stării de sănătate a minorei urmează a se efectua în continuare un tratament complex, plecând de la investigaţii medicale şi până la şedinţe de recuperare.

În fine a apreciat instanţa de apel că şi sumele acordate cu titlu de daune morale, au fost bine cuantificate, acestea putând să acopere într-un fel prejudiciul fizic şi psihic cauzat minorei prin fapta inculpatului.

Decizia a fost atacată cu recurs de către inculpatul E. B. D. şi asiguratorul SC B. ROMÂNEASCĂ – B. SA – SUCURSALA B. Inculpatul E. B. D., susţine nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor pronunţate în cauză, arătând că pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere potrivit art. 86/1 c.p., nu corespunde unei juste individualizări, din acest punct de vedere instanţele anterioare făcând o interpretare necorespunzătoare a disp.art.72 c.p.

De asemenea, suma totală de 500.000 lei la care a fost obligat cu titlu de daune morale către minoră şi părinţii acesteia, reprezintă mai degrabă caracterul unei pedepse, suma este imensă şi în aceste condiţii depăşeşte graniţa unor daune morale rezonabile şi funcţia pe care aceste daune o au, aceea de compensare pentru părţile civile care au fost supuse unor suferinţe psihice.

Cuantumul acestor daune morale depăşeşte cu mult suma acordată victimelor de instanţe în cazul unor infracţiuni de vătămare corporală şi chiar de omor.

Pe de altă parte, suma de 86.840 lei la care a fost obligat se referă la cheltuieli ce se vor face în viitor de familia victimei şi în afara unei motivări teoretice nu există nicio dovadă a certitudinii privind întinderea acestui prejudiciu şi a împrejurărilor că aceste cheltuieli se vor efectua în cuantumul indicat pentru tratamentul complex la care urmează să fie supusă victima.

Cum, în cauză nu rezultă asemenea elemente, prejudiciul fiind incert, instanţele nu puteau să-l oblige la plata sumei respective, mai ales că până în prezent familia victimei nu a făcut dovezi cu privire la cheltuielile efectuate cu tratamentul acesteia.

În fine, se mai susţine că în mod greşit procurorul în faza de urmărire penală a introdus din oficiu unităţile spitaliceşti ca părţi civile, acestea constituindu-se părţi civile după citirea actului de sesizare.Se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, reducerea pedepsei la un cuantum minim, a cărei executare să fie suspendată condiţionat şi reducerea despăgubirilor materiale şi a daunelor morale la care a fost obligat alături de asigurator în limite accesibile.

Se arată că inculpatul a comis o infracţiune din culpă, este tânăr, student la o facultate din B, a regretat cele întâmplate fiind un eveniment nefericit în viaţa sa.

De asemenea se solicită şi înlăturarea obligării de la plata cheltuielilor de spitalizare, întrucât unităţile spitaliceşti nu s-au constituit părţi civile în termenul prevăzut de lege.

Asiguratorul SC B. Românească – B. SA – Sucursala B, critică hotărârile anterioare ca fiind nelegale şi netemeinice în ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile. Susţine că în mod greşit a fost obligat la plata unor despăgubiri pentru cheltuieli ce urmează a fi făcute, caracterul acestora, nu permite ca ele să fie compensate anticipat nefiind sigură nici existenţa şi nici întinderea lor.

Pe de altă parte, părţile civile au la îndemână calea unei acţiuni civile viitoare pentru recuperarea cheltuielilor în măsura în care acestea se vor efectua şi vor putea fi dovedite. La stabilirea cuantumului despăgubirilor şi al daunelor morale instanţele nu au avut în vedere faptul că infracţiunea a fost săvârşită din culpă şi nu cu intenţie. Faţă de toate acestea se solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor în sensul înlăturării obligării alături de inculpat de la plata sumei de 86.840 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum şi reducerea cuantumului daunelor morale în limite rezonabile, realiste şi în raport cu practica judecătorească.

Curtea, verificând hotărârea atacată, conform art. 385/14 c.pr.penală, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate şi în limita cazurilor de casare prev.de art. 385/9 c.pr.penală, constată că recursurile declarate de inculpatul E. B. D. şi asiguratorul SC B. ROMÂNEASCĂ –B. SA – SUCURSALA B, sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Instanţele anterioare au reţinut corect situaţia de fapt aşa cum a fost expusă pe larg mai înainte şi corespunde probelor administrate în cauză, iar încadrarea juridică a faptei este legală, aspecte faţă de care nu s-au formulat critici.

În mod temeinic instanţele au reţinut culpa exclusivă a inculpatului E. B. D., în producerea accidentului de circulaţie, din 4.09.2006, când acesta aflându-se la volanul autoutilitarei marca Peugeot Expert- proprietatea firmei tatălui său, a pătruns pe o trecere de pietoni din centrul mun.B şi a accidentat-o grav pe victima T. T. N., în vârstă de 9 ani, cauzându-i leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au fost necesare 120-140 zile îngrijiri medicale, aceasta fiind internată pe o perioadă lungă de timp, în mai multe unităţi spitaliceşti, leziunile suferite punându-i viaţa în primejdie.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul E. B. D.:

Critica ce vizează greşita individualizare a pedepsei este întemeiată.

Potrivit art. 72 al.1 c.p. „la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestuia cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agraveaza răspunderea penală.”

Atunci când a procedat la aplicarea pedepsei inculpatului E. B. D., pentru infracţiunea din culpă trimis în judecată, instanţa de fond nu a dat o justă interpretare şi aplicare a criteriilor generale de individualizare aşa cum sunt prevăzute de textul de lege indicat mai sus.

Astfel, în opinia curţii, chiar în condiţiile aplicării unei pedepse neprivative de libertate, nu se justifica să se dispună suspendarea executării acesteia sub supraveghere în condiţiile art. 86/1 c.p., deoarece măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului pe durata termenului de încercare constituie un impediment major în desăvârşirea pregătirii sale, având în vedere că este student la cursuri de zi, la Facultatea Autodin cadrul Universităţii „Transilvania” B. Pe de altă parte, inculpatul este un element tânăr, în vârstă de 20 de ani, a manifestat sinceritate pe tot parcursul procesului penal, a recunoscut şi regretat profund fapta săvârşită, nu are antecedente penale şi este cunoscut cu o conduită corespunzătoare în familie şi societate. Ca atare, Curtea, constată că reeducarea acestuia poate fi atinsă chiar şi fără executarea pedepsei, motiv pentru care conform art. 385/15 pct.2 lit.d c.pr.penală, se va admite recursul, se vor casa în parte ambele hotărâri în latură penală şi civilă şi se vor înlătura disp.art.86/1 – 86/3 c.p. privind suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat şi în baza art. 81 c.p., se va dispune suspendarea condiţionată a acestei pedepse, pe durata termenului de încercare de 4 ani, prev.de art. 82 c.p. şi conform art. 359 c.pr.penală, i se va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev.de art. 83 c.p. Şi cea de a doua critică ce priveşte daunele morale la care inculpatul a fost obligat în solidar cu asiguratorul este întemeiată.

Practica judiciară penală după anul 1989 s-a stabilit că un element al răspunderii civile delictuale este prejudiciul care constă în consecinţele negative – patrimoniale şimorale, suferite de o persoană. Astfel, s-a subliniat în mod constant că legiuitorul voind să apere toate drepturile şi bunurile unei persoane, a prevăzut în termeni generali şi fără a face nicio distincţie după natura prejudiciului, că orice daună trebuie să fie reparată, deci atât dauna materială cât şi cea morală. Împrejurarea că evaluarea în bani a daunei morale este uneori aproape imposibilă, nu poate justifica neacordarea niciunei despăgubiri. Ca orice pretenţie dedusă în justiţie, prejudicul moral trebuie să fie dovedit, dar judecătorii au obligaţia să-l aprecieze în raport de gravitatea şi importanţa lui. În speţa dedusă judecăţii, în mod corect instanţa de fond l-a obligat pe inculpat alături de asigurator la plata de daune morale către minora T. T. N., care a suferit un prejudiciu major prin vătămarea corporală şi a sănătăţii în urma accidentului de circulaţie comis de inculpat şi care constau în dureri fizice şi dureri psihice provocate de fapta inculpatului. La rândul lor părinţii victimei, T. E. şi T. F., au suferit un prejudiciu nepatrimonial, un prejudiciu afectiv constând din suferinţe psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecţiune şi E. provocate de vătămarea corporală gravă a fiicei lor.

Este adevărat că, suferinţele omeneşti nu pot fi evaluate în bani, dar în realitate se impune o soluţie de reparare a prejudicului de ordin afectiv suferit. Sumele acordate cu titlu de daune morale părinţilor victimei, în cuantum de câte 100.000 lei pentru fiecare şi minorei T. T. N. în sumă de 300.000 lei, sunt excesive, sume care alături de cele stabilite cu titlu de daune materiale pot ajunge la realizarea unui dezechilibru de interese.

De aceea, Curtea, constată că se impune reducerea acestor daune morale, la care inculpatul a fost obligat alături de asiguratorul SC B. ROMÂNEASCĂ – B. SA – SUCURSALA B şi anume la câte 25.000 lei pentru părinţii minorei T. E. şi T. F. şi la 150.000 lei pentru aceasta.

Aşadar, sub acest aspect este fondat şi recursul declarat de asigurator, care a criticat soluţiile adoptate în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

Critica invocată de ambii recurenţi privind despăgubirile materiale la care au fost obligaţi este neîntemeiată.

Din probele administrate în cauză ( depoziţii de martori, chitanţe, facturi etc.) rezultă că părinţii victimei au efectuat cheltuieli cu spitalizarea minorei, constând în taxe spital, hrană suplimentară, medicamente, etc., cu transportul la spitalele din mun. B şi alte cheltuieli.

De asemenea, pe o perioadă destul de lungă părinţii victimei au fost nevoiţi să-şi i-a concedii fără plată aşa cum rezultă din actele aflate la dosar pentru a putea fi lângă minoră, fiind astfel lipsiţi de salariile pe care în mod normal le încasau de la societăţile comerciale unde îşi desfăşurau activitatea.

Aflându-se în concedii de odihnă fără plată aceştia nu au mai beneficiat nici de prime de sărbători şi pentru acoperirea acestor cheltuieli au fost nevoiţi să se împrumute.

Ca atare, suma acordată de instanţa de fond cu titlu de despăgubiri materiale de 47.530 lei, este o sumă rezonabilă pentru acoperirea cheltuielilor care au fost dovedite cu depoziţii de martori şi acte.

În ceea ce priveşte suma de 86.840 lei, acordată părţilor civile T. E. şi T. F., reprezintă cheltuieli ce urmează a fi făcute numai în decursul unui an pentru tratamentul şi recuperarea minorei.

Instanţa a reţinut că deşi o parte din această sumă se referă la un prejudiciu viitor, acesta este sigur că se va produce având în vedere starea fizică şi psihică în care se află minora, astfel că este susceptibil de evaluare, ceea ce au şi făcut părţile civile.

Acest prejudiciu viitor este cert în condiţiile în care pentru ameliorarea stării de sănătate a minorei, urmează a se efectua în continuare un tratament complex, plecând de la investigaţii materiale şi până la şedinţe de recuperare.

În prezent minora urmează un tratament complex, fapt ce rezultă din actele depuse la dosar dar şi din depoziţiile martorilor N. B. şi N. F..

În această situaţie nu se justifică reducerea despăgubirilor materiale la care inculpatul şi asiguratorul au fost obligaţi către părţile civile.

Şi critica invocată de recurenţi ce vizează greşita obligare la plata de despăgubiri civile către unităţile spitaliceşti, respectiv Spitalul Judeţean B, Spitalul Clinic de Urgenţă E. B.e B şi Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii N. Curie, reprezentând cheltuieli de spitalizare, este neîntemeiată.

În mod corect, organul de urmărire penală a dispus introducerea în cauză a acestor unităţi spitaliceşti ca părţi civile şi pentru recuperarea cheltuielilor efectuate acestea s-au constituit părţi civile la instanţa de fond, în condiţii legale.

În raport de cele arătate mai înainte, Curtea constată aşadar că recursurile declarate de inculpatul E. B. D. şi asiguratorul SC B. Românească - B. SA - Sucursala B, sunt fondate, asiguratorul numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

Pe cale de consecinţă, conform art. 385/15 pct.2 lit.d c.pr.penală, cele două recursuri vor fi admise, se vor casa hotărârile în parte în latură penală şi civilă, se va proceda la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului şi la reducerea daunelor morale la care inculpatul şi asiguratorul au fost obligaţi în sensul celor arătate mai înainte.

Urmează ca celelalte dispoziţiuni ale hotărârilor atacate să fie menţinute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpatul E. B. D., domiciliat în mun.B,_, judeţul B şi asiguratorul SC B. ROMÂNEASCĂ – B. SA - Sucursala B, cu sediul în mun.B, Bd.N.(...),_ ameliei, .1, judeţul B, împotriva deciziei penale nr. 195 din data de 13.09.2007, pronunţată de Tribunalul B u z ă u şi a sentinţei penale nr. 513 din data de 28.05.2007, pronunţată de Judecătoria B u z ă u, pe care le casează în parte, în latură penală şi civilă şi în consecinţă:

Înlătură disp.art.86/1 - 86/3 c.p. privind suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul E. B. D., pentru infracţiunea prev. de art. 184 al.2 şi 4 c.p.;

În baza art. 81 c.p. dispune suspendarea condiţionată a acestei pedepse pe durata termenului de încercare de 4 ani prev.de art. 82 c.p. şi conform art. 359 c.pr.penală, atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev.de art. 83 c.p.

Reduce daunele morale la care inculpatul a fost obligat alături de asiguratorul SC B. Românească – B. SA- Sucursala B, către părţile civile T. E. şi T. F. de la câte 100.000 lei pentru fiecare la câte 25.000 lei fiecare şi pentru partea vătămată - minora T. T. N. de la suma de 300.000 lei la 150.000 lei.

Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 17 ianuarie 2008.

Detalii: http://legeaz.net/spete-penal/daune-morale-materiale-excesive-qdg