Daune morale. Accident de circulatie. Criterii pentru acordarea daunelor morale.

Spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi:

-consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic,

-importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi

-intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, -măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare a cauzei.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 162 din 3 octombrie 2012

Prin sentința civilă nr. 412 din 16.02.2011, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A.M., A.S. și H.I. împotriva pârâtei SC E. Asigurare-Reasigurare SA, obligând-o să plătească reclamantului A.M. suma de 14.358,07 lei cu titlu de despăgubiri materiale, la care se adaugă dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea ei efectivă, precum și suma de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.

De asemenea, tribunalul a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantei A.S. suma de 376,35 lei cu titlu de despăgubiri materiale, la care se adaugă dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă, precum și suma de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, iar reclamantei H.I. suma de 413,45 lei cu titlu de despăgubiri materiale, la care se adaugă dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea ei efectivă, precum și suma de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, respingând-o în rest.

Impotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta.

Reclamanții au solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul acordării integrale a daunelor morale, considerând că soluția tribunalului este parțial netemeinică, acordarea integrală a sumelor pretinse cu acest titlu fiind justificată raportat la traumele suferite ca urmare a accidentului de circulație.

In schimb, pârâta SC E. Asigurare-Reasigurare SA a solicitat schimbarea sentinței atacate, cu consecința reducerii daunelor materiale și morale acordate reclamanților intimați.

Prin decizia civilă nr. 162 din 3.10.2012 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de pârâta SC E. Asigurare-Reasigurare SA împotriva sentinței civile nr. 412 din 16.02.2012 pronunțată de Tribunalul Arad, pe care a schimbat-o în parte, în sensul reducerii despăgubirilor materiale acordate reclamantului A.M. la suma de 9.843,07 lei, menținând-o în rest, respingând, totodată, apelurile reclamanților.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că toți reclamanții au criticat soluția primei instanțe doar sub aspectul neacordării în totalitate a daunelor morale solicitate, respectiv 130.000 lei apelantului A.M., 210.000 lei apelantei A.S. și 180.000 lei apelantei H.I., susținând că, raportat la vătămările suferite, la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, la traumele fizice cu repercusiuni ireversibile, la privarea reclamanților de avantajele unei vieți normale, inclusiv prejudiciul de agrement, dat de efortul suplimentar pe care aceștia trebuie să îl facă pentru a-și păstra condițiile de viață avute anterior accidentului, pe lângă prejudiciul corporal ei suferind și un prejudiciu psihologic, se impune acordarea unei compensații bănești corespunzătoare care să le ofere o satisfacție echitabilă.

Curtea, analizând ansamblul probator administrat în cauză, respectiv actele medicale și declarațiile martorilor, a constatat că judecătorul fondului a făcut o corectă apreciere a dovezilor propuse și a apreciat în mod judicios asupra cuantumului despăgubirilor morale pe care le-a acordat reclamanților apelanți.

Astfel, este cunoscut faptul că, spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. După cum a arătat și societatea pârâtă, dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

In cazul vătămărilor fizice cauzate de un accident de circulație, la evaluarea despăgubirilor pentru daunele morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, cum, de altfel, chiar reclamanții o recunosc, trebuie să se țină seama de suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin respectivul accident, precum și de toate consecințele acestuia, relevate de actele medicale ori de alte mijloace de dovadă, cum ar fi declarații de martori.

Este fără putință de tăgadă că reclamanții au suferit traume fizice și psihice accentuate, ca urmare a accidentului rutier provocat de numitul P.D., care a și decedat în urma impactului. Instanța de control judiciar nu contestă, în raport de toate elementele de la dosar (acte medicale, rapoarte de expertiză medico-legală, bilete de ieșire din spital, declarațiile martorilor) că suferințele victimelor accidentului au fost unele accentuate, acestora fiindu-le limitată posibilitatea de a desfășura activități cotidiene, provocându-li-se, în același timp, și suferințe fizice însemnate. Dar, cu toate acestea, se impune menținerea unei proporționalități între suferințele provocate, care, deși nu pot fi cuantificate, trebuie cel puțin estimate, raportat la vârsta victimei și alte particularități ale acesteia, și sarcina impusă societății de asigurare de a suporta efectiv plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.

Tocmai de aceea, deși numărul de zile de îngrijiri medicale nu este unul egal, reclamantului apelant A.M. fiindu-i cauzate leziuni care au necesitat 120 de zile de îngrijiri medicale, în timp ce reclamantelor apelante A.S. și H.I. le-au fost cauzate leziuni care au necesitat doar 55 de zile, respectiv 30-35 de zile de îngrijiri medicale, acestora din urmă le-a fost extirpat un organ (splina), iar doctrina medicală a arătat că acest lucru are efecte secundare ireversibile, constând în creșterea riscului la infecții, creșterea numărului de leucocite, creșterea riscului de formare de cheaguri (tromboze), creșterea numărului de trombocite. De asemenea, reclamanta H.I. a fost privată de dreptul de a fi mamă pentru o perioadă de doi ani ulterior accidentului, concomitent cu șocul psihic datorat de pierderea unui organ, având și frustrarea că nu se va mai putea bucura de o viață activă (fiind privată de bucuriile tinereții - sport, plimbări, înot etc.) începând cu o vârstă timpurie, victima având 26 ani, toate acestea justificând acordarea aceleiași sume cu titlu de daune morale. Nu în ultimul rând, este de reținut că apelanta A.S., deși a afirmat că anumite complicații medicale de la mâna stângă s-ar fi datorat tot accidentului în care a fost implicată, nu a dovedit existența legăturii de cauzalitate între acestea și accident. De asemenea, s-a arătat că, complicațiile apărute - pseudo-artroză - sunt datorate neglijării (victima s-a prezentat pentru diagnostic și tratament în luna decembrie a anului 2010), iar consemnările examenului ortopedic actual privind „coxartroză secundară posttraumatică consecutiv fracturii cu minimă deplasare acetabul stâng consolidată” reprezintă o complicație a unei leziuni traumatice care, de asemenea, nu poate fi obiectivată ca fiind urmare a accidentului rutier din 29.05.2010, nefiind consemnată în niciun document medical.

Față de cele arătate, Curtea apreciază că, în contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun fel suferințele reale ale reclamanților apelanți, suma de 75.000 lei acordată fiecăruia de către tribunal cu titlu de despăgubiri morale constituie o satisfacție echitabilă, iar o majorare a despăgubirilor solicitate cu acest titlu ar reprezenta o sarcină disproporționată și excesivă ce i-ar reveni societății de asigurare, motiv pentru care, sub acest aspect, se impune și respingerea criticilor pârâtei apelantei. De altfel, societatea pârâtă își formulează motivele de apel la modul general, neprecizând nici măcar care ar fi fost, în opinia sa, suma ce s-ar fi justificat în speță, menționând doar că „prejudiciul moral trebuie reindividualizat, având în vedere faptul că la dosarul cauzei nu există un probatoriu din care să rezulte un prejudiciu într-un cuantum atât de ridicat, în lipsa unui probatoriu soluția instanței având un caracter exclusiv subiectiv, ceea ce este inacceptabil, cuantumul daunelor morale acordate fiecăruia dintre reclamanți, în total 225.000 lei, fiind disproporționat în comparație cu soluțiile pronunțate în jurisprudența recentă”, însă fără a prezenta instanței de apel vreo decizie relevantă.

Pe de altă parte, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulație, precum și consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor particulară, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probele administrate. Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudența națională, cât și hotărârile Curții de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri și, respectiv, pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora, iar față de argumentele prezentate mai sus instanța de control judiciar apreciază că sumele acordate de judecătorul fondului cu acest titlu nu sunt exagerat de mari, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale în materie, dar și cu soluțiile jurisprudențiale la care reclamanții au făcut trimitere.

Totuși, apelul pârâtei este fondat în ceea ce privește despăgubirile materiale acordate reclamantului intimat A.M., în sensul că, deși potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul P.I. valoarea despăgubirii maxime care putea fi acordată de asigurătorul RCA pentru autoturismul avariat în data de 29.05.2010 era de 1.943 euro, care, la cursul B.N.R., era echivalentul a 8.085 lei, tribunalul a admis integral pretențiile proprietarului autoturismului marca F., în cuantum de 12.600 lei, impunându-se, deci, reducerea despăgubirilor materiale la suma de 9.843,07 lei, celelalte critici ale apelantei SC E. Asigurare-Reasigurare SA referitor la daunele materiale acordate reclamanților fiind neîntemeiate, la dosarul de fond fiind depuse toate documentele de plată avute în vedere de tribunal și care justifică acordarea despăgubirilor materiale.

(Judecător dr. Csaba Bela Nasz)

Detalii: http://legeaz.net/spete-civil-2/despagubiri-accident-de-circulatie-asigurare-162-3-2012