Contract de sponsorizare si publicitate. Exceptie de neexecutare

Codul civil, art. 969

Rezumat: Exceptia de neexecutare este un mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia dintre partile contractante, in cadrul unui contract sinalagmatic (bilateral), in cazul in care i se pretinde executarea obligatiei ce-i incumba, fara ca partea care pretinde aceasta executare sa-si execute propriile obligatii.

Aceasta exceptie reprezinta in fond un refuz de executare ce opereaza fara interventia instantei de judecata, ceea nu inseamna ca ea nu poate fi supusa unui control judiciar a posteriori. Exceptia de neexecutare poate fi invocata si pe cale judiciara ca mijloc de aparare, cu conditia ca partea ce o invoca sa dovedeasca neexecutarea pe care o invoca si gravitatea acesteia, in caz contrar acesta fiind condamnat sa repare prejudiciul cauzat partenerului sau..

Tribunalul Vâlcea, Sectia comerciala si de contrncios administrativ si fiscal

Sentinta nr. 1243 din 25 mai 2011

Decizia in extras

Prin sentinta nr.a din 22.10.2010 Tribunalul Bucuresti si-a declinat competenta teritoriala in favoarea Tribunalului Valcea cu privire la cererea formulata la data de 15.03.2010 de reclamanta A.C.A. in contradictoriu cu parata SC U. SA RM VÂLCEA prin care a solicitat instantei obligarea paratei la plata sumei de 230.000 euro sau echivalentul in lei cu titlu de sponsorizare, conform art. 2 din contractul din 6.09.2007.

In motivarea cererii reclamanta a aratat ca este handbalista profesionista, cu performante remarcabile, bucurandu-se de notorietate la nivel national si international, fiind selectata si in echipa nationala a Romaniei.

Reclamanta a mentionat ca la data de 6.09.2007 a incheiat cu parata un contract de sponsorizare, prin care s-a stabilit sponsorizarea acesteia cu suma de 270.000 euro in schimbul asigurarii de catre reclamanta a unei campanii de promovare a numelui SC U. SA Rm.Valcea, prin orice modalitate, suma ce trebuia achitata esalonat, ultima transa avand scadenta la data 1.06.2009.

In continuare s-a aratat ca desi reclamanta si-a indeplinit obligatiile de a asigura sponsorului promovarea, detinand si calitatea de jucator la Clubul Sportiv R U Brasov, conform contractului de jucator din 2008, parata fiind sponsorul oficial al Clubului, parata nu a achitat decat suma de 40.000 euro, in conditiile in care la contract s-au incheiat si alte acte aditionale prin care a fost adus ca garant al executarii obligatiilor si Clubul Sportiv R Brasov.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea cererii, potrivit dispozitiilor art.969 si urm. Cod civil.

Au fost atasate cererii Contractul de sponsorizare, Actul aditional nr. 282/26.09.2008, Actul aditional din 17.09.2008, Intelegerea din data de 6.09.2007 si dovada convocarii la conciliere directa.

Prin intampinare s-a invocat exceptia necompetentei teritoriale si a neexecutarii contractului, aratandu-se ca reclamanta s-a aflat in imposibilitate de a efectua campanie de promovare a numelui/siglei/brand-ului SC U SA, avand in vedere ca la data de 2.10.2007 Comisia de disciplina FRH a suspendat-o pe reclamanta din viata sportiva, decizie asupra careia a revenit, jucatoarea fiind trimisa sa reintre in echipa „U” J Cluj cu care avea contract, conditii in care aceasta a jucat la data de 12.01.2008 impotriva CSM C Deva.

In continuare s-a aratat ca reclamanta nu-si putea indeplini obligatiile din contract, avand in vedere incompatibilitatea intre interesele clubului la care juca si societatea pe care ar fi promovat-o.In plus, parata a precizat ca sportiva a incheiat acest contract stiind ca nu poate sa execute obligatiile contractuale, atata timp cat se afla inca sub contractul cu formatia „U” J Cluj.Parata a aratat in continuare ca platile efectuate erau facute in numele si pentru Clubul Sportiv „RU” Brasov, in baza unui contract de sponsorizare incheiat intre parata si club, in acea perioada U fiind sponsorul principal al clubului.

Pe fondul cauzei, s-a aratat ca obiectul principal al contractului a fost ca beneficiarul sa asigure sponsorului o campanie de promovare a numelui/siglei/brand-ului SC U SA prin diverse modalitati, spoturi publicitare, afisare sigla etc, campanie ce trebuia sa se intinda pe o perioada de 3 ani de la data semnarii contractului.

S-a mentionat ca o asemenea campanie de promovare presupune o munca laborioasa din partea celui implicat, in sensul participarii acestuia la diverse actiuni de mediatizare/promovare, actiuni materializate prin realizarea de materiale publicitare video, audio, prin participarea la diverse intruniri, conferinte de presa cu scopul popularizarii beneficiarului etc.

In conceptia paratei, simpla purtare a echipamentului de joc, in perioada cat a jucat la Clubul R Brasov nu reprezinta un act de mediatizare a numelui/siglei/brand-ului, acest echipament fiind recunoscut si acceptat odata cu semnarea contractului de jucator.Astfel, parata era recunoscuta ca sponsor oficial al clubului, motiv pentru care intreaga echipa purta echipamentul cu sigla si denumirea societatii.

Prin urmare, intrucat reclamanta nu a intreprins si alte actiuni specifice campaniilor publicitare, primind 40.000 euro pentru servicii neefectuate, s-a solicitat respingerea cererii ca netemeinica si nelegala.

Reclamanta a raspuns la intampinare, prin care a aratat ca exceptia neexecutarii este un mijloc de aparare, ce trebuie analizata impreuna cu apararile invocate pe fondul cauzei, exceptie ce nu poate fi primita, pentru urmatoarele considerente:

Exceptia poate fi invocata numai daca cealalta parte nu-si executa propriile obligatii, inainte de epuizarea termenului contractual stabilit de parti, ori exceptia a fost invocata direct in fata instantei, iar nu in timpul celor trei ani pentru care s-a incheiat contractul.

S-a mai aratat ca parata face confuzie intre contractul de sponsorizare si cel de publicitate, distinctia intre cele doua contracte fiind scopul incheierii lor, contractul de publicitate avand un scop pur comercial, iar cel de sponsorizare avand ca scop protejarea unei personalitati culturale, sportive, stiintifice etc in vederea sustinerii dezvoltarii personalitatii persoanei protejate.

Reclamanta a subliniat ca in speta de fata scopul incheierii contractului a fost acela ca aceasta sa se poata concentra si dedica activitatii sportive pe care o desfasoara, fiind lipsit de relevanta momentul incheierii contractului de jucatoare cu SC R BRASOV.

Astfel, s-a aratat ca reclamanta purta echipamentul sportiv atat pe teren, cat si in viata privata, in afara terenului, sarcinile cuprinse in contract fiind doar cu titlu exemplificativ.

Cu privire la perioada in care aceasta era jucatoare la „U” J, se arata ca si parata cunostea aceasta imprejurare, conditii in care nu a considerat ea insasi ca ar exista vreo incompatibilitate, deoarece nu exista incompatibilitate intre calitatea sa temporara de jucatoare la „U” J si cea de persoana sponsorizata de SC U SA.

In final, reclamanta a precizat ca parata nu a indicat niciun exemplu in care aceasta sa fi fost solicitata sa participe la vreo campanie publicitara la care sa lipseasca sau sa o refuze, avand in vedere ca realizarea de activitati de publicitate implica si o activitate de marketing din partea paratei.

In cauza au fost audiati martorii H B H si S V, din partea paratei si TD B si SDiana I, din partea reclamantei.

Martorii paratei au declarat ca reclamanta a activat o perioada de un an in cadrul Clubului din Brasov, dupa ce a fost achizitionata de la J Cluj, in baza unui contract de sponsorizare incheiat cu cel putin un an inainte.

Aceiasi martori au aratat ca reclamanta a purtat numai un tricou cu numele si sigla societatii parate, acesteia nefiindu-i solicitat participarea la activitati de promovare a societatii, la meciurile dintre R Brasov si J Cluj purtand tricoul J, in perioada cat a activat la acest din urma club.

Martorul H B, in calitate de fost manager al Clubului R Brasov a mentionat ca semnarea contractului de sponsorizare s-a facut tocmai cu scopul ca reclamanta sa joace la Clubul R Brasov.

Martorii reclamantei au declarat ca in perioada cat reclamanta a activat la Clubul J, aceasta purta in viata privata tricoul cu numele societatii parate, mai precis atunci cand facea antrenamente in zona de recuperare sau cand asista la alte competitii sportive, iar in timpul meciurilor din cadrul Clubului J purta tricoul cu numele J.

Martora S D a declarat, in calitate de prietena a reclamantei, ca aceasta era foarte entuziasmata pentru ca urma sa activeze la Brasov.

Prin raspunsul la interogatoriu, parata a aratat ca au existat numeroase campanii publicitare ale societatii la care sportiva nu a participat, iar reclamanta nu a raspuns disponibilitatii paratei de a o implica pe sportiva in orice activitate de publicitate.

La dosar, s-a depus adresa emisa de Federatia Romana de Handbal prin care se comunica paratei situatia sportivei AC care a fost transferata la data de 26.09.2998 de la Universitatea JCluj la RU Brasov, pana la data de 11.08.2009 cand s-a transferat in Danemarca.

Aceeasi Federatie a comunicat instantei, prin adresa din 8.04.2011 ca sportiva a activat in perioada septembrie 2007-iunie 2008 la U.J. Cluj, in iulie 2008-iunie 2009 la RBrasov, apoi in Danemarca din iulie 2009 pana in prezent.

Fata de cele expuse mai sus, instanta a constatat ca actiunea reclamantei este partial intemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Intre partile din litigiu s-a incheiat un contract intitulat „Contract de sponsorizare” din 6.09.2007 prin care beneficiarul-reclamanta se obliga sa asigure sponsorului-societatea parata, o campanie de promovare a numelui/siglei/brand-ului prin diverse modalitati:spoturi publicitare, afisare sigla etc, sa mediatizeze numele/sigla/brand-ul sponsorului, iar sponsorul sa achite suma convenita in termenul de plata stabilit.

Valoarea contractului a fost de 270.000 euro, in trei rate pe o perioada de trei ani, 90.000 euro fiecare, contractul intrand in vigoare la data semnarii si incheindu-se la data de 30.06.2010.

In aceeasi zi intre parti s-a incheiat actul numit „Intelegere” prin care parata se obliga sa dea in proprietatea reclamantei un apartament cu 3 camere in Brasov pana la finele anului 2007 si un autoturism marca BMW in maxim 60 de zile de la semnarea actului.

Din adresele inaintate de Federatia Romana de Handbal coroborate cu extrasele din ziare depuse la dosar, instanta a retinut ca in perioada incheierii contractului de sponsorizare reclamanta activa la U.J. Cluj, conditii in care federatia a fost sesizata in vederea sanctionarii sportivei, care a refuzat sa se prezinte la pregatiri si la primele meciuri oficiale.

Comisia de Disciplina a sanctionat-o pe reclamanta cu suspendarea din viata sportiva pe o perioada de 2 ani, decizie asupra careia s-a revenit, reclamanta fiind trimisa sa activeze pana in iunie 2008 la U.J. Cluj.

Ulterior, in perioada iulie 2008-iunie 2009 reclamanta a jucat in cadrul Clubului R U Brasov, club al carui sponsor oficial a fost in acea perioada societatea parata.

In aceasta perioada, mai precis in luna septembrie 2008, respectiv in data de 17.09 si 26.09.2008, s-au incheiat doua acte aditionale la contractul din 17.09.2008, depuse la dosar, acte incheiate cu Clubul Sportiv Urban Brasov prin care acesta se obliga sa plateasca sportivei suma de 98.000 euro, ca prima transa pana la data de 30.10.2008, restul urmand a fi achitate la datele stabilite prin contract, in caz contrar sportiva fiind libera de contract si fara obligatii fata de club.

Totodata, s-a stipulat ca valoarea contractului este de 90.000 euro, ce vor fi platiti in trei rate egale, in perioada 1.09.2007-31.05. a fiecarui an competitional, timp de trei ani.

Cu toate acestea, reclamanta a parasit clubul, iar incepand cu luna iulie 2009 pana in prezent activeaza in Danemarca. Situatia de fapt descrisa mai sus a condus la ideea neexecutarii partiale din partea ambelor parti a obligatiilor contractuale stipulate in contractul din data de 6.09.2007.

Astfel, in speta s-a ridicat problema naturii juridice a contractului incheiat intre parti. Cu privire la acest aspect, instanta a constatat ca desi contract a fost denumit „Contract de sponsorizare”, clauzele contractuale cuprind si elemente specifice contractului de publicitate. Aceasta concluzie rezulta atat din continutul prevederilor art.1.1 si art.4.1.din contract, cat si din declaratiile martorilor, care au aratat ca acest contract s-a incheiat cu scopul transferarii reclamantei la Brasov, lucru fata de care reclamanta si-a exprimat multumirea catre prieteni.

In plus, la data incheierii contractului de sponsorizare s-a incheiat si un inscris denumit „Intelegere”, prin care partile au stabilit ca reclamanta sa primeasca un apartament cu 3 camere in Brasov pana la finele anului 2007, act care alaturi de cele mentionate mai sus vine in sustinerea apararilor formulate de parata in intampinare cu privire la continutul obligatiilor contractuale ale reclamantei.

Prin urmare, contractul incheiat dintre parti este unul sui-generis, cu dubla natura, ce cuprinde atat elemente specifice contractului de sponsorizare, cat si contractului de publicitate, neputand fi primita apararea reclamantei, care a sustinut in raspunsul la intampinare ca ar fi lipsit de relevanta juridica incheierea contractului de jucatoare cu SC R SA BRASOV.

Fata de aceasta precizare, executarea contractului a fost analizata raportat la trei etape de timp, si anume: 6.09.2007(data semnarii contractului) -iulie 2008(data semnarii contractului de jucator cu echipa C R Brasov; iulie 2008-iunie 2009( perioada activarii in cadrul Clubului R Brasov) si iunie 2009-30.06.2010( data expirarii duratei contractului de sponsorizare).

Cu privire la prima etapa, desi martorii propusi de reclamanta si audiati in cauza au declarat ca aceasta a purtat echipamentul sportiv cu numele societatii parate si in perioada activarii in cadrul Clubului UJ Cluj, instanta a conchis ca nu se poate solicita paratei plata sumei de 90.000 euro aferenta acestei perioade.

Astfel, din probele administrate in cauza a rezultat ca ambele parti cunosteau situatia sportivei reclamante, care la data incheierii contractului de sponsorizare activa la un alt club decat cel pe care-l sponsoriza parata, si anume la Clubul UJ Cluj.

Incheierea contractului din litigiu a avut ca scop atragerea sportivei ca jucatoare in cadrul Clubului R Brasov, inainte de expirarea celuilalt contract, cu incalcarea regulilor profesionale ce guverneaza exercitiul profesiei de sportiv profesionist-in sensul ca jucatorului ii este interzis sa poarte echipamentul de pregatire/antrenament, de joc si de reprezentare orice alta sigla sau reclama decat cea a angajatorului sau sponsorului acestuia, dreptul de publicitate si imagine fiind transferate in mod exclusiv angajatorului.

In concret, reclamanta isi transferase dreptul de publicitate si imagine, in masura in care acestea aveau legatura cu raporturile de munca, Clubului J, astfel ca pentru perioada 6.09.2007-iulie 2008, cat a activat la acest club nu se poate vorbi despre o incheiere valabila a contractului de sponsorizare.

Acest contract isi putea produce efectele depline numai dupa semnarea contractului de jucatoare cu Clubul R Brasov, club al carui sponsor oficial era societatea parata.

Reclamanta a primit suma de 40.000 euro, conform contractului de sponsorizare, parata invocand exceptia de neexecutare, cu motivarea ca reclamanta nu s-a achitat de obligatiile contractuale, in sensul ca in afara faptului de a purta echipamentul sportiv, nu a participat la alte activitati de promovare a numelui/siglei/brand-ului societatii parate.

Fata de exceptia invocata, instanta a retinut ca executarea unui contract presupune pe tot parcursul existentei acestuia indeplinirea obligatiei de cooperare intre parti in vederea atingerii scopului contractului incheiat, datorie comuna si reciproca a partilor contractante.

In speta, fata de natura contractului si de scopul urmarit de ambele parti, societatea parata avea obligatia de a colabora cu reclamanta, intr-un mod rezonabil, pentru indeplinirea obligatiilor asumate prin art.1.1. si 4.1. din contract si pentru a putea permite contractului sa-si produca pe deplin efectele sale.

Desi parata in raspunsul la interogatoriu a aratat ca si-a aratat disponibilitatea de a o atrage pe reclamanta in activitati de publicitate, aceasta sustinere nu a fost dovedita cu probatoriul administrat in cauza.

In aceste conditii, atitudinea paratei raportata la modalitatea in care reclamanta a inteles sa-si execute obligatiile contractuale(purtarea echipamentul sportiv cu numele si sigla societatii parate, atat in terenul de joc, cat si in viata privata) trebuie interpretata ca o acceptare tacita a unei asemenea executari, timp de 1 an, cat reclamanta a activat in cadrul Clubului R Brasov.

Aceasta acceptare duce la concluzia ca parata si-a vazut realizat interesul contractual, prin atingerea scopului stabilit prin clauzele contractuale, astfel ca aceasta datoreaza reclamantei suma de 90.000 euro aferenta perioadei sus-mentionate.

Cum din aceasta suma, s-a achitat suma de 40.000 euro, parata mai are de platit catre reclamanta suma de 50.000 euro.

Cat priveste perioada iunie 2009-30.06.2010, instanta a constatat ca exceptia invocata de parata este intemeiata:

Apararile paratei cu privire la termenul in care aceasta exceptie poate fi invocata nu pot fi primite.

Exceptia de neexecutare este un mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia dintre partile contractante, in cadrul unui contract sinalagmatic (bilateral), in cazul in care i se pretinde executarea obligatiei ce-i incumba, fara ca partea care pretinde aceasta executare sa-si execute propriile obligatii.

Aceasta exceptie reprezinta in fond un refuz de executare ce opereaza fara interventia instantei de judecata, ceea nu inseamna ca ea nu poate fi supusa unui control judiciar a posteriori.

Exceptia de neexecutare poate fi invocata si pe cale judiciara ca mijloc de aparare, cu conditia ca partea ce o invoca sa dovedeasca neexecutarea pe care o invoca si gravitatea acesteia, in caz contrar acesta fiind condamnat sa repare prejudiciul cauzat partenerului sau.

In speta, din adresa inaintata de Federatia de Handbal rezulta ca reclamanta a incheiat in aceasta perioada un contract de jucatoare cu echipa HC Copenhaga din Danemarca, conditii in care nu se mai poate vorbi despre indeplinirea de catre reclamanta a niciuneia dintre obligatiile cuprinse in art. 1.1. si art. 4.1. din contract.

Prin urmare, parata nu datoreaza reclamantei suma de 90.000 euro aferenta acestei perioade.

Fata de cele expuse mai sus, in temeiul dispozitiilor art. 969 si urm.Cod civil, instanta a admis in parte cererea reclamantei, parata fiind obligata sa plateasca suma de 50.000 euro(echivalent in lei la data platii efective) catre reclamanta