Avarierea unui autoturism prin caderea unui copac. Chemarea in garantie a Asociatiei de Proprietari.

Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul M.T., cu sediul în Tg.Mureş, P-ţa Victoriei, nr. 3,jud. Mureş, împotriva sentinţei civile nr.2434/15 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş în dosar nr. 416/320/2009.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă: reprezentantul recurentului, c.j. R.A., intimatul G.F., lipsă fiind intimatul B.I.F. şi reprezentantul legal al Asociaţiei de proprietari nr. 179 Tg.Mureş.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Recursul declarat de M.T. este formulat şi motivat în termenul legal, fiind timbrat cu suma de 77 lei, conform chitanţei aflată la fila 9 dosar şi timbru judiciar în valoare de 3 lei.

Reprezentantul recurentului depune la dosar delegaţia de reprezentare.

Reprezentantul recurentului şi intimatul G.F., având cuvântul pe rând învederează instanţei că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri, instanţa încheie faza procedurii probatorii şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulată de intimatul B.I.F.

Intimatul G.F. învederează instanţei că nu el a fost în măsură să facă demersuri pentru tăierea arborelui care a căzut pe autoturismul intimatului B.I.F., maşina intimatului a stat 3 luni sub arborele uscat .

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Prin sentinţa civilă nr. 24347 15 martie 2010, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 416/32072009:

-a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.F. şi s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.F. ca intrată în puterea lucrului judecat;

-a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.I.F. în contradictoriu cu pârâtul G.F. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.I.F. în contradictoriu cu Municipiul Tg-Mureş şi s-a dispus obligarea pârâtului Municipiul Tg-Mureş la plata către reclamant a sumei de 1.787,98 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu rata dobânzii de referinţă a BNR de la data de 16.01.2009 şi până la data plăţii efective;

-a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Municipiul Tg-Mureş în contradictoriu cu chemata în garanţie Asociaţia de Proprietari nr. 179 Tg-Mureş; pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 453 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima insntaţă a reţinut că prin cererea introductivă s-a solicitat de către reclamant obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.787,98 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de repararea autoturismului său, precum şi dobânzi constând în rata dobânzii de referinţă a BNR pentru perioada 19.01.2007-19.01.2008, ca şi până la achitarea efectivă şi integrală a plăţii, cu cheltuieli de judecată, cererea sa fiind motivată prin aceea că în data de 19.01.2007, din cauza unei furtuni puternice, un copac uscat s-a prăbuşit peste capota autoturismului său proprietate personală marca Oltcit, cu număr de înmatriculare MS-07-BCP, parcat regulamentar pe str. Livezeni din Târgu-Mureş.

În cauză, pârâtul G.F. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar instanţa a invocat din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.F. Faţă de această excepţie, s-a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 2838/19 mai 2008, irevocabilă prin nerecurare, pronunţată în dosarul nr. 9953/320/2007 al Judecătoriei Tg-Mureş, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.F., faţă de care fusese formulată o cerere identică cu cea din cauză, astfel încât, s-a considerat că sunt incidente prevederile art. 1201 cod civil şi în tmeiul art. 166 Cod de procedură civilă, a fost admisă excepţia, s-a constatat că admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.F. a intrat în puterea lucrului judecat şi a fost respinsă respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Bartha Istvan în contradictoriu cu pârâtul G.F. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Referitor la fondul cauzei, instanţa a arătat că prin adresa înregistrată la Primăria Municipiului Târgu-Mureş sub nr.5131/2006, pârâtul G.F. a solicitat aprobare pentru tăierea unor arbori din zona verde a blocului, respectiv 3 plopi care prezentau fenomen de uscare, cerere formulată în calitatea sa de locatar şi totodată responsabil al blocului nr. 37 din Târgu-Mureş str. Muncii, neavând calitatea de reprezentant al asociaţiei de locatari (proprietari) sau altă calitate din care să rezulte vreun raport de prepuşenie cu aceasta.

Autoritatea administrativă a răspuns prin adresa nr.5131/07.06.2006, în sensul că este necesară eliberarea autorizaţiei de tăiere pentru care trebuie achitată o taxă în valoare de 35 lei/arbore, iar lucrarea de tăiere urmează a se executa de o firmă specializată agreată de comisia special constituită în acest scop în cadrul Primăriei Târgu-Mureş în baza unui contract încheiat cu respectiva firmă, pârâtul fiind informat că este necesar să prezinte procesul verbal al şedinţei publice în care s-a discutat această problemă, cu acordul majorităţii proprietarilor pentru tăiere şi vizat de asociaţia de proprietari de care pârâtul aparţine, iar tăierea arborilor fără autorizaţie constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă – conţinutul adresei sintetizând prevederile Hotărârii Consiliului Local nr. 107/28.04.2005 în vigoare în acel moment, potrivit cărora lucrările de tăiere se fac pe cheltuiala asociaţiilor de proprietari.

Instanţa a arătat că aceste prevederi legale instituie o procedură extrem de greoaie şi laborioasă, în dezacord cu necesitatea rezolvării unor astfel de situaţii în condiţii de urgenţă, cel mai adesea.

Faţă de temeiul invocat de reclamant în susţinerea cererii sale, respectiv dispoziţiile art. 998 şi urm. Cod civil, şi prin raportare la argumentarea cererii, în care s-a referit doar la răspunderea pârâtului pentru fapta proprie şi la răspunderea proprietarului lucrului pentru prejudiciul cauzat de acesta, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În privinţa răspunderii pentru fapta lucrului, s-a arătat că, potrivit art. 1000 alin.3 aceasta revine proprietarului lucrului ce a cauzat altuia un prejudiciu, sau păzitorului juridic al lucrului, proprietatea copacului aparţinând Municipiului Târgu-Mureş. S-a arătat că în baza art. 3 al Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, se instituie preeminenţa principiului autonomiei locale, prin care „se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.” , iar conform art. 10 din acelaşi act normativ, „Autorităţile administraţiei publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum şi de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale.”

Instanţa a arătat că pârâtul Municipiul Tg-Mureş este o persoană juridică în sensul art. 25 şi urm. din Decretul 31/1954, care îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale, iar actele făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi, a reţinut prevederile art. 35 al.3 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora „Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării lor” şi a precizat că art. 36 din Legea nr. 215/2001 instituie obligaţiile Consiliului Local ca organ deliberativ al Municipiului, astfel: „(1) Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale.

În consecinţă, instanţa a concluzionat că fapta ilicită a pârâtului Municipiul Tg-Mureş constă în neluarea măsurilor ce se impuneau, în calitatea sa de administrator al domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, în vederea rezolvării cu prioritate şi de urgenţă a cererii formulate de pârâtul G.F. încă de la data de 3.04.2006, iar vinovăţia rezidă şi în instituirea, prin HCL nr. 107/2005, a unei proceduri extrem de laborioase şi greoaie, prin care pârâta Municipiul Tg-Mureş nu face decât să paseze răspunderea sa de administrator al Domeniului Public către Asociaţiile de proprietari, cărora le instituie următoarele obligaţii: demersuri către Comisia locală municipală de avizare a tăierilor, obţinerea unei note de plată, achitarea unei taxe de 35 lei/arbore la casierie, plantarea a doi puieţi pentru fiecare arbore tăiat, încheierea unui contract cu o firmă agreată de Comisie, prezentarea contractului spre aprobarea Comisiei, convocarea adunării generale a Asociaţiei de proprietari şi obţinerea acordului majorităţii, avizarea procesului-verbal al şedinţei, etc.

Referitor la vinovăţia pârâtului au fost avute în vedere şi prin prisma neîndeplinirii obligaţiei instituite prin art. 6 din Regulamentul aprobat prin HCL nr. 107/2005, de aprobare a Regulamentului pentru stabilirea unor măsuri unitare de organizare şi asigurare a dezvoltării şi întreţinerii zonelor verzi, aparţinând domeniului public şi privat al Municipiului Tg-Mureş, articol potrivit căruia se instituie obligaţia Primăriei Municipiului Tg-Mureş ca „în termen de 1 an de la adoptarea Regulamentului, să elaboreze pe baza inventarului un plan pe următorii 10 ani de replantare şi înlocuire a arborilor îmbătrâniţi şi degradaţi, care va fi înaintat Comisiei de avizare a tăierilor şi va fi supus aprobării Consiliului Local municipal Tg-Mureş” , şi reţinându-se că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada nici a unui demers din cele sus-menţionate în vederea rezolvării problemei „arborilor bătrâni şi degradaţi”, cu consecinţa căderii ocazionale a acestora şi producerea de daune patrimoniului persoanelor fizice vizate, cum este şi reclamantul în speţă.

Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că este dovedită existenţa legăturii de cauzalitate dintre instituirea acestei proceduri greoaie şi alambicate şi neluarea măsurilor cuvenite pentru prevenirea producerii unor astfel de incidente, şi prejudiciul suferit de reclamant prin avarierea autoturismului său în urma căderii pomului degradat situat pe domeniul public.

Referitor la prejudiciul produs în cauză, s-a constatat că acesta a fost dovedit de reclamant prin fişa tehnologică de antecalcul la auto marca Oltcit, cu nr. de înmatriculare MS-07-BCP, emisă de SC Mobil Service SA , autorizaţia de reparaţii emisă de Serviciul Poliţiei Rutiere Mureş, coroborate cu certificatul de înmatriculare al autoturismului, proba foto.

Instanţa a înlăturat apărările pârâtului referitoare la faptul că prejudiciul produs reclamantului nu ar fi cert, având în vedere că prin toate înscrisurile administrate în cauză se atestă faptul că s-a produs un prejudiciu real şi important în patrimoniul reclamantului, în urma avarierii autoturismului său, prejudiciu capabil de a fi evaluat. Certitudinea prejudiciului nu poate fi condiţionată de o eventuală obligaţie a reclamantului de a-şi repara autoturismul din resurse proprii, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, întrucât în acest fel s-ar ajunge la o interpretare nelegală şi arbitrară a textului art. 998 Cod Civil, aşa cum a fost detaliată de doctrina în materie.

În temeiul prevederilor art. 998 şi art. 1000 al. 3 Cod Civil şi art. 1088 Cod Civil, a fost în consecinţă admisă acţiunea reclamantului faţă de acest pârât.

În privinţa cererii de chemare în garanţie îndreptate împotriva Asociaţiei de proprietari nr. 179 Tg-Mureş de către pârâtul Municipiul Tg. Mureş , instanţa a constatat că nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale în ceea ce priveşte răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, întrucât nu există între Asociaţia de proprietari nr. 179 şi pârâtul G.F. nici un raport de prepuşenie şi nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului G.F. De asemeni, în privinţa răspunderii „pentru lucruri”, Asociaţia de proprietari nefiind proprietara plopului căzut nu poate răspunde pentru prejudiciul cauzat de acest lucru. S-a apreciat că pârâtul nu se poate de prevederile HCL nr. 107/2005 prin care a instituit obligaţia Asociaţiilor de Proprietari de a efectua toate demersurile şi de a suporta cheltuielile necesare operaţiunilor de înlăturare a arborilor bătrâni şi degradaţi, întrucât pârâtul este el care a instituit o procedură alambicată, de lungă durată, improprie necesităţii rezolvării cu celeritate a acestor „treburi publice”, în fapt neexercitându-şi în mod corespunzător atribuţiile de administrator a domeniului public.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Tg. Mureş, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant .

Se arată prin declaraţia de recurs în primul rând că daunele la care fac referire reclamantul sunt supraevaluate, în raport cu daunele care reies din planşele foto depuse la dosarul cauzei; de asemeni se arată că datele din fişa eliberată de firma „Mobil Service SA” nu au nici o valoare probatorie şi nu corespund cu cele din autorizaţia de reparaţie eliberată de poliţia rutieră Tg. Mureş, ceea ce duce la concluzia că în fapt reclamantul doreşte efectuarea şi a altor reparaţii. Sub acest aspect se critică faptul că instanţa de fond nu a procedat la o analiză mai profundă a probelor cu înscrisuri administrate.

Se mai arată că, urmare a cererii formulate la data de 03.04.2006 de d-l G.F. – cerere prin care se solicita tăierea unui număr de 8 arbori care prezentau fenomene de uscare - s-a răspuns prin adresa nr. 5131/ 07.06.2006, în sensul că în vederea eliberării autorizaţiei de tăiere este necesar a se achita taxa de autorizare în valoare de 35 de lei/ arbore, iar în baza notei de plată, lucrarea se va realiza de o firmă agreată de Comisie de tăieri de arbori, în baza unui contract încheiat cu una dintre aceste firme - în conformitate cu HCL nr. 107/ 2005. În consecinţă, se apreciază că sarcina rezolvării acestei probleme revenea Asociaţiei de Proprietari nr. 179 şi nu recurentei. Se mai arată că instituţia recurentă a fost receptivă la solicitările locatarilor şi în consecinţă s-a aprobat tăierea arborilor, prin Comisie de aprobarea a tăierilor de arbori - din care face parte şi un reprezentant al asociaţiilor de protecţia mediului, însă Asociaţia de Proprietari nr. 179 nu a făcut demersurile care se impunea pentru a obţine autorizaţia de tăiere în condiţiile legii .

Se susţine că instanţa de fond a apreciat greşit că prin HCL nr. 107/2005 se instituie o procedură greoaie în ceea ce priveşte tăierile de arbori, întrucât regulamentul a fost supus spre aprobare Consiliului Local Municipal numai cu avizul asociaţiilor de protecţia mediului care au contribuit la elaborarea acestui regulament.

Potrivit prevederilor art. 998 Cod civil, nu este suficientă existenţa unui prejudiciu pentru angajarea răspunderii civile delictuale, ci este necesară şi stabilirea raportului de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta presupus ilicită, sens în care se pune problema selectării factorilor care pot fi reţinuţi în sfera cauzalităţii speciale.

În consecinţă, se susţine că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu aplicarea în mod eronat a dispoziţiilor legale ce constituie sediul materiei.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, art. 998, art. 999 şi art. 1169 Cod civil, HCL nr. 107/2005 privind aprobarea regulamentului de stabilire a unor măsuri în vederea asigurării întreţinerii zonelor verzi aparţinând domeniului public şi privat al municipiului Tg. Mureş.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare, dar intimatul G.F., prezent în faţa instanţei de recurs a solicitat respingerea recursului.

Instanţa, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs şi văzând dispoziţiile art. 304 1 Cod de procedură civilă constată că recursul dedus judecăţii este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor solicitate de către reclamant, tribunalul constată că într-adevăr, în autorizaţia emisă de Poliţia rutieră Tg. Mureş se menţionează ca avarii: capotă faţă, aripă faţă, stânga + dreapta, bară faţă, în timp ce în fişa tehnologică antecalcul sunt menţionate mai multe lucrări ce ar trebui efectuate la autoturism. Trebuie observat însă că aceste lucrări enumerate în fişa de antecalcul vizează părţile din autoturism care au fost avariate, aşa cum de altfel reiese şi din planşele foto depuse la dosarul cauzei, prin urmare, nu se poate considera că în fapt reclamantul ar urmării efectuarea unor reparaţii în plus la autoturism. Totodată instanţa consideră că fişa de antecalcul este în fapt un deviz al lucrărilor ce trebuie efectuate pentru reparaţia autoturismului, valoarea sa probatorie neputând fi înlăturată doar pe baza aprecierii că valoarea reparaţiilor este supraevaluată raportat la marca autoturismului .

În ceea ce priveşte angajarea răspunderii delictuale civile a recurentului, deşi s-a invocat atât în faţa primei instanţe cât şi în declaraţia de recurs faptul că responsabilitatea pentru producerea incidentului soldat cu avarierea autoturismului reclamantului ar reveni Asociaţiei de proprietari nr. 179, potrivit prevederilor art. 21 din HCL nr. 107/2005, tribunalul constată că, aşa cum a arătat şi prima instanţă, nu s-a dovedit în cauză faptul că arborele căzut se situa în zona aflată în întreţinerea asociaţiei de proprietari , pentru ca acesteia să-i revină obligaţia de a efectua demersuri în vederea tăierii. Pe de altă parte, sunt pertinente concluziile primei instanţe referitoare la faptul că procedura reglementată de HCL nr. 107/2005 este greoaie şi implică o serie de demersuri care nu servesc scopului de a rezolva de urgenţă astfel de situaţii (având în vedere şi prevederile art. 16 şi 17 din HCL nr. 107/2005, potrivit cărora autorizaţiile de tăiere se eliberează numai după parcurgerea etapelor prevăzute de regulament, iar lista cu propunerile de tăieri se întocmeşte de către primărie de două ori pe an), ca şi cele privitoare la neîndeplinirea de către recurentă a obligaţiilor instituite prin art. 6 din HCL nr. 107/2005, aceasta neexercitându-şi în mod corespunzător atribuţiile de administrator al domeniului public.

Sub acest aspect, tribunalul arată şi faptul că deşi s-au făcut referiri (pur teoretice) la legătura de cauzalitate, ca o condiţie a răspunderii civile delictuale, prima instanţă în mod corect a concluzionat că tocmai această neexercitare corespunzătoare a atribuţiilor municipiului a fost cea care a determinat producerea prejudiciului.

Pentru considerentele mai sus expuse , tribunalul conchide că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nefiind incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, astfel încât, în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge recursul formulat de Municipiul Tg. Mureş ca nefiind fondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul M.T., cu sediul în Tg.Mureş, str.P-ţa Victoriei, nr. 3,jud. Mureş, împotriva sentintei civile nr.2434/15 martie 2010 pronunţată de Judecatoria Tg.Mureş în dosarul nr. 416/320/2009.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 26 Octombrie 2010