Accesiune imobiliara - chiosc metalic. Lipsa de folosinta a terenului. Despagubiri.

Prin cererea adresata Judecatoriei Suceava si înregistrata sub nr. 686/314/2007 din data de 2 februarie 2007, reclamantul V. D. O. a chemat în judecata pe pârâtul L. I., solicitând obligarea pârâtului la ridicarea constructiei constând în chiosc metalic (imobilul C1 amplasat pe p.v. 5927 din CF 17906 Suceava) amplasat pe terenul în suprafata de 90 mp, proprietatea reclamantului, iar în caz de refuz autorizarea reclamantului de a ridica chioscul pe cheltuiala pârâtului ori, în ipoteza în care s-ar stabili buna credinta a pârâtului, sa se constate ca reclamantul a dobândit prin accesiune imobiliara dreptul de proprietate asupra chioscului metalic, fiind incidente dispozitiile art. 494 Cod civil.

A mai solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2400 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului pe care este amplasat chioscul pârâtului, pentru ultimii trei ani, fiind incidente dispozitiile art. 998, 999 Cod civil, precum si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, a aratat ca prin titlul de proprietate nr. 2724/15 iunie 1999 eliberat dupa defuncta V. S. s-a reconstituit dreptul de proprietate si pentru suprafata de 90 mp teren arabil intravilan, situat în Suceava, str. Samoil Isopescu, învecinat cu terenul statului, terenul statului, str. Samoil Isopescu si terenul statului. Prin sentinta civila nr. 141/20.01.2003 (dosar nr. 5134/1999) a Judecatoriei Suceava, irevocabila, suprafata de 90 mp teren a fost atribuita reclamantului ca efect al partajului dupa defuncta V.S.. În baza încheierii nr. 9380/14 iunie 2006 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Suceava s-a dispus desprinderea din o parte a p.f. 35/2 din CF 2244 a Comunei cadastrale Suceava a parcelei de cladire nr. 5927 si deschiderea unei noi carti funciare pentru comuna cadastrala Suceava nr. 17906, în care s-a transcris parcela nou formata cu care reclamantul s-a intabulat.

Cu prilejul întocmirii planului de amplasament si delimitare a corpului de proprietate care a stat la baza intabularii, s-a identificat în perimetrul terenului de 90 mp o constructie constând în chiosc metalic, identica în plan cu imobilul C1. Acest chiosc metalic este folosit în prezent de pârâtul L. I.. Reclamantul nu cunoaste modul în care pârâtul a ajuns în posesia acestui chiosc, însa la data la care a început sa îl foloseasca era de notorietate situatia juridica a terenului, respectiv ca a fost reconstituit în proprietate mostenitorilor fostului proprietar în baza Legii nr. 18/1991 republicata.

Considerând ca sunt întrunite conditiile prevazute de art. 494 Cod civil, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la ridicarea chioscului metalic, în temeiul art.494 al.2 Cod civil, iar în masura în care pârâtul refuza acest lucru, reclamantul solicita sa fie autorizat sa ridice el constructia, pe cheltuiala pârâtului, potrivit art.1077 Cod civil. În subsidiar, în masura în care se va dovedi buna credinta a pârâtului, reclamantul a invocat dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliara a dreptului de proprietate asupra chioscului, urmând a despagubi pe pârât cu contravaloarea muncii si a materialelor încorporate în constructia imobilului. Reclamantul a mai aratat ca pretinde suma de 2400 lei, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului ocupat de constructie în perioada ultimilor trei ani, care este ulterioara dobândirii de catre reclamant a suprafetei de teren, ca efect al partajului succesoral. Reclamantul a precizat ca daunele solicitate se raporteaza la cuantumul chiriei pe care ar fi obtinut-o daca i-ar fi închiriat terenul pârâtului. Reclamantul arata ca a achitat impozitul aferent terenului de 90 mp catre Primaria mun. Suceava începând cu anul 2001 la zi, desi pârâtul este cel care s-a folosit de teren prin faptul stapânirii constructiei amplasate pe acest teren.

În drept, a invocat dispozitiile art. 494, art. 1077 si art. 998-999 Cod civil.

La data de 17 aprilie 2007 si prin notele de concluzii scrise de la f.78 dosar nr. 686/314/2007 reclamantul V. D. O. si-a precizat cererea de chemare în judecata, în sensul ca a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliara artificiala asupra constructiei cu doua încaperi (încaperea nr.1 sau chioscul propriu-zis si încaperea nr.2 sau magazie pentru ambalaje - ghereta) situata în municipiul Suceava, str. Samoil Isopescu, f.n., jud. Suceava, având o suprafata utila de 42,70 mp si amplasata pe terenul de 90 mp proprietatea reclamantului, identica cu parcela nr. 5927 virana, din C.F. 17906 a comunei cadastrale Suceava. Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2400 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului pe care este amplasat chioscul la nivelul anilor 2005-2007 si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata. Corelativ recunoasterii dreptului de proprietate al reclamantului asupra constructiei, drept dobândit prin accesiune imobiliara artificiala, reclamantul a solicitat sa se constate ca dreptul de creanta al pârâtului împotriva reclamantului este de 2609 lei.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata. Pârâtul a negat dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafetei de 90 mp pe care este edificat chioscul metalic si a aratat ca a cumparat chioscul metalic prin licitatie de la fosta Întreprindere … Suceava în anii 1993-1995, a facut numeroase amenajari interioare la acest chiosc si nu are nicio obligatie fata de reclamant. Terenul pe care este amplasat chioscul nu este teren agricol si nu este înscris în titlul de proprietate al reclamantului, iar spatiul este închiriat pâna în anul 2010 si plateste la stat impozit trimestrial.

Prin sentinta civila nr. 3452/26 septembrie 2007 a Judecatoriei Suceava (dosar nr. 686/314/2007) s-a admis în parte actiunea modificata. Instanta de fond a constatat ca reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra chioscului metalic ca efect al accesiunii imobiliare artificiale si a obligat pârâtul sa achite reclamantului suma de 533 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului, de la data formularii actiunii(2 februarie 2007) si pâna în prezent si cheltuielile de judecata.

Prin decizia civila nr. 445/26 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, s-a admis recursul declarat de pârât si s-a casat sentinta civila atacata, cauza fiind trimisa spre rejudecare primei instante.

Instanta de recurs a aratat ca suprafata de teren de 90 mp pe care este edificat chioscul metalic nu a fost identificata topo si cadastral, nu s-a stabilit cât ocupa constructia din parcela funciara proprietatea reclamantului si daca aceasta constructie este amplasata pe aceasta parcela. Instanta de recurs a aratat ca la efectuarea expertizei în constructii în prima instanta nu s-a avut în vedere identificarea cadastrala a terenului pe care reclamantul sustine ca este amplasat chioscul pârâtului, iar în titlul de proprietate nr. 2724/1999 suprafata de 90 m.p. este pe str. Alexandru cel Bun, nu pe str. Samoil Isopescu.

Cauza a fost reînregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava sub nr. 0686/314/2007 din data de 9 mai 2008.

Prima instanta a retinut ca în data de 6 octombrie 2009 si prin notele de concluzii scrise de la f.78 reclamantul V. D. O. si-a modificat din nou cererea de chemare în judecata, în sensul ca a solicitat obligarea pârâtului L. I. la plata sumei de 2356 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului de sub chiosc de la data introducerii actiunii, 2 februarie 2007 si pâna la pronuntarea hotarârii.

Prin sentinta civila nr. 3878/13 octombrie 2009 pronuntata de Judecatoria Suceava s-a admis actiunea asa cum a fost modificata, s-a constatat ca reclamantul V. D.O. a dobândit prin accesiune imobiliara artificiala dreptul de proprietate asupra imobilului constând dintr-o constructie cu doua încaperi (încaperea nr. 1 sau chioscul propriu-zis si încaperea nr.2-ghereta), având o suprafata utila de 42,70 mp situata în municipiul Suceava, str. Samoil Isopescu f.n., jud. Suceava, identica cu parcela de cladire cu nr. cadastral nr. 5927 înscrisa în cartea funciara nr. 17906 a comunei cadastrale Suceava, s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 2356 lei cu titlu de despagubiri civile catre reclamant, suma reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului, de la data introducerii actiunii, 2 februarie 2007, si pâna la data pronuntarii prezentei hotarâri, pârâtul fiind obligat sa achite reclamantului suma de 2793,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantul V.D. O. este proprietarul suprafetei de 90 mp teren situata pe str. Samoil Isopescu din mun. Suceava, care este în continuarea strazii Alexandru cel Bun si care este înscrisa în titlul de proprietate nr. 2724/15 iunie 1999 emis de Comisia judeteana Suceava pe numele defunctei V. S. (f.13), autoarea reclamantului.

Prin sentinta civila nr. 141/20 ianuarie 2003 a Judecatoriei Suceava (dosar nr. 2134/1999 – f.18), irevocabila prin decizia nr. 2068/5 decembrie 2005 a Curtii de Apel Suceava (dosar nr. 2190/2005- f.14 dosar initial) s-a efectuat partajul bunurilor ce alcatuiesc masa succesorala ramasa dupa defuncta V. S., iar reclamantului V. D.O. i-a fost atribuita suprafata de 90 mp sus-mentionata, identificata cu parcela 35/2 din planul de situatie atasat la raportul de expertiza întocmit în dosarul de partaj succesoral.

În baza încheierii nr. 9380/14 iunie 2006 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Suceava s-a dispus desprinderea din o parte a parcelei funciare 35/2 din CF 2244 a comunei cadastrale Suceava a parcelei de cladire nr. 5927 si deschiderea unei carti funciare noi pentru comuna cadastrala Suceava nr. 17906, în care s-a înscris parcela nou formata cu care reclamantul s-a intabulat.

Pârâtul L. I. a negat dreptul de proprietate al reclamantului asupra acestei suprafete de teren pe care este amplasat chioscul sau metalic, motivat de faptul ca în titlul de proprietate nr. 2724/15 iunie 1999 emis pe numele autoarei reclamantului, V.S., suprafata de 90 mp este situata pe str. Alexandru cel Bun.

Sustinerile pârâtului au fost infirmate de probatoriul administrat în cauza, din care a rezultat în mod indubitabil ca suprafata de teren de 90 mp pe care este situat chioscul este aceeasi cu cea înscrisa în actele de proprietate ale reclamantului si cu care acesta s-a intabulat.

Din raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expertul Hopinca Constantin (f.63) a rezultat ca suprafata de 90 mp teren este situata în mun. Suceava, pe str. Samoil Isopescu, care este în continuarea str. Alexandru cel Bun, însa ceea ce confirma exact localizarea terenului este pozitia din planul cadastral plansa nr. 6 a parcelei nr. 35 din CF nr. 454 a comunei cadastrale Suceava, din care s-a desprins parcela nr. 35/2 înscrisa în cartea funciara nr. 2244 pentru Statul Român si pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate mostenitorilor defunctei V.S. prin titlul de proprietate nr. 2724/15 iunie 1999 (f.13).

Tot din raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expertul Hopinca Constantin a rezultat ca suprafata de teren de 90 mp este identica cu parcela de cladire cu nr. cadastral 5927 înscrisa în CF nr. 17906 a comunei cadastrale Suceava, intabulata prin încheierea nr. 9380/14 iunie 2006 a O.C.P.I Suceava pentru V. D. O. cu titlu de partaj, în baza titlului de proprietate nr. 2724/1999, planului de situatie nr. 8074 din data de 10 mai 2006, sentintei civile nr. 141/20 ianuarie 2003 a Judecatoriei Suceava si deciziei civile nr. 197/9 februarie 2004 si nr. 2068/5 decembrie 2005 si prin Încheierea nr. 9380/14 iunie 2006 a O.C.P.i. Suceava. Suprafata de 90 mp se învecineaza la vest, nord si est cu terenul statului si la sud cu trotuarul strazii Samoil Isopescu.

Din adresa nr. 128279/28 decembrie 2006 a Primariei mun. Suceava adresata reclamantului (f.22-dosar initial) rezulta ca acesta este unicul proprietar al parcelei cadastrale nr. 5927 în suprafata de 90 mp, situata în str. Alexandru cel Bun, iar reclamantul a fost obligat de catre organele administratiei publice locale sa plateasca impozit pe aceasta suprafata de teren începând cu anul 2006, lucru pe care reclamantul V. D.O. l-a si facut, dupa cum rezulta din chitanta de plata a impozitului nr. 71425 emisa în data de 27 decembrie 2006 de Primaria municipiului Suceava (f.23 dosar initial).

A rezultat în mod indubitabil ca reclamantul este proprietar al suprafetei de teren de 90 mp pe care este situat chioscul metalic cu efect retroactiv, ca urmare a caracterului declarativ al partajului succesoral.

Fiind proprietar asupra acestei suprafete de teren, reclamantul este îndreptatit sa invoce dobândirea dreptului de proprietate asupra constructiilor situate pe aceasta suprafata, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale care este un mod original de dobândire a drepturilor reale reglementat de dispozitiile art. 482, 488 si ale art. 494 Cod civil.

Art.494 Cod civil reglementeaza accesiunea constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari facute de o persoana cu materialele sale pe terenul proprietatea alteia. Din cuprinsul art. 494 Cod civil, care reglementeaza acest caz de accesiune imobiliara artificiala se degaja principiul conform caruia proprietarul terenului devine, prin accesiune, si proprietarul constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari executate de un tert, cu obligatia de a-l despagubi pe constructor.

Din raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expert Hopinca Constantin a rezultat ca pe suprafata de 90 mp indicata mai sus este amplasat un chiosc metalic care ocupa o suprafata efectiv construita de 44 mp evidentiata în planul de situatie anexa la acest raport de expertiza.

Acest chiosc metalic este proprietatea pârâtului L. I., care l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumparare nr. 1035/15 martie 1995 încheiat cu Societatea Comerciala … SA Suceava (f.39) si contractul de vânzare-cumparare nr. 827/5 februarie 1993.

Din raportul de expertiza în constructii întocmit de expertul Zara Nicolai (f.62 dosar initial) a rezultat ca imobilul chiosc este amplasat pe str. Samoil Isopescu, f.n. din mun. Suceava si este alcatuit din doua încaperi, si anume: încaperea nr.1 care constituie chioscul propriu-zis si încaperea nr.2, care a fost magazie (ghereta) pentru ambalaje. Imobilul s-a realizat în anul 1978, iar pârâtul a efectuat îmbunatatiri în anul 2006 la acest imobil. Din concluziile raportului de expertiza în constructii rezulta ca acest imobil are o suprafata utila de 42,70 mp.

Cum reclamantul este proprietar al suprafetei de teren pe care este edificat chioscul metalic, instanta a constatat ca sunt întrunite conditiile prevazute de art. 494 al.3 teza a II-a Cod civil, pentru ca reclamantul sa invoce dobândirea dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate pe acest teren, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale.

S-a aratat ca reclamantul nu poate fi obligat sa achite pârâtului contravaloarea constructiilor deoarece pârâtul nu a facut cerere reconventionala în acest sens si nu a invocat existenta vreunui drept de creanta.

Cu privire la contravaloarea lipsei de folosinta a suprafetei de teren, s-a retinut ca din ansamblul dispozitiilor art. 998-999 Cod civil rezulta ca pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala a unei persoane pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat. În materia raspunderii civile delictuale, simpla culpa, chiar forma cea mai usoara, alaturi de celelalte conditii, este suficienta pentru angajarea integrala a raspunderii deoarece obligatia de reparare a prejudiciului este integrala.

Întrucât nu a avut folosinta terenului pe care este amplasat chioscul metalic, fiind lipsit astfel de una din prerogativele esentiale a dreptului sau de proprietate, s-a retinut ca reclamantului i s-a produs un prejudiciu constând din lipsa de folosinta a acestui teren, prejudiciu de care este responsabil pârâtul.

Este adevarat ca posesorul de buna credinta dobândeste fructele bunului posedat, însa instanta a constatat ca pârâtul nu mai are calitatea unui posesor de buna credinta din momentul introducerii cererii de chemare în judecata si anume 2 februarie 2007, deoarece de atunci pârâtul a cunoscut viciile titlului sau translativ de proprietate. Dupa cum s-a aratat în mod constant în doctrina si practica judiciara, intentarea actiunii în justitie împotriva posesorului face sa înceteze buna sa credinta; de la data introducerii actiunii el nu mai poate invoca dobândirea fructelor pe temeiul posesiei de buna credinta.

Prin urmare, s-a apreciat ca reclamantul este îndreptatit sa obtina de la pârât despagubiri civile reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului ocupat de chioscul metalic de la data introducerii actiunii, 2 februarie 2007 si pâna la pronuntarea hotarârii. Cuantumul prejudiciului suferit de reclamant se ridica la suma de 2356 lei si reprezinta contravaloarea chiriei pe care reclamantul ar fi încasat-o pentru aceasta suprafata de teren pe aceasta perioada. Instanta a stabilit valoarea cuantumului prejudiciului prin raportare la nivelul minim al chiriei terenurilor stabilit pe piata suceveana prin Hotarârea nr. 70 din 4 octombrie 2005 a Consiliului Judetean Suceava, invocata de reclamant, având în vedere si faptul ca pârâtul nu a contestat sustinerile reclamantului în acest sens si cuantumul pretentiilor acestuia.

Împotriva sentintei a declarat recurs pârâtul L. I., solicitând modificarea sentintei, în sensul respingerii actiunii.

În motivare, a aratat hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii.

A prezentat obiectul initial al actiunii si obiectul astfel cum a fost modificat la data de 17.04.2007 si a apreciat ca ultima modificare a actiunii s-a facut în alte conditii decât cele prevazute de art. 132 C.pr.civ. (la prima zi de înfatisare), întrucât s-a facut la data de 6.10.2009, prin concluziile scrise depuse la f. 78 dosar, iar pretentiile în cuantum de 2356 lei nu au fost timbrate.

Hotarârea atacata excede normelor legale aplicabile în materie si cadrului judiciar dedus judecatii, încalcând Constitutia României si Conventia Europeana a Drepturilor Omului pentru urmatoarele motive:

-desi suprafata de 90 mp teren este înscrisa în titlul de proprietate nr. 2724/1999 ca fiind situata pe str. Alexandru cel Bun si având categoria de folosinta arabil (nu constructii), instanta de fond a constatat ca imobilul este situat pe str. Samoil Isopescu;

-prima instanta a retinut ca pârâtul este posesor de rea-credinta deoarece din anul 2007 a cunoscut viciile titlului sau translativ de proprietate, însa aceasta motivare excede cadrului judiciar dedus judecatii, în conditiile în care solutia este analizata prin prisma probelor administrate de reclamant, nu si de pârât;

-pârâtul a dovedit ca este proprietarul constructiei cu urmatoarele înscrisuri: proces-verbal de licitatie, contract de vânzare-cumparare, factura, astfel încât nici macar nu se poate prezuma reaua-credinta a acestuia;

-reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren arabil situat pe str. Alexandru cel Bun, dar s-a intabulat cu rea-credinta cu teren constructii situat pe str. Samoil Isopescu;

-hotarârea de partaj invocata de reclamant nu îi este opozabila deoarece pârâtul nu a fost parte în proces;

-raportul de expertiza topo întocmit de expert Hopinca Constantin este lovit de nulitate deoarece este executat cu încalcarea normelor profesionale prevazute de regulamentele expertilor, fiind inadmisibil ca un expert sa declare ca terenul de 90 mp este situat pe str. Alexandru cel Bun, care se afla în prelungirea str. Samoil Isopescu, aceasta nefiind identificare deoarece toate strazile se prelungesc în alte strazi.

În drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.pr.civ.

Reclamantul-intimat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.

Analizând recursul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a considerentelor sentintei recurate si a motivelor invocate, tribunalul constata urmatoarele:

Prima modificare a actiunii s-a facut la data de 17.04.2007, asadar dupa prima zi de înfatisare.

Norma prevazuta de art. 132 C.pr.civ. are însa caracter dispozitiv, astfel încât reclamantul ar putea sa-si modifice actiunea si dupa prima zi de înfatisare, daca pârâtul consimte, expres sau tacit., iar încalcarea acestei dispozitii poate fi invocata cel mai târziu la prima zi de înfatisare ce a urmat savârsirii neregularitatii.

În conditiile în care pârâtul-recurent a fost prezent la termenul din 17.04.2007 când reclamantul si-a modificat pentru prima oara actiunea si nu a invocat nici la acel termen, nici la termenele subsecvente neregularitatea invocata pentru prima oara în prezentul recurs, tribunalul constata ca neregularitatea s-a acoperit, pârâtul fiind decazut din dreptul de a invoca depasirea primei zi de înfatisare cu privire la aceasta modificare.

În ceea ce priveste ultima modificare a actiunii, tribunalul retine ca la termenul din 6.10.2009, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, reclamantul prin aparator a reiterat cererea de obligare a pârâtului la plata de despagubiri pentru lipsa folosintei terenului si a solicitat (pentru prima oara de aceasta data) ca perioada pentru care se vor calcula despagubirile sa fie pâna la data pronuntarii hotarârii primei instante.

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 9.10.2009, asadar dupa închiderea dezbaterilor si pâna la pronuntarea ce a fost amânata la data de 13.10.2009, reclamantul a indicat ca suma solicitata pâna la data pronuntarii sentintei (începând cu data introducerii actiunii, 2.02.2007) este de 2.356 lei (31 luni*76 lei/luna).

Tribunalul constata ca aceasta situatie nu se circumscrie cazului prevazut de art. 132 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ. privind marirea/micsorarea câtimii obiectului cererii care nu reprezinta o modificare a actiunii deoarece reclamantul a schimbat cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei data pâna la care a solicitat obligarea pârâtului la plata de despagubiri.

În aceste conditii, critica pârâtului este întemeiata si se circumscrie cazului de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ., iar vatamarea produsa pârâtului-recurent prin încalcarea dispozitiilor prevazute de art. 132 C.pr.civ. privind modificarea actiunii va fi acoperita prin admiterea recursului, în baza art. 312 alin. 1, 2, 3 C.pr.civ., si modificarea în parte a sentintei în sensul obligarii pârâtului la plata catre reclamant a sumei de 608 lei (în loc de 2356 lei) despagubiri civile reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului de la data introducerii actiunii, 02.02.2007, si pâna la data de 26.09.2007.

Tribunalul va limita plata despagubirilor pâna la data de 26.09.2007 având în vedere ca prin sentinta civila nr. 3452/26.09.2007 pronuntata de Judecatoria Suceava în primul ciclu procesual s-a avut în vedere aceasta data limita care nu a fost contestata de pârât nici în primul recurs. Pentru perioada ulterioara acestei date reclamantul are posibilitatea formularii unei actiuni separate, prezenta decizie neavând autoritate de lucru judecat, fata de motivul reducerii daunelor (încalcarea normelor de procedura cu ocazia modificarii actiunii, nu netemeinicia cererii).

La stabilirea cuantumului sumei tribunalul are în vedere suma lunara de 76 lei necontestata de pârât si perioada de 8 luni retinuta.

Critica vizând timbrarea capatului de cerere având ca obiect daune este însa neîntemeiata, fata de împrejurarea ca suma ceruta cu acest titlu prin actiunea initiala este de 2400 lei, cererea fiind legal timbrata, iar prin concluziile scrise s-a cerut o suma mai mica.

Aspectele privind categoria de folosinta a terenului si strada pe care este situat acesta au fost lamurite prin raspunsul la obiectiunile aduse raportului de expertiza topo, raspuns aflat la f. 52 dosar de fond. Fata de raspunsul foarte clar furnizat de o persoana cu cunostinte de specialitate în acest domeniu, tribunalul constata ca înscrierile din titlul de proprietate nu pot schimba situatia de fapt existenta. Oricum, toate criticile aduse raportului de expertiza sunt tardive, având în vedere dispozitiile art. 212 alin. 2 C.pr.civ. si împrejurarea ca expertul a depus la dosar raspunsul la obiectiuni la data de 15.05.2009 (f. 52 dosar de fond), iar la termenul din 23.06.2009 (termen ce fusese acordat pentru a da partilor posibilitatea sa studieze suplimentul) pârâtul a fost prezent si a aratat prin aparator ca nu are de formulat obiectiuni.

Contrar sustinerilor recurentului, hotarârea primei instante este clar, concis si cuprinzator motivata atât în fapt, cât si în drept, nu cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii, astfel încât nu este dat cazul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. De altfel, recurentul nici nu a aratat care sunt motivele contradictorii sau straine de natura pricinii retinute de prima instanta.

Din lecturarea considerentelor sentintei rezulta ca prima instanta a avut în vedere la pronuntarea hotarârii apararile pârâtului, inclusiv înscrisurile invocate de acesta, carora le-a dat eficienta, motiv pentru care a retinut ca reaua-credinta este data doar începând cu data introducerii cererii de chemare în judecata, nu si anterior acestei date. Or, motivarea pertinenta a primei instante cu privire la data încetarii bunei-credinte a pârâtului nu excede obiectului cererii.

Având în vedere dispozitiile art. 494 C.pr.civ., fata de calitatea reclamantului de proprietar al terenului, în mod corect prima instanta a retinut ca pârâtul nu este proprietarul constructiei edificate pe acest teren, ci are doar calitatea de constructor de buna-credinta (recurentul este în eroare când ajunge la o concluzie diferita), iar buna-credinta a încetat la momentul introducerii actiunii.

Este adevarat ca pârâtul nu a fost parte în procesul de partaj în care reclamantului i s-a atribuit terenul în litigiu (dosarul nr. 5134/1999 al Judecatoriei Suceava), însa acesta nu-i poate ignora efectul declarativ, în conditiile în care nu a invocat la rândul sau un drept de proprietate asupra terenului în litigiu.

Nu este dat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ., prima instanta interpretând în mod corect actele deduse judecatii, fara a le schimba natura sau întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestora.

Contrar sustinerilor recurentului, hotarârea primei instante este legala si temeinica, nefiind dat cazul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. De altfel, exceptând criticile care au fost analizate în paragrafele anterioare, recurentul nu a indicat pentru ce motive concrete considera ca este data nelegalitatea si netemeinicia hotarârii.

Pentru aceste considerente, tribunalul retine ca toate celelalte motive de recurs sunt nefondate, astfel încât va mentine celelalte dispozitii ale sentintei care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 274 C.pr.civ., va obliga intimatul sa plateasca recurentului suma de 142,3 lei cheltuieli de judecata (taxa de timbru si timbru judiciar).

Fata de solutia pronuntata,, va respinge ca nefondata cererea intimatului de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecata.